CONVENTIA EUROPEANA PENTRU APARAREA DREPTURILOR OMULUI ŞI A LIBERTATILOR FUNDAMENTALE (Roma, 4.XI.1950)

Preambul

Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei,

luand in consideratie Declaratia Universala a Drepturilor Omului, proclamata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite la 10 decembrie 1948;

considerand ca aceasta declaratie urmareste sa asigure recunoasterea si aplicarea universala si efectiva a drepturilor pe care ea le enunta;

considerand ca scopul Consiliului Europei este acela de a realiza o uniune mai stransa intre membrii sai si ca unul dintre mijloacele pentru a atinge acest scop este apararea si dezvoltarea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale;

reafirmand atasamentul lor profund fata de aceste libertati fundamentale care constituie temelia insasi a justitiei si a pacii in lume si a caror mentinere se bazeaza in mod esential, pe de o parte, pe un regim politic cu adevarat democratic, iar pe de alta parte, pe o conceptie comuna si un respect comun al drepturilor omului din care acestea decurg;

hotarate, in calitatea lor de guverne ale statelor europene animate de acelasi spirit si avand un patrimoniu comun de idealuri si de traditii politice, de respect al libertatii si de preeminenta a dreptului, sa ia primele masuri menite sa asigure garantarea colectiva a anumitor drepturi enuntate in Declaratia Universala,

au convenit asupra celor ce urmeaza:

Articolul 1
Obligatia de a respecta drepturile omului

Inaltele Parti contractante recunosc oricarei persoane aflate sub jurisdictia lor drepturile si libertatile definite in titlul I al prezentei Conventii:

TITLUL I Drepturi si libertati

Articolul 2
Dreptul la viata

1. Dreptul la viata al oricarei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzata cuiva in mod intentionat, decat in executarea unei sentinte capitale pronuntate de un tribunal in cazul in care infractiunea este sanctionata cu aceasta pedeapsa prin lege.

2. Moartea nu este considerata ca fiind cauzata prin incalcarea acestui articol in cazurile in care aceasta ar rezulta dintr-o recurgere absolut necesara la forta:

a) pentru a asigura apararea oricarei persoane impotriva violentei ilegale;

b) pentru a efectua o arestare legala sau pentru a impiedica evadarea unei persoane legal detinute.

c)  pentru a reprima, conform legii, tulburari violente sau o insurectie.

Articolul 3
Interzicerea torturii

Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.

Articolul 4
Interzicerea sclaviei si a muncii fortate

1. Nimeni nu poate fi tinut in sclavie sau in conditii de aservire.

2. Nimeni nu poate fi constrans sa execute o munca fortata sau obligatorie.

3. Nu se considera “munca fortata sau obligatorie” in sensul prezentului articol:

a) orice munca impusa in mod normal unei persoane supuse detentiei in conditiile prevazute de art. 5 din prezenta Conventie sau in timpul in care se afla in libertate conditionata;

b) orice serviciu cu caracter militar sau, in cazul celor care refuza sa satisfaca serviciul militar din motive de constiinta, in tarile in care acest lucru este recunoscut ca legitim, un alt serviciu in locul serviciului militar obligatoriu;

c) orice serviciu impus in situatii de criza sau de calamitati care ameninta viata sau bunastarea comunitatii;

d) orice munca sau serviciu care face parte din obligatiile civice normale.

Articolul 5
Dreptul la libertate si la siguranta

1. Orice persoana are dreptul la libertate si la siguranta. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu exceptia urmatoarelor cazuri si potrivit cailor legale:

a) daca este detinut legal pe baza condamnarii pronuntate de catre un tribunal competent;

b) daca a facut obiectul unei arestari sau al unei detineri legale pentru nesupunerea la o hotarare pronuntata, conform legii, de catre un tribunal ori in vederea garantarii executarii unei obligatii prevazute de lege;

c) daca a fost arestat sau retinut in vederea aducerii sale in fata autoritatii judiciare competente, atunci cand exista motive verosimile de a banui ca a savarsit o infractiune sau cand exista motive temeinice de a crede in necesitatea de a-l impiedica sa savarseasca o infractiune sau sa fuga dupa savarsirea acesteia;

d) daca este vorba de detentia legala a unui minor, hotarata pentru educatia sa sub supraveghere sau despre detentia sa legala, in scopul aducerii sale in fata autoritatilor competente;

e) daca este vorba despre detentia legala a unei persoane susceptibile sa transmita o boala contagioasa, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond;

f) daca este vorba despre arestarea sau detentia legala a unei persoane pentru a o impiedica sa patrunda in mod ilegal pe teritoriu sau impotriva careia se afla in curs o procedura de expulzare ori de extradare.

2. Orice persoana arestata trebuie sa fie informata, in termenul cel mai scurt si intr-o limba pe care o intelege, asupra motivelor arestarii sale si asupra oricarei acuzatii aduse impotriva sa.

3. Orice persoana arestata sau detinuta, in conditiile prevazute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, trebuie adusa de indata inaintea unui judecator sau a altui magistrat imputernicit prin lege cu exercitarea atributiilor judiciare si are dreptul de a fi judecata intr-un termen rezonabil sau eliberata in cursul procedurii. Punerea in libertate poate fi subordonata unei garantii care sa asigure prezentarea persoanei in cauza la audiere.

4. Orice persoana lipsita de libertatea sa prin arestare sau detinere are dreptul sa introduca un recurs in fata unui tribunal, pentru ca acesta sa statueze intr-un termen scurt asupra legalitatii detinerii sale si sa dispuna eliberarea sa daca detinerea este ilegala.

5. Orice persoana care este victima unei arestari sau a unei detineri in conditii contrare dispozitiilor acestui articol are dreptul la reparatii.

Articolul 6
Dreptul la un proces echitabil

1. Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari, fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori a securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in imprejurari speciale publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei.

2. Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana ce vinovatia sa va fi legal stabilita.

3. Orice acuzat are, in special, dreptul:

a) sa fie informat, in termenul cel mai scurt, intr-o limba pe care o intelege si in mod amanuntit, asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse impotriva sa;

b) sa dispuna de timpul si de inlesnirile necesare pregatirii apararii sale;

c) sa se apere el insusi sau sa fie asistat de un aparator ales de el si, daca nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un aparator, sa poata fi asistat in mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci cand interesele justitiei o cer;

d) sa intrebe sau sa solicite audierea martorilor acuzarii si sa obtina citarea si audierea martorilor apararii in aceleasi conditii ca si martorii acuzarii;

e) sa fie asistat in mod gratuit de un interpret, daca nu intelege sau nu vorbeste limba folosita la audiere.

Articolul 7
Nici o pedeapsa fara lege

1. Nimeni nu poate fi condamnat pentru o actiune sau o omisiune care, in momentul in care a fost savarsita, nu constituia o infractiune, potrivit dreptului national sau international. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsa mai severa decat aceea care era aplicabila in momentul savarsirii infractiunii.

2. Prezentul articol nu va aduce atingere judecarii si pedepsirii unei persoane vinovate de o actiune sau de o omisiune care, in momentul savarsirii sale, era considerata infractiune potrivit principiilor generale de drept recunoscute de natiunile civilizate.

Articolul 8
Dreptul la respectarea vietii private si familiale

1. Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale.

2. Nu este admis amestecul unei autoritati publice in executarea acestui drept decat in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care, intr-o societate democratica, este necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei, ori protejarea drepturilor si libertatilor altora.

Articolul 9
Libertatea de gandire, de constiinta si de religie

1. Orice persoana are dreptul la libertatea de gandire, de constiinta si de religie; acest drept include libertatea de a-si schimba religia sau convingerea, precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea in mod individual sau in colectiv, in public sau in particular, prin cult, invatamant, practici si indeplinirea ritualurilor.

2. Libertatea de a-si manifesta religia sau convingerile nu poate forma obiectul altor restrangeri decat acelea care, prevazute de lege, constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru siguranta publica, protectia ordinii, a sanatatii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor si libertatilor altora.

Articolul 10
Libertatea de exprimare

1. Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere. Prezentul articol nu impiedica Statele sa supuna societatile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.

2. Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora, pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti.

Articolul 11
Libertatea de intrunire si de asociere

1. Orice persoana are dreptul la libertatea de intrunire pasnica si la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a constitui cu altii sindicate si de a se afilia la sindicate pentru apararea intereselor sale.

2. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrangeri decat acelea care, prevazute de lege, constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protejarea sanatatii sau a moralei ori pentru protectia drepturilor si libertatilor altora. Prezentul articol nu interzice ca restrangeri legale sa fie impuse exercitarii acestor drepturi de catre membrii fortelor armate, ai politiei sau ai administratiei de stat.

Articolul 12
Dreptul la casatorie

Incepand cu varsta stabilita prin lege, barbatul si femeia au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie conform legislatiei nationale ce reglementeaza exercitarea acestui drept.

Articolul 13
Dreptul la un recurs efectiv

Orice persoana, ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate, are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale.

Articolul 14
Interzicerea discriminarii

Exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de prezenta conventie trebuie sa fie asigurata fara nici o deosebire bazata, in special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie.

Articolul 15
Derogarea in caz de stare de urgenta

1. In caz de razboi sau de alt pericol public ce ameninta viata natiunii, orice inalta parte contractanta poate lua masuri care deroga de la obligatiile prevazute de prezenta Conventie, in masura stricta in care situatia o cere si cu conditia ca aceste masuri sa nu fie in contradictie cu alte obligatii care decurg din dreptul international.

2. Dispozitia precedenta nu ingaduie nici o derogare de la articolul 2, cu exceptia cazului de deces rezultand din acte licite de razboi, si nici de la articolul 3, 4 (paragraf 1) si 7.

3. Orice Inalta Parte contractanta ce exercita acest drept de derogare il informeaza pe deplin pe Secretarul General al Consiliului Europei cu privire la masurile luate si la motivele care le-au determinat. Aceasta trebuie de asemenea sa informeze pe Secretarul General al Consiliului Europei si asupra datei la care aceste masuri au incetat a fi in vigoare, si de la care dispozitiile Conventiei devin din nou deplin aplicabile.

Articolul 16
Restrictii ale activitatii politice a strainilor

Nici o dispozitie a articolelor 10, 11 si 14 nu poate fi considerata ca interzicand Inaltelor Parti contractante sa impuna restrangeri activitatii politice a strainilor.

Articolul 17
Interzicerea abuzului de drept

Nici o dispozitie din prezenta Conventie nu poate fi interpretata ca implicand, pentru un stat, un grup sau un individ, un drept oarecare de a desfasura o activitate sau de a indeplini un act ce urmareste distrugerea drepturilor sau a libertatilor recunoscute de prezenta Conventie sau de a aduce limitari mai ample acestor drepturi si libertati decat acelea prevazute de aceasta Conventie.

Articolul 18
Limitarea aplicarii restrangerilor drepturilor

Restrangerile care, in termenii prezentei Conventii, sunt aduse respectivelor drepturi si libertati nu pot fi aplicate decat in scopul pentru care ele au fost prevazute.

TITLUL II. Curtea europeana a drepturilor omului

Articolul 19
Instituirea Curtii

Pentru a asigura respectarea angajamentelor care decurg pentru Inaltele Parti contractante din prezenta Conventie si din Protocoalele sale, se instituie o Curte europeana a Drepturilor Omului, numita in continuare “Curtea” . Ea functioneaza permanent.

Articolul 20
Numarul judecatorilor

Curtea se compune dintr-un numar de judecatori egal celui al Inaltelor Parti contractante.

Articolul 21
Conditii de exercitare a functiilor

1. Judecatorii trebuie sa se bucure de cea mai inalta consideratie morala si sa intruneasca conditiile cerute pentru exercitarea unei inalte functiuni judiciare sau sa fie juristi avand o competenta recunoscuta.

2. Judecatorii isi exercita mandatul cu titlu individual.

3. Pe durata mandatului lor, judecatorii nu pot exercita nici o activitate incompatibila cu cerintele de independenta, de impartialitate sau de disponibilitate impuse de o activitate integrala; orice problema ridicata in aplicarea acestui paragraf este rezolvata de catre Curte.

Articolul 22
Alegerea judecatorilor

1. Judecatorii sunt alesi de Adunarea Parlamentara in numele fiecarei Inalte Parti contractante, cu majoritatea voturilor exprimate, de pe o lista de trei candidati prezentati de Inalta Parte contractanta.

2. Aceeasi procedura este urmata pentru a completa Curtea in cazul adeziunii a noi Inalte Parti contractante si pentru a se ocupa locurile devenite vacante.

Articolul 23
Durata mandatului

1. Judecatorii sunt alesi pentru o durata de sase ani. Ei pot fi realesi. Totusi, mandatele unei jumatati din numarul judecatorilor desemnati la prima alegere se vor incheia la implinirea a trei ani.

2. Judecatorii al caror mandat se va incheia la implinirea perioadei initiale de trei ani sunt desemnati prin tragere la sorti efectuata de Secretarul General al Consiliului Europei, imediat dupa alegerea lor.

3. Pentru a asigura, in masura posibilului, reinnoirea mandatelor unei jumatati din numarul judecatorilor la fiecare trei ani, Adunarea Parlamentara poate, inainte de a proceda la orice alegere ulterioara, sa decida ca unul sau mai multe mandate ale judecatorilor ce urmeaza sa fie alesi vor avea o alta durata decat cea de sase ani, fara ca totusi ea sa poata depasi noua ani sau sa fie mai mica de trei ani.

4. In cazul in care trebuie atribuite mai multe mandate si Adunarea Parlamentara aplica paragraful precedent, repartizarea mandatelor se face prin tragere la sorti efectuata de Secretarul General al Consiliului Europei imediat dupa alegere.

5. Judecatorul ales in locul unui judecator al carui mandat nu a expirat duce la sfarsit mandatul predecesorului sau.

6. Mandatul judecatorilor se incheie atunci cand ei implinesc 70 ani.

7. Judecatorii raman in functiune pana la inlocuirea lor. Ei continua totusi sa se ocupe de cauzele cu care au fost deja sesizati.

Articolul 24
Revocarea

Un judecator nu poate fi inlaturat din functiile sale decat daca ceilalti judecatori decid, cu majoritate de doua treimi, ca el a incetat sa raspunda conditiilor necesare.

Articolul 25
Grefa si secretarii juridici

Curtea dispune de o grefa ale carei sarcini si organisme sunt stabilite prin regulamentul Curtii. Ea este asistata de secretari juridici.

Articolul 26
Adunarea plenara a Curtii

Curtea reunita in Adunare plenara

a) alege, pentru o durata de trei ani, Presedintele sau si unul sau doi vice-presedinti; ei pot fi realesi;
b) constituie Camere pentru o perioada determinata;
c) alege Presedintii Camerelor Curtii, care pot fi realesi;
d) adopta regulamentul Curtii, si
e) alege grefierul si unul sau mai multi grefieri adjuncti.

Articolul 27
Comitete, Camere si Marea Camera

1. Pentru examinarea cauzelor aduse inaintea sa, Curtea se constituie in comitete de trei judecatori, in Camere de sapte judecatori si intr-o Mare Camera de saptesprezece judecatori. Camerele Curtii constituie comitetele pentru o perioada determinata.

2. Judecatorul ales in numele unui stat parte la litigiu este membru de drept al Camerei si al Marii Camere; in cazul absentei acestui judecator, sau atunci cand el nu-si poate desfasura activitatea, acest stat parte desemneaza o persoana care sa activeze in calitate de judecator.

3. Fac de asemenea parte din Marea Camera Presedintele Curtii, vicepresedintii, presedintii Camerelor si alti judecatori desemnati conform regulamentului Curtii. Cand cauza este deferita Marii Camere in virtutea articolului 43, nici un judecator al Camerei care a emis hotararea nu poate face parte din aceasta, cu exceptia Presedintelui Camerei si a judecatorului ales in numele statului parte interesat.

Articolul 28
Declaratii de inadmisibilitate ale comitetelor

Un comitet poate, prin vot unanim, sa declare inadmisibila sau sa radieze de pe rol o cerere individuala introdusa in virtutea articolului 34 cand o astfel de decizie poate fi luata fara examinare complementara. Decizia este definitiva.

Articolul 29
Decizii ale Camerelor asupra admisibilitatii si fondului

1. Daca nici o decizie nu a fost luata in virtutea articolului 28, o Camera se pronunta asupra admisibilitatii si fondului cererilor individuale introduse in virtutea articolului 34.

2. O Camera se pronunta asupra admisibilitatii si fondului cererilor statale introduse in virtutea articolului 33.

3. In afara deciziei contrare a Curtii in cazuri exceptionale, decizia asupra admisibilitatii este luata in mod separat.

Articolul 30
Desesizarea in favoarea Marii Camere

In situatia in care cauza adusa inaintea unei Camere ridica o problema grava privitoare la interpretarea Conventiei sau a protocoalelor sale, sau daca solutionarea unei probleme poate conduce la o contradictie cu o hotarare emisa anterior de Curte, Camera poate, atat timp cat ea nu a emis hotararea sa, sa se desesizeze in favoarea Marii Camere, in afara cazului in care una din parti nu se opune la aceasta.

Articolul 31
Atributiile Marii Camere

Marea Camera

a) se pronunta asupra cererilor introduse in virtutea articolului 33 sau a articolului 34 atunci cand cauza i-a fost deferita de Camera in virtutea articolului 30 sau cand cauza i-a fost deferita in virtutea articolului 43; si

b) examineaza cererile de aviz consultativ introduse in virtutea articolului 47.

Articolul 32
Competenta Curtii

1. Competenta Curtii acopera toate problemele privind interpretarea si aplicarea Conventiei si a protocoalelor sale care ii sunt supuse in conditiile prevazute de articolele 33, 34 si 47.

2. In caz de contestare a competentei, Curtea hotaraste.

Articolul 33
Cauze interstatale

Orice Inalta Parte contractanta poate sesiza Curtea de orice incalcare a dispozitiilor Conventiei si protocoalelor sale pe care o socoteste imputabila unei alte Inalte Parti contractante.

Articolul 34
Cereri individuale

Curtea poate fi sesizata printr-o cerere de catre orice persoana fizica, orice organizatie neguvernamentala sau de orice grup de particulari care se pretind victima a unei incalcari, de catre una din Inaltele Parti contractante, a drepturilor recunoscute in Conventie sau protocoalele sale. Inaltele Parti contractante se angajeaza sa nu impiedice prin nici o masura exercitiul eficace al acestui drept.

Articolul 35
Conditiile de admisibilitate

1. Curtea nu poate fi sesizata decat dupa epuizarea cailor de recurs interne, asa cum este stabilit conform principiilor de drept international general recunoscute, si intr-un termen de sase luni, incepand cu data deciziei interne definitive.

2. Curtea nu retine nici o cerere individuala introdusa in aplicarea articolului 34, daca

a) ea este anonima; sau

b) ea este in mod esential aceeasi cu o cerere examinata anterior de catre Curte sau deja supusa unei alte instante internationale de ancheta sau de reglementare, si daca ea nu contine fapte noi.

3. Curtea declara inadmisibila orice cerere individuala introdusa in aplicarea articolului 34, atunci cand ea considera cererea incompatibila cu dispozitiile Conventiei sau ale protocoalelor sale, in mod vadit nefondata sau abuziva.

4. Curtea respinge orice cerere pe care o considera inadmisibila in aplicarea prezentului articol. Ea poate proceda astfel in orice stadiu al procedurii.

Articolul 36
Terta interventie

1. In orice cauza aflata in fata unei Camere sau a Marii Camere, o Inalta Parte contractanta al carei cetatean este reclamantul are dreptul de a prezenta observatii scrise si de a lua parte la audieri.

2. In interesul bunei administrari a justitiei, Presedintele Curtii poate invita orice Inalta Parte contractanta care nu este parte in instanta sau orice persoana interesata, alta decat reclamantul, sa prezinte observatii scrise sau sa ia parte la audieri.

Articolul 37
Radierea

1. In orice stadiu al procedurii, Curtea poate hotari scoaterea de pe rol a unei cereri atunci cand circumstantele permit sa se traga concluzia ca:

a) solicitantul nu doreste sa o mai mentina; sau
b) litigiul a fost rezolvat; sau
c) pentru orice alt motiv constatat de Curte care nu mai justifica continuarea examinarii cererii.

Totusi, Curtea continua examinarea cererii daca respectarea drepturilor omului garantate prin Conventie si Protocoalele sale o cere.

2. Curtea poate hotari repunerea pe rol a unei cereri atunci cand ea considera ca imprejurarile o justifica.

Articolul 38
Examinarea contradictorie a cauzei si procedura de rezolvare prin buna intelegere

1. In cazul in care Curtea declara o cerere admisibila, ea

a) continua examinarea contradictorie a cauzei impreuna cu reprezentantii partilor si, daca este cazul, procedeaza la o ancheta pentru a carei conducere eficienta statele interesate vor furniza toate facilitatile necesare;
b) se pune la dispozitia celor interesati in vederea ajungerii la rezolvarea prin buna intelegere a cauzei, care sa se inspire din respectarea drepturilor omului astfel cum le recunoaste Conventia si protocoalele sale.

2. Procedura descrisa la paragraful 1 litera b) este confidentiala.

Articolul 39
Rezolvarea prin buna intelegere

In cazul rezolvarii prin buna intelegere, Curtea scoate cauza de pe rol printr-o decizie care se limiteaza la o scurta expunere a faptelor si a solutiei adoptate.

Articolul 40
Audierea publica si accesul la documente

1. Audierea este publica, in afara cazului in care Curtea nu decide altfel, motivata de circumstante exceptionale.

2. Documentele depuse la grefa sunt accesibile publicului, in afara cazului in care Presedintele Curtii nu decide altfel.

Articolul 41
Satisfactia

Daca Curtea declara ca a avut loc o violare a Conventiei sau protocoalelor sale si daca dreptul intern al Inaltelor Parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei violari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o satisfactie echitabila.

Articolul 42
Hotararile Camerelor

Hotararile Camerelor devin definitive conform dispozitiilor articolului 44, paragraful 2.

Articolul 43
Retrimiterea in fata Marii Camere

1. Intr-un termen de trei luni de la data hotararii unei Camere, orice parte a cauzei poate, in cazuri exceptionale, sa ceara retrimiterea cauzei in fata Marii Camere.

2. Un colegiu de cinci judecatori al Marii Camere accepta cererea in cazul in care cauza ridica o problema grava relativa la interpretarea sau la aplicarea Conventiei sau a protocoalelor sale, sau o alta problema grava cu caracter general.

3. Daca colegiul accepta cererea, Marea Camera se pronunta asupra cauzei printr-o hotarare.

Articolul 44
Hotarari definitive

1. Hotararea Marii Camere este definitiva.

2. Hotararea unei Camere devine definitiva

a) atunci cand partile declara ca ele nu vor cere retrimiterea cauzei in fata Marii Camere; sau
b) trei luni de la data hotararii, daca retrimiterea cauzei in fata Marii Camere nu a fost ceruta; sau
c) atunci cand colegiul Marii Camere respinge cererea de retrimitere formulata in aplicarea articolului 43.

3. Hotararea definitiva este publicata.

Articolul 45
Motivarea hotararilor si deciziilor

1. Hotararile, precum si deciziile care declara cererile admisibile sau inadmisibile, sunt motivate.

2. Daca hotararea nu exprima in totalitate sau in parte opinia unanima a judecatorilor, oricare judecator va avea dreptul sa adauge acesteia expunerea opiniei sale individuale.

Articolul 46
Forta obligatorie si executarea hotararilor

1. Inaltele Parti contractante se angajeaza sa se conformeze hotararilor definitive ale Curtii in litigiile la care ele sunt parti.

2. Hotararea definitiva a Curtii este transmisa Comitetului Ministrilor care supravegheaza punerea ei in executare.

Articolul 47
Avize consultative

1. Curtea poate, la cererea Comitetului Ministrilor, sa dea avize consultative asupra problemelor juridice privind interpretarea Conventiei si a protocoalelor sale.

2. Aceste avize nu se pot referi la probleme legate de continutul sau de intinderea drepturilor si libertatilor definite in Titlul I al Conventiei si
in protocoalele sale, nici asupra altor probleme de care Curtea sau Comitetul Ministrilor ar putea sa ia cunostinta ca urmare a introducerii unui recurs prevazut de Conventie.

3. Decizia Comitetului Ministrilor de a cere un aviz Curtii este luata prin votul cu majoritate al reprezentantilor care au dreptul de a face parte din Comitet.

Articolul 48
Competenta consultativa a Curtii

Curtea decide daca cererea de aviz prezentata de Comitetul Ministrilor tine de competenta sa, asa cum este definita de articolul 47.

Articolul 49
Motivarea avizelor consultative

1. Avizul Curtii trebuie motivat

2. Daca avizul nu exprima in tot sau in parte opinia unanima a judecatorilor, oricare judecator are dreptul sa alature acestuia expunerea opiniei sale individuale.

3. Avizul Curtii este transmis Comitetului Ministrilor.

Articolul 50
Cheltuieli de functionare a Curtii

Cheltuielile de functionare a Curtii sunt in sarcina Consiliului Europei.

Articolul 51
Privilegii si imunitati ale judecatorilor

Judecatorii se bucura, pe timpul exercitarii functiilor lor, de privilegiile si imunitatile prevazute de articolul 40 al Statutului Consiliului Europei si de Acordurile incheiate in virtutea acestui articol.

TITLUL III. Dispozitii diverse

Articolul 52
Anchetele Secretarului General

Oricare Inalta Parte contractanta va furniza, la solicitarea Secretarului General al Consiliului Europei, explicatiile cerute asupra felului in care dreptul sau intern asigura aplicarea efectiva a tuturor dispozitiilor acestei Conventii.

Articolul 53
Salvgardarea drepturilor omului recunoscute

Nici o dispozitie din prezenta Conventie nu va fi interpretata ca limitand sau aducand atingere drepturilor omului si a libertatilor fundamentale care ar putea fi recunoscute conform legilor oricarei Parti contractante sau oricarei alte conventii in care aceasta Parte contractanta este parte.

Articolul 54
Puterile Comitetului Ministrilor

Nici o dispozitie a prezentei Conventii nu aduce atingere competentelor conferite Comitetului Ministrilor prin Statutul Consiliului Europei.

Articolul 55
Renuntarea la alte moduri de reglementare a diferendelor

Inaltele Parti contractante renunta reciproc, in afara unei intelegeri speciale, sa se prevaleze de tratatele, conventiile sau de declaratiile care exista intre ele, in vederea supunerii, pe calea cererii, a unui diferend aparut din interpretarea sau aplicarea prezentei Conventii unui alt mod de reglementare decat cele prevazute de numita Conventie.

Articolul 56
Aplicarea teritoriala

1. Orice stat poate, in momentul ratificarii, sau in orice alt moment ulterior, sa declare, prin notificare adresata Secretarului General al Consiliului Europei, ca prezenta Conventie se va aplica, in conformitate cu paragraful 4 al prezentului articol, tuturor sau unuia dintre teritoriile ale caror relatii internationale el le asigura.

2. Conventia se va aplica teritoriului sau teritoriilor desemnate in notificare incepand din a treizecia zi socotita de la data la care Secretarul General al Consiliului Europei va fi primit aceasta notificare.

3. In respectivele teritorii dispozitiile prezentei Conventii vor fi aplicate tinand seama de necesitatile locale.

4. Orice Stat care a facut o declaratie conform primului paragraf din acest articol poate ulterior, in orice moment, sa declare relativ la unul sau mai multe teritorii vizate in aceasta declaratie ca accepta competenta Comisiei de a lua cunostinta de cererile persoanelor fizice, organizatiilor neguvernamentale sau ale grupurilor de persoane particulare, conform articolului 34 din prezenta Conventie.

Articolul 57
Rezerve

1. Oricare Stat poate, in momentul semnarii prezentei Conventii sau al depunerii instrumentului sau de ratificare, sa formuleze o rezerva in legatura cu o dispozitie anume a Conventiei, in masura in care o lege atunci in vigoare pe teritoriul sau nu este conforma cu aceasta dispozitie. Rezervele cu caracter general nu sunt autorizate in termenii prezentului articol.

2. Orice rezerva emisa conform prezentului articol necesita o scurta expunere privind legea in cauza.

Articolul 58
Denuntarea

1. O Inalta Parte contractanta nu poate denunta prezenta Conventie decat dupa expirarea unui termen de cinci ani incepand cu data intrarii in vigoare a Conventiei in ceea ce o priveste si prin intermediul unui preaviz de sase luni, dat printr-o notificare adresata Secretarului General al Consiliului Europei, care informeaza despre aceasta celelalte Parti contractante.

2. Aceasta denuntare nu poate avea drept efect sa dezlege Inalta Parte contractanta interesata de obligatiile continute in prezenta Conventie in ceea ce priveste orice fapt care, putand constitui o incalcare a acestor obligatii, ar fi fost comis de ea anterior datei la care denuntarea isi produce efectele.

3. Sub aceeasi rezerva ar inceta de a mai fi Parte la prezenta Conventie orice Parte contractanta care ar inceta de a mai fi membru al Consiliului Europei.

4. Conventia poate fi denuntata conform dispozitiilor paragrafelor precedente in ceea ce priveste orice teritoriu pentru care ea a fost declarata aplicabila potrivit articolului 56.

Articolul 59
Semnarea si ratificarea

1. Prezenta Conventie este deschisa spre semnare Membrilor Consiliului Europei. Ea va fi ratificata. Ratificarile vor fi depuse la Secretarul General al Consiliului Europei.

2. Prezenta Conventie va intra in vigoare dupa depunerea a zece instrumente de ratificare.

3. Pentru orice semnatar care o va ratifica ulterior, Conventia va intra in vigoare din momentul depunerii instrumentului de ratificare.

4. Secretarul General al Consiliului Europei va notifica tuturor Membrilor Consiliului Europei intrarea in vigoare a Conventiei, numele Inaltelor Parti contractante care au ratificat-o, precum si depunerea oricarui instrument de ratificare intervenita ulterior.
Incheiata la Roma, la 4 noiembrie 1950, in limbile franceza si engleza, ambele texte fiind egal autentice, intr-un singur exemplar care va fi depus in arhivele Consiliului Europei. Secretarul General va transmite copie certificate tuturor semnatarilor.

PROTOCOLUL ADITIONAL nr. 1
la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale
Paris, 20.III.1952

Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei,

hotarate sa ia masuri de natura sa asigure garantarea colectiva a drepturilor si libertatilor, altele decat cele care sunt deja inscrise in Titlul I al Conventiei pentru apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor fundamentale, semnata la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumita in continuare “Conventia”),

Au convenit asupra celor ce urmeaza:

Articolul 1
Protectia proprietatii

Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru o cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.

Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor.

Articolul 2
Dreptul la instruire

Nimanui nu i se poate refuza dreptul la instruire. Statul, in exercitarea functiilor pe care si le va asuma in domeniul educatiei si al invatamantului, va respecta dreptul parintilor de a asigura aceasta educatie si acest invatamant conform convingerilor lor religioase si filozofice.

Articolul 3
Dreptul la alegeri libere

Inaltele Parti contractante se angajeaza sa organizeze, la intervale rezonabile, alegeri libere cu vot secret, in conditiile care asigura libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ.

Articolul 4
Aplicarea teritoriala

Orice Inalta Parte contractanta poate, in momentul semnarii ori al ratificarii prezentului protocol sau in orice alt moment ulterior, sa comunice Secretarului General al Consiliului Europei o declaratie precizand masura in care aceasta se angajeaza ca dispozitiile prezentului protocol sa se aplice anumitor teritorii care sunt desemnate in declaratia respectiva si ale caror relatii internationale aceasta le asigura.

Orice Inalta Parte contractanta care a comunicat o declaratie in virtutea paragrafului precedent poate, dupa un anumit interval de timp, sa comunice o noua declaratie care sa modifice termenii oricarei declaratii anterioare sau care sa puna capat aplicarii dispozitiilor prezentului protocol cu privire la un anumit teritoriu.

O declaratie facuta potrivit prezentului articol va fi considerata ca fiind in conformitate cu paragraful 1 din articolul 56 al Conventiei.

Articolul 5
Relatiile cu Conventia

Inaltele Parti contractante vor considera articolele 1, 2, 3 si 4 din acest protocol ca articole aditionale la Conventie si toate dispozitiile Conventiei se vor aplica in consecinta.

Articolul 6
Semnarea si ratificarea

Prezentul Protocol este deschis spre semnare membrilor Consiliului Europei, semnatari ai Conventiei; el va fi ratificat o data cu Conventia sau dupa ratificarea acesteia. El va intra in vigoare dupa depunerea a zece instrumente de ratificare. Pentru oricare semnatar care il va ratifica ulterior, protocolul va intra in vigoare o data cu depunerea instrumentului de ratificare.

Instrumentele de ratificare vor fi depuse la Secretarul General al Consiliului Europei, care va notifica tuturor membrilor numele celor care au ratificat protocolul.

Incheiat la Paris, la 20 martie 1952, in limbile franceza si engleza, ambele texte fiind egal autentice, intr-un singur exemplar care va fi depus in arhivele Consiliului Europei. Secretarul General va transmite copie certificata fiecaruia dintre statele semnatare.

PROTOCOLUL nr. 4

la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale recunoscand anumite drepturi si libertati, altele decat cele deja inscrise in Conventie si in primul Protocol aditional la Conventie

Strasbourg, 16.IX.1963

Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei,

hotarate sa ia masuri de natura sa asigure garantarea colectiva a drepturilor si libertatilor, altele decat cele care sunt deja inscrise in Titlul I al Conventiei pentru apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor fundamentale, semnata la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumita in continuare “Conventia”) si in articolele 1-3 din primul Protocol aditional la Conventie, semnat la Paris la 20 martie 1952,

au convenit asupra celor ce urmeaza:

Articolul 1
Interzicerea privarii de libertate pentru datorii

Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa pentru singurul motiv ca nu este in masura sa execute o obligatie contractuala.

Articolul 2
Libertatea de circulatie

1. Oricine se gaseste in mod legal pe teritoriul unui Stat are dreptul sa circule in mod liber si sa-si aleaga in mod liber resedinta sa.

2. Orice persoana este libera sa paraseasca orice tara, inclusiv pe a sa.

3. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrangeri decat acelea care, prevazute de lege, constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, siguranta publica, mentinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protectia sanatatii sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor si libertatilor altora.

4. Drepturile recunoscute in paragraful 1 pot, de asemenea, in anumite zone determinate, sa faca obiectul unor restrangeri care, prevazute de lege, sunt justificate de interesul public intr-o societate democratica.

Articolul 3
Interzicerea expulzarii cetatenilor proprii

1. Nimeni nu poate fi expulzat, printr-o masura individuala sau colectiva, de pe teritoriul statului al carui cetatean este.

2. Nimeni nu poate fi privat de dreptul de a intra pe teritoriul statului al carui cetatean este.

Articolul 4
Interzicerea expulzarilor colective de straini

Expulzarile colective de straini sunt interzise.

Articolul 5
Aplicarea teritoriala

1. Oricare Inalta Parte contractanta poate, in momentul semnarii ori al ratificarii prezentului Protocol sau in orice moment ulterior, sa comunice Secretarului General al Consiliului Europei o declaratie precizand masura in care ea se angajeaza ca dispozitiile prezentului Protocol sa se aplice anumitor teritorii care sunt desemnate in declaratia respectiva si ale caror relatii internationale ea le asigura.

2. Orice Inalta Parte contractanta care a comunicat o declaratie in virtutea paragrafului precedent poate, periodic, sa comunice o noua declaratie prin care sa modifice termenii oricarei declaratii anterioare sau prin care sa puna capat aplicarii dispozitiilor prezentului Protocol cu privire la un anumit teritoriu.

3. O declaratie facuta potrivit prezentului articol va fi considerata ca fiind facuta in conformitate cu paragrafului 1 din articolul 56 al Conventiei.

4. Teritoriul oricarui Stat la care se aplica prezentul Protocol, in virtutea ratificarii sau a acceptarii sale de catre respectivul Stat, si fiecare dintre teritoriile cu privire la care Protocolul se aplica, in virtutea unei declaratii semnate de respectivul stat conform prezentului articol, vor fi considerate ca teritorii distincte in sensul referirilor la teritoriul unui stat, facute de articolele 2 si 3.

5. Orice stat care a facut o declaratie conform paragrafului 1 sau 2 al prezentului articol poate ulterior, in orice moment, sa declare relativ la unul sau mai multe teritorii vizate in aceasta declaratie ca accepta competenta Curtii de a lua cunostinta de cererile persoanelor fizice, organizatiilor neguvernamentale sau ale grupurilor de persoane particulare, asa cum prevede articolul 34 al Conventiei, in virtutea articolelor 1 – 4 ale prezentului Protocol sau a unora dintre ele.

Articolul 6
Relatiile cu Conventia

Inaltele Parti contractante vor considera articolele 1 – 5 ale acestui Protocol ca articole aditionale la Conventie si toate dispozitiile Conventiei se vor aplica in consecinta.

Articolul 7
Semnarea si ratificarea

1. Prezentul Protocol este deschis spre semnare membrilor Consiliului Europei, semnatari ai Conventiei; el va fi ratificat odata cu Conventia sau dupa ratificarea acesteia. El va intra in vigoare dupa depunerea a cinci instrumente de ratificare. Pentru oricare semnatar care il va ratifica ulterior, Protocolul va intra in vigoare odata cu depunerea instrumentului de ratificare.

2. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la Secretarul General al Consiliului Europei care va notifica tuturor membrilor numele celor care au ratificat Protocolul.

In considerarea celor de mai sus, subsemnatii, avand depline puteri in acest sens, au semnat prezentul Protocol.

Incheiat la Strasbourg, la 16 septembrie 1963, in limbile franceza si engleza, ambele texte fiind egal autentice, intr-un singur exemplar care va fi depus in arhivele Consiliului Europei. Secretarul General va transmite copie certificata fiecaruia dintre statele semnatare.

PROTOCOLUL nr. 6
Privind abolirea pedepsei cu moartea
Strasbourg, 28.IV.1983

Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentului Protocol la Conventia pentru apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor fundamentale, semnata la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumita in continuare “Conventia”),

Considerand ca progresele intervenite in mai multe State membre ale Consiliului Europei exprima o tendinta generala in favoarea abolirii pedepsei cu moartea,

Au convenit asupra celor ce urmeaza:

Articolul 1
Abolirea pedepsei cu moartea

Pedeapsa cu moartea este abolita. Nimeni nu poate fi condamnat la o asemenea pedeapsa si nici executat.

Articolul 2
Pedeapsa cu moartea in timp de razboi

Un Stat poate sa prevada in legislatia sa pedeapsa cu moartea pentru acte savarsite in timp de razboi sau de pericol iminent de razboi; o asemenea pedeapsa nu va fi aplicata decat in cazurile prevazute de aceasta legislatie si conform dispozitiilor sale. Statul respectiv va comunica Secretarului General al Consiliului Europei dispozitiile aferente ale legislatiei in cauza.

Articolul 3
Interzicerea derogarilor

Nici o derogare de la dispozitiile prezentului Protocol pe temeiul articolului 15 din Conventie nu este ingaduita.

Articolul 4
Interzicerea rezervelor

Nici o rezerva la dispozitiile prezentului Protocol pe temeiul articolului 57 din Conventie nu este admisa.

Articolul 5
Aplicarea teritoriala

1. Orice Stat poate, in momentul semnarii sau in momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare sau de aprobare, sa desemneze teritoriul sau teritoriile cu privire la care se va aplica prezentul Protocol.

2. Orice Stat poate, in oricare moment ulterior, printr-o declaratie adresata Secretarului General al Consiliului Europei, sa extinda aplicarea prezentului Protocol la oricare alt teritoriu desemnat in declaratie. Protocolul va intra in vigoare cu privire la acest teritoriu, in prima zi a lunii care urmeaza datei primirii declaratiei de catre Secretarul General.

3. Orice declaratie facuta in virtutea celor doua paragrafe precedente va putea fi retrasa, in ceea ce priveste orice teritoriu desemnat in aceasta declaratie, prin notificare adresata Secretarului General. Retragerea va produce efecte din prima zi a lunii care urmeaza datei primirii notificarii de catre Secretarul General .

Articolul 6
Relatiile cu Conventia

Statele Parti considera articolele 1 – 5 ale prezentului Protocol ca articole aditionale la Conventie si toate dispozitiile Conventiei se aplica in consecinta.

Articolul 7
Semnarea si ratificarea

Prezentul Protocol este deschis spre semnare Statelor membre ale Consiliului Europei, semnatare ale Conventiei. El va fi supus ratificarii, acceptarii sau aprobarii. Un Stat membru al Consiliului Europei nu va putea sa ratifice, sa accepte sau sa aprobe prezentul Protocol fara ca, simultan sau anterior, sa fi ratificat Conventia. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la Secretarul General al Consiliului Europei.

Articolul 8
Intrarea in vigoare

1. Prezentul Protocol va intra in vigoare in prima zi a lunii care urmeaza datei la care cinci State membre ale Consiliului Europei isi vor fi exprimat consimtamantul de a fi legate prin Protocol conform dispozitiilor articolului 7.

2. Pentru orice Stat membru care isi va exprima ulterior consimtamantul de a fi legat prin Protocol, acesta va intra in vigoare in prim zi a lunii care urmeaza datei depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.

Articolul 9
Functiile de depozitar

Secretarul General al Consiliului Europei va notifica Statelor membre ale Consiliului:

a) orice semnare;

b) depunerea oricarui instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare;

c) orice data de intrare in vigoare a prezentului Protocol conform articolelor 5 si 8;

d) orice alt act, notificare sau comunicare avand o legatura cu prezentul Protocol.

In considerarea celor de mai sus, subsemnatii, avand depline puteri in acest scop, au semnat prezentul Protocol.

Incheiat la Strasbourg, la 28 aprilie 1983, in limbile franceza si engleza, ambele texte fiind egal autentice, intr-un singur exemplar care va fi depus in arhivele Consiliului Europei. Secretarul General al Consiliului Europei va transmite o copie certificata fiecaruia dintre Statele membre ale Consiliului Europei.

PROTOCOLUL nr. 7
Strasbourg, 22.11.1984

Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentului Protocol,

Hotarate sa ia noi masuri de natura sa asigure garantarea colectiva a anumitor drepturi si libertati prin Conventia pentru apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor fundamentale, semnata la Roma la 4 noiembrie 1950, (denumita in continuare “Conventia”);

Au convenit asupra celor ce urmeaza:

Articolul 1
Garantiile procedurale in caz de expulzare a strainilor

1. Un strain care isi are resedinta in mod legal pe teritoriul unui Stat nu poate fi expulzat decat in temeiul executarii unei hotarari luate conform legii si el trebuie sa poata :

a) sa prezinte motivele care pledeaza impotriva expulzarii sale;

b) sa ceara examinarea cazului sau, si

c) sa ceara sa fie reprezentat in acest scop in fata autoritatii competente sau a uneia ori a mai multor persoane desemnate de catre aceasta autoritate.

2. Un strain poate fi expulzat inainte de exercitarea drepturilor enumerate in paragraful 1 a) , b) si c) al acestui articol, atunci cand expulzarea este necesara in interesul ordinii publice sau se intemeiaza pe motive de securitate nationala.

Articolul 2
Dreptul la nivel dublu de jurisdictie in materie penala

1. Orice persoana declarata vinovata de o infractiune de catre un tribunal are dreptul sa ceara examinarea declaratiei de vinovatie sau a condamnarii de catre o jurisdictie superioara. Exercitarea acestui drept, inclusiv motivele pentru care acesta poate fi exercitat, sunt reglementate de lege.

2. Acest drept poate face obiectul unor exceptii in cazul infractiunilor minore, asa cum acestea sunt definite de lege, sau cand cel interesat a fost judecat in prima instanta de catre cea mai inalta jurisdictie ori a fost declarat vinovat si condamnat ca urmare a unui recurs impotriva achitarii sale.

Articolul 3
Dreptul de compensare in caz de eroare judiciara

Atunci cand o condamnare penala definitiva este ulterior anulata sau cand este acordata gratierea, pentru ca un fapt nou sau recent descoperit dovedeste ca s-a produs o eroare judiciara, persoana care a suferit o pedeapsa din cauza acestei condamnari este despagubita conform legii ori practicii in vigoare in Statul respectiv, cu exceptia cazului in care se dovedeste ca nedescoperirea in timp util a faptului necunoscut ii este imputabila in tot sau in parte.

Articolul 4
Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de doua ori

1. Nimeni nu poate fi urmarit sau pedepsit penal de catre jurisdictiile aceluiasi Stat pentru savarsirea infractiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotarare definitiva conform legii si procedurii penale ale acestui Stat.

2. Dispozitiile paragrafului precedent nu impiedica redeschiderea procesului, conform legii si procedurii penale a statului respectiv, daca fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental in cadrul procedurii precedente sunt de natura sa afecteze hotararea pronuntata.

3. Nici o derogare de la prezentul articol nu este ingaduita in temeiul articolului 15 din Conventie.

Articolul 5
Egalitatea dintre soti

Sotii se bucura de egalitate in drepturi si in responsabilitati cu caracter civil, intre ei si in relatiile cu copii lor in ceea ce priveste casatoria, pe durata casatoriei si cu prilejul desfacerii acesteia. Prezentul articol nu impiedica Statele sa ia masurile necesare in interesul copiilor.

Articolul 6
Aplicarea teritoriala

1. Orice Stat poate, in momentul semnarii sau in momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare sau de aprobare, sa desemneze teritoriul sau teritoriile cu privire la care se va aplica prezentul Protocol, precizand masura in care el se angajeaza ca dispozitiile prezentului Protocol sa se aplice acestui sau acestor teritorii.

2. Orice stat poate, in oricare moment ulterior, printr-o declaratie adresata Secretarului General al Consiliului Europei, sa extinda aplicarea prezentului Protocol la oricare alt teritoriu desemnat in declaratie. Protocolul va intra in vigoare pentru acest teritoriu in prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de doua luni de la data primirii declaratiei de catre Secretarul General.

3. Orice declaratie facuta in virtutea celor doua paragrafe precedente va putea fi retrasa sau modificata, in ceea ce priveste orice teritoriu desemnat in aceasta declaratie, prin notificare adresata Secretarului General. Retragerea sau modificarea va produce efecte in prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de doua luni de la data primirii notificarii de catre Secretarul General.

4. O declaratie potrivit prezentului articol va fi considerata ca fiind in conformitate cu paragraful 1 din articolul 56 al Conventiei.

5. Teritoriul oricarui Stat cu privire la care prezentul Protocol se aplica in virtutea ratificarii, a acceptarii sau a aprobarii sale de catre Statul respectiv si fiecare din teritoriile cu privire la care Protocolul se aplica in baza unei declaratii facute de respectivul Stat, conform prezentului articol, pot fi considerate ca teritorii distincte in sensul referirii la teritoriul unui Stat facute la articolul 1.

6. Orice stat care a facut o declaratie conform paragrafului 1 sau 2 al prezentului articol poate ulterior, in orice moment, sa declare relativ la unul sau mai multe teritorii vizate in aceasta declaratie ca accepta competenta Curtii de a lua cunostinta de cererile persoanelor fizice, organizatiilor neguvernamentale sau ale grupurilor de persoane particulare, conform articolului 34 al Conventiei, in virtutea articolelor 1 – 5 ale prezentului Protocol.

Articolul 7
Relatiile cu Conventia

Statele Parti considera articolele 1 – 6 ale prezentului Protocol ca articolele aditionale la Conventie si toate dispozitiile Conventiei se aplica in consecinta.

Articolul 8
Semnarea si ratificarea

Prezentul Protocol este deschis spre semnare Statelor membre ale Consiliului Europei care au semnat Conventia. El va fi supus ratificarii, acceptarii sau aprobarii. Un Stat membru al Consiliului Europei nu poate ratifica, accepta sau aproba prezentul Protocol fara sa fi ratificat simultan sau anterior Conventia. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la Secretarul General al Consiliului Europei.

Articolul 9
Intrarea in vigoare

1. Prezentul protocol va intra in vigoare in prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de doua luni de la data la care sapte State membre ale Consiliului Europei isi vor fi exprimat consimtamantul de a fi legate prin Protocol conform dispozitiilor articolului 8.

2. Pentru orice Stat membru care isi va exprima ulterior consimtamantul de a fi legat prin Protocol, acesta va intra in vigoare in prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de doua luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.

Articolul 10
Functia de depozitar

Secretarul General al Consiliului Europei va notifica tuturor Statelor membre ale Consiliului Europei:

a) orice semnare;

b) depunerea oricarui instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare;

c) orice data de intrare in vigoare a prezentului Protocol conform articolelor 6 si 9;

d) orice alt act, notificare sau declaratie avand legatura cu prezentul Protocol.

In considerarea celor de mai sus subsemnatii, avand depline puteri in acest scop, au semnat prezentul protocol.

Incheiat la Strasbourg, la 22 noiembrie 1984, in limbile franceza si engleza, ambele texte fiind egal autentice, intr-un singur exemplar care va fi depus in arhivele Consiliului Europei. Secretarul General al Consiliului Europei va transmite copie certificata fiecaruia dintre Statele membre ale Consiliului Europei.

PROTOCOLUL NR. 12
LA CONVENTIA PENTRU APARAREA DREPTURILOR OMULUI
ŞI LIBERTATILOR FUNDAMENTALE

Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentului Protocol,

Luand in considerare principiul fundamental in virtutea caruia toate persoanele sunt egale in fata legii si au dreptul la o protectie egala din partea legii,

Hotarate sa ia noi masuri pentru promovarea egalitatii tuturor persoanelor prin garantarea colectiva a unei interziceri generale a discriminarii, prin intermediul Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, semnata la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumita in continuare „Conventia”),

Reafirmand ca principiul nediscriminarii nu impiedica statele parti sa ia masuri pentru promovarea unei egalitati depline si efective, cu conditia existentei unei justificari obiective si rezonabile a acestor masuri,

Au convenit asupra celor ce urmeaza:

Articolul 1 – Interzicerea generala a discriminarii

1. Exercitarea oricarui drept prevazut de lege trebuie sa fie asigurata fara nici o discriminare bazata, in special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau oricare alta situatie.
2. Nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publica pe baza oricaruia dintre motivele mentionate in paragraful 1.

Articolul 2 – Aplicarea teritoriala

1. Orice stat poate, la data semnarii sau depunerii instrumentului sau de ratificare, acceptare sau aprobare, sa indice teritoriul sau teritoriile carora li se va aplica prezentul Protocol.
2. Orice stat poate, la orice data ulterioara, printr-o declaratie adresata Secretarului General al Consiliului Europei, sa extinda aplicarea prezentului Protocol asupra oricarui alt teritoriu indicat in declaratie. Protocolul va intra in vigoare, in ceea ce priveste acest teritoriu, in prima zi a lunii care urmeaza dupa expirarea perioadei de trei luni de la data primirii declaratiei de catre Secretarul General.
3. Orice declaratie facuta in temeiul celor doua paragrafe precedente poate fi retrasa sau modificata, in ceea ce priveste orice teritoriu indicat in declaratie, printr-o notificare adresata Secretarului General. Retragerea sau modificarea va produce efecte in prima zi a lunii care urmeaza dupa expirarea perioadei de trei luni de la data primirii acestei notificari de catre Secretarul General.
4. O declaratie facuta conform prezentului articol va fi considerata ca fiind facuta conform paragrafului 1 al Articolului 56 din Conventie.
5. Orice stat care a facut o declaratie conform paragrafului 1 sau 2 al prezentului articol poate ulterior, in orice moment, sa declare, referitor la unul sau mai multe dintre teritoriile vizate in declaratie ca accepta competenta Curtii de a primi cererile persoanelor fizice, organizatiilor neguvernamentale sau grupurilor de particulari, in conformitate cu articolului 34 al Conventiei, referitoare la articolul 1 al prezentului Protocol.

Articolul 3 – Raportarea la Conventie

Statele parti considera articolele 1 si 2 ale prezentului Protocol ca articole aditionale la Conventie si toate dispozitiile Conventiei vor fi aplicate in mod corespunzator.

Articolul 4 – Semnarea si ratificarea

Prezentul Protocol va fi deschis spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei care au semnat Conventia. El va fi supus ratificarii, acceptarii sau aprobarii. Un stat membru al Consiliului Europei nu poate ratifica, accepta sau aproba prezentul Protocol fara a ratifica in prealabil sau simultan Conventia. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare vor fi depuse la Secretarul General al Consiliului Europei.

Articolul 5 – Intrarea in vigoare

1. Prezentul Protocol va intra in vigoare in prima zi a lunii care urmeaza dupa expirarea perioadei de trei luni de la data la care zece state membre ale Consiliului Europei isi vor fi exprimat consimtamantul de a fi legate prin prezentul Protocol, conform prevederilor articolului 4.
2. Pentru orice stat membru care isi va exprima ulterior consimtamantul de a fi legat prin prezentul Protocol, acesta va intra in vigoare in prima zi a lunii care urmeaza dupa expirarea perioadei de trei luni de la data depunerii instrumentelor de ratificare, acceptare sau aprobare.

Articolul 6 – Functiile depozitarului

Secretarul General al Consiliului Europei va notifica tuturor statelor membre ale Consiliului Europei:
a) orice semnare;
b) depunerea oricarui instrument de ratificare, acceptare sau aprobare;
c) orice data de intrare in vigoare a prezentului Protocol conform articolelor 2 si 5;
d) orice alt act, notificare sau comunicare avand legatura cu prezentul Protocol.

In considerarea celor de mai sus, subsemnatii, avand depline puteri in acest scop, au semnat prezentul Protocol.

Incheiat la Roma, la data de 04 noiembrie 2000 in limbile engleza si franceza, ambele texte fiind egal autentice, intr-un singur exemplar care va fi depus in arhivele Consiliului Europei. Secretarul General al Consiliului Europei va transmite copii certificate fiecarui stat membru al Consiliului Europei.

PROTOCOLUL nr. 13
la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor fundamentale, cu privire la abolirea cu moartea in orice imprejurari

(Vilnius, 3.V.2002)

Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentului protocol,

Convinse ca dreptul oricarei persoane la viata este valoarea fundamentala intr-o societate democratica, si ca abolirea pedepsei cu moartea este esentiala pentru protectia acestui drept si la deplina recunoastere a demnitatii inerente oricarei fiinte umane;

Dorind sa consolideze protectia dreptului la viata garantat de Conventia pentru apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor fundamentale semnata la Roma la 4 noiembrie 1950 (in continuare „Conventia”);

Notand ca Protocolul nr. 6 al Conventiei cu privire la abolirea pedepsei cu moartea, semnat la Strasbourg la 28 aprilie 1983, nu exclude pedeapsa cu moartea pentru unele acte comise in timpul razboiului sau in timpul unui pericol iminent de razboi;

Hotarate sa faca ultimul pas pentru abolirea pedepsei cu moartea in orice imprejurari,

Au convenit asupra urmatoarelor:

Articolul 1
Abolirea pedepsei cu moartea

Pedeapsa cu moartea este abolita. Nimeni nu poate fi condamnat la o astfel de pedeapsa nici executat.

Articolul 2
Interzicerea derogarilor

In termenii articolului 15 din Conventie fata de dispozitiile prezentului Protocol nici o derogare nu este autorizata.

Articolul 3
Interzicerea rezervelor

In termenii articolului 57 din Conventie nu este admisa nici o rezerva la dispozitiile prezentului Protocol.

Articolul 4
Aplicarea teritoriala

1. Orice Stat poate, la momentul semnarii sau la momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare sau de aprobare, sa desemneze teritoriul sau teritoriile cu privire la care se va aplica prezentul Protocol.

2. Orice Stat poate, la orice moment ulterior, printr-o declaratie adresata Secretarului General al Consiliului Europei sa extinda aplicarea prezentului Protocol la orice alt teritoriu desemnat in declaratie. Protocolul va intra in vigoare pentru acest teritoriu in prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de trei luni de la data primirii declaratiei de catre Secretarul General.

3. Orice declaratie facuta in virtutea celor doua paragrafe precedente va putea fi retrasa sau modificata, in ceea ce priveste orice teritoriu desemnat in aceasta declaratie, prin notificare adresata Secretarului General. Retragerea sau modificarea va produce efecte in prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de trei luni de la data primirii notificarii de catre Secretarul General.

Articolul 5
Relatiile cu Conventia

Statele Parti considera articolele 1-4 ale prezentului Protocol ca articole aditionale la Conventie si toate dispozitiile Conventiei se aplica in consecinta.

Articolul 6
Semnarea si ratificarea

Prezentul Protocol este deschis spre semnare Statelor membre ale Consiliului Europei care au semnat Conventia. El va fi supus ratificarii, acceptarii sau aprobarii. Un Stat membru al Consiliului Europei nu poate ratifica, accepta sau aproba prezentul Protocol fara sa fi ratificat simultan sau anterior Conventia. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la Secretarul General al Consiliului Europei.

Articolul 7
Intrarea in vigoare

1. Prezentul Protocol va intra in vigoare in prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de trei luni de la data la care zece State membre ale Consiliului Europei isi vor fi exprimat consimtamantul de a fi legate prin prezentul Protocol conform dispozitiilor articolului 6.

2. Pentru orice Stat membru care-si va exprima ulterior consimtamantul de a fi legat prin Protocol, acesta va intra in vigoare in prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de trei luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.

Articolul 8
Functia de depozitar

Secretarul General al Consiliului Europei va notifica tuturor Statelor membre ale Consiliului Europei:

a) orice semnare;
b) depunerea oricarei instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare;
c) orice data de intrare in vigoare a prezentului Protocol conform articolelor 4 si 7;
d) orice alt act, notificare sau declaratie, avand legatura cu prezentul Protocol.

In considerarea celor de mai sus, subsemnatii, avand depline puteri in acest scop, au semnat prezentul Protocol.

Incheiat la Vilnius, la 3 mai 2002, in limbile franceza si engleza, ambele texte fiind egal autentice, intr-un singur exemplar, care va fi depus in arhivele Consiliului Europei. Secretarul General al Consiliului Europei va transmite copie certificata fiecaruia dintre Statele membre ale Consiliului Europei.

Protocolul nr. 14
la Conventia pentru apararea Drepturilor Omului si a libertatilor fundamentale, privind amendarea sistemului de control al Conventiei

Preambul

Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentului Protocol la Conventia pentru apararea Drepturilor omului si a Libertatilor fundamentale, semnata la Roma la 4 noiembrie 1950 (numita in continuare « Conventia »),

Avand in vedere Rezolutia nr.1 si Declaratia adoptata in cadrul Conferintei ministeriale europene cu privire la drepturile omului, desfasurata la Roma la 3 si 4 noiembrie 2000;

Avand in vedere Declaratiile adoptate de catre Comitetul Ministrilor la 8 noiembrie 2001, la 7 noiembrie 2002 si la 15 mai 2003, in cadrul sesiunilor sale 109, 111 si, respectiv 112;

Avand in vedere Avizul nr. 251(2004), adoptat de catre Adunarea parlamentara a Consiliului Europei la 28 aprilie 2004;

Considerand ca este necesar si urgent da a amenda unele prevederi ale Conventiei in scopul mentinerii si consolidarii pe termen lung a sistemului de control, mai ales din cauza sporirii continue a sarcinii de lucru a Curtii europene a Drepturilor Omului si a Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei;

Considerand, in particular, ca este necesar de a veghea asupra faptului ca Curtea sa continue sa joace rolul sau preeminent in protectia drepturilor omului in Europa,

Au convenit asupra urmatoarelor:

Articolul 1

Paragraful 1 al articolului 22 din Conventie este abrogat.

Articolul 2

Articolul 23 al Conventiei este modificat dupa cum urmeaza:

«Articolul 23 – Durata mandatului si revocarea.

1. Judecatorii sunt alesi pentru o durata de noua ani. Ei nu pot fi realesi.
2. Mandatul judecatorilor se incheie atunci cand ei implinesc 70 ani.
3. Judecatorii raman in functie pana la inlocuirea lor. Totusi, ei continua sa se ocupe de cauzele cu care au fost sesizati.
4. Un judecator nu poate fi inlaturat din functiile sale decat daca ceilalti judecatori decid, cu majoritatea de doua treimi, ca el a incetat sa raspunda conditiilor necesare .»

Articolul 3

Articolul 24 al Conventiei este abrogat.

Articolul 4

Articolul 25 al Conventiei devine articolul 24 si continutul sau este modificat dupa cum urmeaza:

«Articolul 24 – Grefa si raportorii

1. Curtea dispune de o grefa ale carei sarcini si organizare sunt fixate prin regulamentul Curtii.

2. In cazul in care ea se constituie in format de unic judecator, Curtea este asistata de raportori care isi exercita functiile sub autoritatea presedintelui Curtii. Ei fac parte din grefa Curtii.»

Articolul 5

Articolul 26 al Conventiei devine articolul 25 («Adunarea plenara») si continutul sau este modificat dupa cum urmeaza:

1. La sfarsitul paragrafului d, virgula este inlocuita de un punct si virgula, iar cuvantul « si » este exclus.

2. La sfarsitul paragrafului e, punctul este inlocuit cu un punct si virgula.

3. Este adaugat un nou paragraf e, al carui continut este :

« f. inainteaza orice cerere in virtutea articolului 26, paragraf 2.”

Articolul 6

Articolul 27 al Conventiei devine articolul 26 si continutul sau este modificat dupa cum urmeaza:

«Articolul 26 – Format de unic judecator, comitete, Camere si Marea Camera

1. Pentru examinarea cauzelor aduse inaintea sa, Curtea se constituie in format de unic judecator, in comitete de trei judecatori, in Camere de sapte judecatori si intr-o Mare Camera de saptesprezece judecatori. Camerele Curtii constituie comitetele pentru o perioada determinata.

2. La cererea Adunarii plenare a Curtii, Comitetul Ministrilor poate, printr-o decizie unanima si pentru o perioada determinata, sa reduca numarul judecatorilor camerelor la cinci persoane.

3. Un judecator convocat in calitate de unic judecator nu examineaza nici o cerere introdusa impotriva unei Inalte Parti contractante din numele careia acest judecator a fost ales.

4. Judecatorul ales din numele unei Inalte Parti contractante care este parte la litigiu este membru de drept al camerei si al Marii Camere. In cazul absentei acestui judecator, sau atunci cand el nu-si poate desfasura activitatea, in calitate de judecator va activa o persoana aleasa de presedintele Curtii de pe o lista prezentata in prealabil de catre aceasta Parte.

5. Marea Camera mai include in componenta sa, presedintele Curtii, vicepresedintii, presedintii Camerelor si alti judecatori desemnati conform regulamentului Curtii. Cand cauza este deferita Marii Camere in virtutea articolului 43, nici un judecator al Camerei care a emis hotararea nu poate face parte din aceasta, cu exceptia presedintelui camerei si a judecatorului care a activat din numele Inaltei Parti contractante interesate.»

Articolul 7

Dupa noul articol 26, un nou articol 27 este inclus in Conventie, al carui continut este:

«Articolul 27 – Competenta judecatorilor unici

1. Un unic judecator poate sa declare inadmisibila sau sa radieze de pe rol o cerere introdusa in virtutea articolului 34 cand o astfel de decizie poate fi luata fara o examinare complementara.

2. Decizia este definitiva.

3. Daca judecatorul unic nu declara inadmisibila sau nu radiaza de pe rol o cerere, acest judecator o va transmite unui comitet sau unei Camere pentru examinare complementara.”

Articolul 8

Articolul 28 al Conventiei este modificat dupa cum urmeaza:

«Articolul 28 – Competenta comitetelor

1. Un comitet sesizat cu o cerere individuala introdusa in virtutea articolului 34 poate, prin vot unanim,

a. sa o declare inadmisibila sau sa o radieze de pe rol cand o astfel de decizie poate fi luata fara o examinare complementara; sau
b. sa o declare admisibila si sa adopte concomitent o hotarare asupra fondului cand problema relativa la interpretarea sau aplicarea Conventiei sau Protocoalelor sale care se afla la originea cauzei constituie obiectul unei jurisprudente bine stabilite de Curte.

2. Deciziile si hotararile prevazute la paragraful 1 sunt definitive.

3. Daca judecatorul ales in numele Inaltei Parti contractante care este parte la litigiu nu este membru al comitetului, acesta din urma poate sa-l invite sa activeze in cadrul sau in locul si pe locul unuia dintre membrii sau, la orice etapa a procesului, tinand cont de toti factorii pertinenti, inclusiv problema de a sti daca aceasta Parte a contestat aplicarea procedurii de la paragraful 1. b.»

Articolul 9

Articolul 9 al Conventiei este amendat dupa cum urmeaza:

1. Continutul paragrafului 1 este modificat dupa cum urmeaza : «Daca nu a fost adoptata nici o decizie in virtutea articolelor 27 sau 28 si nu a fost pronuntata nici o hotarare in virtutea articolului 28, o camera se va pronunta asupra admisibilitatii si fondului cererilor individuale introduse in virtutea articolului 34. Decizia cu privire la admisibilitate poate fi luata in mod separat.»

2. La sfarsitul paragrafului 2 este adaugata o noua propozitie, cu urmatorul continut : «Cu exceptia deciziei contrare a Curtii in cazuri exceptionale, decizia cu privire la admisibilitate este adoptata separat.»

3. Paragraful 3 este exclus.

Articolul 10

Articolul 31 al Conventiei este amendat dupa cum urmeaza:

1. La sfarsitul paragrafului a, cuvantul «si» este exclus.

2. Paragraful b devine paragraful c si este inclus un nou paragraf b, avand urmatorul continut :

« b. se pronunta asupra problemelor cu care Curtea este sesizata de Comitetul Ministrilor in virtutea articolului 46, paragraful 4 ; si »

Articolul 11

Articolul 32 al Conventiei este amendat dupa cum urmeaza:

La sfarsitul paragrafului 1, dupa numarul 34, este inclusa o virgula si numarul 46.

Articolul 12

Paragraful 3 al articolului 35 al Conventiei este modificat dupa cum urmeaza:

« 3. Curtea declara inadmisibila orice cerere individuala introdusa in aplicarea articolului 34 daca considera ca:

a. cererea este incompatibila cu prevederile Conventiei sau Protocoalelor sale, in mod vadit nefondata sau abuziva; sau
b. reclamantul nu a suferit vreun prejudiciu important, cu exceptia faptului daca respectarea drepturilor omului garantate de Conventie si Protocoalele sale nu cer in mod obligatoriu examinarea fondului cererii si cu conditia de a nu respinge din acest motiv nici o cauza care nu a fost examinata in modul cuvenit de catre o instanta judecatoreasca interna.”

Articolul 13

La sfarsitul articolului 36 al Conventiei este adaugat un nou paragraf 3, avand urmatorul continut:

« 3. In orice cauza adusa inaintea unei Camere, sau a Marii Camere, Comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei poate prezenta observatii scrise si poate participa la audieri. »

Articolul 14

Articolul 38 al Conventiei este modificat dupa cum urmeaza:

« Articolul 38 – Examinarea contradictorie a cauzei

Curtea examineaza cauza in mod contradictoriu impreuna cu reprezentantii partilor si, daca este cazul, procedeaza la o ancheta pentru a carei conducere eficienta Inaltele Parti contractante interesate vor furniza toate facilitatile necesare. »

Articolul 15

Articolul 39 al Conventiei este modificat dupa cum urmeaza:

« Articolul 39 – Reglementari amiabile

1. La orice moment al procesului, Curtea se afla la dispozitia celor interesati in vederea parvenirii la o reglementare amiabila a cauzei inspirandu-se din respectarea drepturilor omului astfel cum ele sunt recunoscute in Conventie si in Protocoalele sale.

2. Procedura descrisa la paragraful 1 este confidentiala.

3. In cazul reglementarii amiabile, Curtea scoate cauza de pe rol printr-o decizie care se limiteaza la o scurta expunere a faptelor si a solutiei adoptate.

4. Aceasta decizie este transmisa Comitetului Ministrilor care va supraveghea executarea termenilor reglementarii amiabile astfel cum ei figureaza in decizie. »

Articolul 16

Articolul 46 al Conventiei este modificat dupa cum urmeaza:

« Articolul 46 – Forta obligatorie si executarea hotararilor

1. Inaltele Parti contractante se angajeaza sa se conformeze hotararilor definitive ale Curtii in litigiile la care ele sunt parti.

2. Hotararea definitiva a Curtii este transmisa Comitetului Ministrilor care supravegheaza executarea ei.

3. Cand Comitetul Ministrilor considera ca supravegherea executarii unei hotarari definitive este impiedicata de o dificultate de interpretare a acestei hotarari, el poate sesiza Curtea pentru a-i cere sa se pronunte asupra acestei probleme de interpretare. Decizia de sesizare a Curtii este luata prin votul majoritatii a doua treimi a reprezentantilor care au dreptul de a face parte din Comitet.

4. Cand Comitetul Ministrilor considera ca o Inalta Parte contractanta refuza sa se conformeze unei hotarari definitive intr-un litigiu la care este parte, el poate, dupa avertizarea acestei Parti si printr-o decizie luata prin votul majoritatii a doua treimi a reprezentantilor care au dreptul de a face parte din Comitet, sa sesizeze Curtea cu problema respectarii de catre aceasta Parte a obligatiei fata de paragraful 1.

5. Daca Curtea constata o incalcare a paragrafului 1, ea transmite cazul Comitetului Ministrilor care va examina masurile ce urmeaza a fi luate. Daca Curtea constata ca nu a avut loc nici o incalcare a paragrafului 1, ea transmite cauza Comitetului Ministrilor, care decide sa incheie examinarea ei. »

Articolul 17

Articolul 59 al Conventiei este amendat dupa cum urmeaza:

1. Este inclus un nou paragraf 2, avand urmatorul continut:

« 2. Uniunea europeana poate adera la prezenta Conventie. »

2. Paragrafele 2, 3 si 4 devin respectiv paragrafele 3, 4 si 5.

Dispozitii finale si tranzitorii

Articolul 18

1. Prezentul Protocol este deschis spre semnare Statelor membre ale Consiliului Europei semnatare ale Conventiei, care isi pot exprima acordul de a fi legate prin:

a. semnare fara rezerva de ratificare, acceptare sau aprobare; sau

b. semnare sub rezerva ratificarii, acceptarii sau aprobarii, urmata de ratificare, acceptare sau aprobare.

2. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare vor fi depuse pe langa Secretarul General al Consiliului Europei.

Articolul 19

Prezentul Protocol va intra in vigoare in prima zi a lunii care va urma dupa expirarea unei perioade de trei luni de la data la care toate Partile la Conventie si-au exprimat acordul de a fi legate prin Protocol, in conformitate cu dispozitiile articolului 18.

Articolul 20

1. La data intrarii in vigoare a prezentului Protocol, dispozitiile sale se vor aplica tuturor cererilor suspendate in fata Curtii precum si tuturor hotararilor a caror executare constituie obiectul unei supravegheri din partea Comitetului Ministrilor.

2. Noul criteriu de admisibilitate introdus prin articolul 12 al prezentului Protocol in articolul 35, paragraful 3.b al Conventiei, nu se aplica cererilor declarate admisibile pana la intrarea in vigoare a Protocolului. Pe parcursul urmatorilor doi ani dupa intrarea in vigoare a prezentului Protocol, doar camerele si Marea Camera a Curtii pot aplica noul criteriu de admisibilitate.

Articolul 21

La data intrarii in vigoare a prezentului Protocol, durata mandatului judecatorilor care isi indeplinesc primul lor mandat este prelungit de plin drept pentru a atinge un total de noua ani. Alti judecatori isi incheie mandatul, care este prelungit de plin drept pentru doi ani.

Articolul 22

Secretarul General al Consiliului Europei va notifica Statelor membre ale Consiliului Europei:

a. orice semnare;

b. depunerea oricarui instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare;

c. orice data de intrare in vigoare a prezentului Protocol conform articolelor 4 si 7;

d. orice alt act, notificare sau declaratie avand legatura cu prezentul Protocol.

In considerarea celor de mai sus, subsemnatii, avand depline puteri in acest scop, au semnat prezentul Protocol.

Incheiat la Strasbourg, la 13 mai 2004, in limbile franceza si engleza, ambele texte fiind egal autentice, intr-un singur exemplar, care va fi depus in arhivele Consiliului Europei. Secretarul General al Consiliului Europei va transmite o copie certificata fiecaruia din Statele membre ale Consiliului Europei.