Demisia fara preaviz
Demisia reprezinta actul unilateral de vointa al salariatului prin care acesta aduce la cunostinta angajatorul incetarea contractului individual de munca. Demisia nu trebuie motivata de catre salariat si nici nu trebuie aprobata de reprezentantul legal al societatii.
Dreptului salariatului de a inceta in mod unilateral raporturile de munca cu angajatorul ii corespunde obligatia ca, in cazul demisiei, sa acorde angajatorului sau un termen de preaviz care nu poate fi mai mare de 20 de zile lucratoare in cazul salariatilor cu functii de executie si de maximum 45 de zile lucratoare pentru salariatii care ocupa functii de conducere.
Acordarea termenului de preaviz de catre salariat in conformitate cu dispozitiile art. 81 Codul muncii are drept scop asigurarea pentru angajator a unui ragaz necesar organizarii activitatii astfel incat aceasta sa nu aiba de suferit de pe urma restrangerii numarului de salariati sau, pentru a oferi timpul necesar angajarii unui lucrator care sa il inlocuiasca pe salariatul demisionar.
De la regula potrivit careia salariatul care isi da demisia are obligatia de a acorda angajatorului un termen de preaviz, Codul muncii prevede doua situatii de exceptie, in care salariatul isi poate da demisia fara a acorda angajatorului termenul de preaviz:
a) in cazul in care angajatorul nu isi indeplineste obligatiile asumate prin contractul individual de munca.
Aceasta exceptie de la regula acordarii preavizului se regaseste in cuprinsul dispozitiilor art. 81 alin. (7) Codul muncii. Este de observat faptul ca legiuitorul nu a facut distinctie in privinta obligatiilor neonorate de catre angajator, astfel incat incalcarea oricarei obligatii asumate prin contractul individual de munca poate da dreptul salariatului de a-si da demisia fara insa a acorda si termenul de preaviz.
Totusi, pentru ca un salariat sa demisioneze fara a acorda termenul de preaviz angajatorului sau, este necesar ca neindeplinirea obligatiilor asumate de catre angajator sa fi fost constatata in prealabil de institutiile abilitate, cu atributii de control si sanctionare si numai ulterior acestor constatari se naste dreptul salariatului de a-si da demisia fara preaviz.
Ar reprezenta un abuz situatia in care salariatul, in mod unilateral, ar aprecia cu privire la nerespectarea obligatiilor angajatorului si ar decide incetarea raporturilor de munca fara insa a acorda si preavizul aferent.
b) in cazul in care salariatul aflat in perioada de proba sau la sfarsitul acesteia
Cea de-a doua situatie in care salariatul poate pune capat raporturilor de munca fara a fi obligat sa acorde angajatorului termenul de preaviz il reprezinta cazul perioadei de proba.
Este binecunoscut faptul ca, pe perioada de proba sau la sfarsitul acesteia, oricare dintre partile contractului individual de munca poate notifica cealalta parte cocontractanta despre incetarea raporturilor de munca, urmand ca incetarea raporturilor de munca sa aiba loc numai prin simpla notificare, fara a mai fi necesara o alta formalitate.
Av. Razvan Vasiliu
