Contact

Tichete de masa

ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECTIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI
ASIGURARI SOCIALE
Dosar nr. [■]/3/2013 (Numar in format vechi [■])

Decizia Civila nr. [■] Sedinta Publica din data de 02 Aprilie 2015
Curtea compusa din:
PRESEDINTE [■] JUDECATOR [■]

GREFIER [■]

 

 

Pe rol se afla solutionarea cererii de apel formulate de apelanta- parata [■] SA, impotriva sentintei civile nr. [■]/20.06.2014, pronuntate de Tribunalul Bucuresti – Sectia a Vlll-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, in dosarul nr.[■]/3/2013, in contradictoriu cu intimatul-reclamant [■] in numele si pentru membrii sai: [■] [■] [■] [■] [■] [■] [■] [■] [■] [■] [■] [■] [■] [■] [■] [■] [■] [■] [■] [■] [■] [■] [■] [■] [■] [■] [■] [■] [■] [■] [■] [■] [■] [■] [■] [■] [■] [■] [■] [■] [■] [■] [■] [■] [■], cauza pe fond avand ca obiect „drepturi banesti”.
La apelul nominal facut in sedinta publica au raspuns apelanta-parata Societatea [■], prin consilierul sau juridic d-na [■], cu delegatie atasata la fila 61 dosar si intimatul-reclamant reclamant [■] in numele si pentru membrii de sindicat, prin avocat, [■], cu imputernicire atasata la fila din dosar.
Procedura de citare legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, in cadrul caruia invedereaza instantei faptul ca pricina se afla la primul termen de judecata, cat si faptul ca pentru aceasta data s-a depus la dosarul cauzei, prin intermediul serviciului „registratura” al acestei sectii, la data de 09.02.2015, de catre apelanta-parata, raspuns la intampinarea formulata in cauza de catre intimatul-reclamant, in dublu exemplar.
Intimatul-reclamant, prin avocat, depune la dosar dovada cheltuielilor de judecata ocazionate cu prezentul litigiu si pe care intelege sa le solicite in cauza dedusa judecatii.
Curtea, in sedinta publica, procedeaza la inmanarea raspunsului la intampinare formulat de apelanta-parata, catre intimatul-reclamant, prin avocat.
Partile prezente, interpelate fiind, arata ca nu au cereri, chestiuni j, prealabile de formulat, exceptii de invocat.
Curtea constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul partilor prezente in sustinerea, respectiv combaterea motivelor de apel deduse judecatii.
Apelanta-parata, prin consilier juridic, avand cuvantul, solicita ca in esenta, sa se retina faptul ca instanta de fond, in mod eronat, a retinut ca neacordarea tichetelor de masa ar fi o culpa pentru [■] , aspect care, in opinia sa, nu poate fi retinut, avand in vedere caracterul special al societatii parate, aceasta fiind o filiala a [■], al carei domeniu fiscal este supus unei legi speciale, raporturile fiind efectuate de catre companie si nu direct de societatea apelanta.
Asa fiind, solicita a se avea in vedere ca modalitatea de intocmire a [■] este reglementata legal, iar cresterea pentru capitolul drepturi salariale si ale drepturi ale Contractul colectiv de munca acordate salariatilor poate fi facuta numai in concordanta cu disp. art.9 alin.(4) din OG nr.26/2013 si conform reglementarilor Legii Bugetului de Stat, in limita de 0,96% fata de societatea mama, conform adresei inregistrate [■], nr. [■]/05.09.2013.
Deci, in cazul de fata, considera ca nu poate fi cenzurata de instanta lipsa fondurilor necesare acordarii tichetelor de masa, acesta fiind apanajul exclusiv al societatii sau al [■].
Pe cale de consecinta, opineaza in sensul ca, instanta nu putea da curs solicitarii reclamantului, fiindca ar insemna ca [■] sa achite o suma de bani peste limita legala aprobata de buget pe anul 2013 (si ca o paranteza tichetele de masa s-au acordat exclusiv pentru perioada in care a avut fonduri), dar fara a exista disponibil bugetar excedentar in acest moment, iar in alta ordine de idei, plata peste plafonul aprobat, ar insemna suportarea de catre societate a sanctiunilor legale, respectarea discipline bugetare reprezentand un interes general, subsumat notiunii de ordine publica.
In concluzie, solicita a se retine, pe de o parte, faptul ca societatea apelanta a respectat drepturile salariale in limitele trasate de bugetul de venituri si cheltuieli, aprobat de [■], iar pe de alta parte, faptul ca este o obligatie a societatii de a nu depasi bugetul aprobat.
Fata de aceste considerente, fata de cele pe larg aratate in cuprinsul cererii de apel, apelanta-parata, prin consilier juridic, concluzioneaza in sensul admiterii apelului, asa cum a fost formulat si motivat in scris.
Intimatul-reclamant in numele si pentru membrii de sindicat, prin avocat, avand cuvantul, solicita respingerea apelului declarat de apelanta – parata, ca nefondat, cu consecinta mentinerii hotararii judecatoresti apelate, ca fiind temeinica si legala, pentru urmatoarele considerente:
Astfel, arata ca retinerea instantei de fond este una corecta si legala, si asta intrucat societatea apelanta si-a asumat obligatia de la art.8.17 din Contractul colectiv de munca, fara a o conditia de alte prevederi sau conventii si, mai mult decat atat, prin agrearea clauzei de la art.8,18 din Contractul colectiv de munca, apelanta si-a asumat obligatia de a prevedea in buget sursele care sa stea la baza realizarii drepturilor negociate prin acest contract.
Insa, cu toate acestea, in calea de atac exercitata, face o aparare noua, cum ca bugetul alocat nu putea permite acoperirea sumelor de bani aferente tichetelor de masa, aparare, care, in opinia sa, nu poate fi primita, prin aceasta doar incercand a se induca in eroare instanta de judecata, de vreme ce, in fapt, societatea a sistat acordarea tichetelor de masa incepand cu luna august 2013, iar bugetul de venituri si cheltuieli 2013 este datat din 25.09.2013 si publicat in octombrie 2013.
Totodata, solicita a se avea in vedere Contractul colectiv de munca, care, dupa cum se stie, reprezinta legea partilor si in cuprinsul caruia societatea si-a asumat acele obligatii, iar in masura in care aceste obligatii nu veneau in concordanta cu dispozitiile legale, societatea avea posibilitatea, chiar obligatia de a se adresa instantei de judecata cu privire la nelegalitatea unor prevederi din continutul contractului. Or, in lipsa acestor demersuri, obligatia ramane in sarcina apelantei, aceasta fiind una legala, ce decurge ca urmare a negocierilor colective purtate.
Cu cheltuieli de judecata conform dovezilor existente la dosarul cauzei.

Curtea, in temeiul dispozitiilor prev. de art.394 alin.(1) din Codul de procedura civila, declara inchise dezbaterile si retine cauza in vederea solutionarii.

CURTEA,

Asupra apelului de fata constata urmatoarele:

Prin sentinta civila nr. [■]/20.06.2014, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VIII a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, in dosarul cu nr.[■]/3/2013, s-a admis in parte actiunea priviri reclamantul [■], afiliat la [■], in numele si pentru membrii de sindicat, in contradictoriu cu parata [■].

A fost obligata parata la plata catre reclamanti a unei despagubiri egale cu contravaloarea tichetelor de masa aferente perioadei august-decembrie 2013 proportional cu intervalul lucrat de fiecare salariat pentru care s-a formulat actiunea, actualizate cu indicele de inflatie la data platii.

S-au respins pretentiile ulterioare datei de 01.01,2014 formulate in continutul capatului doi al actiunii introductive, ca neintemeiate. A mai fost obligata parata la plata catre reclamanti a sumei de 3968 lei reprezentand cheltuieli de judecata sub forma onorariului de avocat.

Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta a retinut ca reclamantul a fost imputernicit de catre membrii sai, conform inscrisurilor aflate la filele 7- 13 din dosar, sa formuleze prezenta actiune prin care sa obtina contravaloarea tichetelor de masa la care erau indreptatiti si pe care angajatorul nu le-a acordat.

Pretentiile reclamantului sunt intemeiate pe prevederile Contractului colectiv de munca incheiat la nivel de unitate, inregistrat sub nr. [■]/01.07.2013 si depus in extras la dosarul cauzei.

La capitolul „Dispozitii finale” din aceasta conventie (art. 8.17) sunt prevazute clauzele potrivit carora salariatii beneficiaza de tichete de masa ce se distribuie ia chenzina a li-a pentru luna anterioara iar numarul acestora va fi egal cu numarul de zile lucrate in luna pentru care se face distribuirea.

Instanta a retinut astfel ca angajatorul si-a asumat obligatia de a acorda tichetele de masa fara ca aceasta sa fie supusa vreunei conditii.

Totodata, tribunalul a avut in vedere prevederile art. 229 alin. 4 din . Codul muncii, potrivit carora contractele colective de munca legal incheiate constituie legea partilor, precum si pe cele ale art. 148 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social in conformitate cu care executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parti, iar neindepiinirea obligatiilor asumate prin contractul colectiv de munca atrage raspunderea partilor care se fac vinovate de aceasta.

Refuzul paratei in a acorda tichetele de masa solicitate de reclamanti se intemeiaza, conform intampinarii depuse la dosar, pe doua aparari: pe de o parte, art. 1 din Legea nr. 142/1998 instituie o vocatie si nu un drept al salariatilor de a beneficia de tichete de masa iar pe de alta parte bugetul de venituri si cheltuieli al societatii pentru anul 2013 a prevazut o suma fixa destinata acordarii tichetelor de masa catre salariati, acestia beneficiind de ele pana la epuizarea fondurilor constituite cu acest titlu.

Instanta a apreciat ca nici una dintre cele doua aparari invocate de parata in sustinerea cererii de respingere a actiunii nu este de natura a inlatura obligatia asumata prin contractul colectiv de munca incheiat la nivele de unitate.

Aceasta deoarece despre vocatia instituita de art 1 din Legea nr. 142/1998 parata se putea folosi in aparare doar in lipsa obligatiei asumate prin art. 8.17 din capitolul „Dispozitii finale” al contractului colectiv de munca, obligatie careia ii corespunde dreptul nascut in patrimoniul celuilalt subiect al raportului juridic dedus judecatii. in alta ordine de idei, invocarea unei lipse de prevedere in [■] 2013 a sumelor necesare achitarii tichetelor de masa catre salariati reprezinta de fapt o invocare a propriei culpe din partea angajatorului. Pentru a aprecia astfel, tribunalul a avut in vedere prevederile art. 8.18 din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate potrivit carora angajatorul este obligat sa prevada in bugetul de venituri si cheltuieli sursele care sa asigure acordarea drepturilor prevazute de aceasta conventie colectiva. insa, a valida o astfel de aparare a angajatorului ar insemna din partea instantei o lipsire de efect a textelor din Codul muncii si din Legea dialogului social anterior mentionate.

Vazand aceste considerente si retinand apararea paratei conform careia capatul doi al actiunii introductive este neintemeiat deoarece de la 01.01.2014 a reluat acordarea de tichete de masa salariatilor, precum si prevederile art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, potrivit carora angajatorul are obligatia de a acorda salariatilor toate drepturile ce decurg din contractul colectiv de munca aplicabil, instanta a constatat intemeiate partial pretentiile reclamantului.

Pe cale de consecinta, a obligat parata, conform art. 148 alin. 2 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, la plata catre reclamanti a unei despagubiri egala cu contravaloarea tichetelor de masa aferente perioadei august-decembrie 2013 proportional cu intervalul lucrat de fiecare salariat pentru care s-a formulat actiunea si a respins pretentiile ulterioare datei de 01.01.2014 formulate in continutul capatului doi al actiunii introductive, ca neintemeiate.

Totodata, in temeiul dispozitiilor art. 453 C. pr. civ., a obligat parata ia plata catre reclamanti a sumei de 3968 lei reprezentand cheltuieli de judecata sub forma onorariului de avocat.

Impotriva acestei hotarari, a declarat apel motivat, de apelanta- parata [■], criticand solutia pentru nelegalitate si netemeinicie, apel intemeiat pe prevederile art. 466 si urmatoarele C.pr. civ., Codul muncii, Statutul [■], Contractul Colectiv de Munca al [■] (2010-2013) si actele aditionale la acesta, Legea nr.62/2011.

Prin motivele de apel formulate a aratat ca in raport de dispozitiile art.450 alin. 1 C.pr. civ., apelanta a solicitat suspendarea provizorie a executarii hotararii apelate.

Executarea pana la judecarea apelului ar insemna crearea unei pagube aduse societatii, avand in vedere ca dupa executare, ar trebui sa fie cheltuite sume si mai mari de bani pentru realizarea intoarcerii executarii hotararii pentru cei aproximativ 150 de salariati, ceea ce ar insemna un prejudiciu si mai mare adus societatii apelante.

Sumele de bani pentru plata despagubirilor sunt alocate din bugetara decat sumele cheltuite pentru plata de taxe de timbru, cautiuni, onorarii.

Hotararea instantei de fond este data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, motiv pentru care apelanta a solicitat: admiterea apelului, rejudecarea cauzei, in rejudecare, respingerea actiunii precum si cheltuieli de judecata.

Instanta de fond nu s-a pronuntat asupra exceptiilor invocate de parata prin intampinare, ceea ce desigur este in neconcordanta cu disp. art.248 C.pr. civ.

Instanta nu s-a pronuntat nici formal pe exceptii, dar nici procedural inainte de a se pronunta pe fondul dreptului, neexistand o incheiere interlocutorie care sa dezlege problema de drept, fara a fi unite cu fondul dreptului.

Instanta de fond a inlaturat fara motivare in drept, prevederile disp. art. II din Legea 142/1998, inlaturand vocatia pe care a lasat-o legiuitorul la indemana angajatorului, ci nu a Sindicatului sau a angajatilor, or chiar a instantei de judecata.

Vocatia [■] de a acorda tichete de masa nu poate fi inlaturata prin faptul ca prevederile CCM la disp. art.8.17 ar fi imperative intrucat, aceasta clauza devine inaplicabila in lipsa finantarii.

De altfel, clauzele contractului colectiv de munca nu pot fi formulate si aplicate impotriva actelor normative si nici nu pot prevedea drepturi mai mari decat actele normative in vigoare.

Or, in conditiile in care nu este finantarea acoperita, aceste clauze devin caduce fata de dispozitiile obligatorii in materie fiscal coroborat cu disp. Legii 142/1998.

Norma de la art. 1 alin. 1 si 2 din Legea nr. 142/1998 este o norma imperativa, fiind una de ordine publica.

Este adevarat ca legiuitorul a prevazut prin sintagma „pot primi, o posibilitate pentru ordonatorul de credite bugetar de a acorda tichete de masa, insa aceasta posibilitate este prevazuta de legiuitor in corelatie cu aliniatul 2 al aceluiasi articol 1 din Legea nr. 142/1998, in sensul in care posibilitatea se reflecta in prevederea bugetara.

Instanta a nesocotit proba cu inscrisuri, inlaturand din probatoriu dovada cu [■] 2013 publicat In Monitorul Oficial al Romaniei, din carb rezulta ca societatea nu a avut fonduri suficiente pentru acordarea ticheteior de masa.

Faptul ca instanta a retinut ca aceasta ar fi o culpa pentru [■] este nesustinut de argumentari juridice, logice si faptice.

Modalitatea de intocmire a [■] este reglementata legai, iar cresterea pentru capitolul drepturi salariale si alte drepturi ale CCM acordate salariatilor poate fi facuta numai in concordanta cu disp. art 9 alin. (4) din OG 26/2013 si conform reglementarilor Legii Bugetului de Stat in limita de 0,96% fata de societatea mama, conform adresei inregistrate a [■]sub nr [■]/05.09.2013.

In cazul de fata nu poate fi cenzurata de instanta lipsa fondurilor necesare acordarii tichetelor, aceasta fiind apanajul exclusiv al societatii sau al [■].

In esenta societatea a acordat tichete exclusiv pentru perioada in care a avut fonduri alocate, fara a avea o culpa sau vina in cauza.

Limita [■] 2013 pentru tichetele de masa, instanta o va constata citind Ordinul nr. [■] si Ordinul nr. [■]/29.10.2013 ambele publicate in Monitorul Oficial al Romaniei nr. [■].

Apelanta a aratata instantei ca poate observa ca [■] 2013, depus in copie certificata, si care a fost intocmit de societate conform Ordinului nr. [■]/15.02.2013 publicat in Monitorul Oficial al Romaniei nr. [■]/20.02.2013, ca la randul 96, linia C2/b din Bugetul [■] este inscrisa suma de 275.000 lei, iar conform executiei bugetare, societatea a achizitionat si distribuit (potrivit listelor de distributie semnate de angajati) tichete de masa in valoare 275.000 lei, adica exact valoarea bugetara aprobata.

Potrivit disp. art.132 alin. 1 din Legea 62/2011 “clauzele contractelor pot stabili drepturi si obligatii numai in limitele si in conditiile prevazute de lege”, ceea ce inseamna ca disp.ar.8.17 din CCM aplicabil este partial nul sau ca devine caduc in conditiile legale obligatorii, care sunt prealabile, adica a disp. art. 1 din Legea 142/1998, pentru ca legea arata ca angajatorul poate acorda tichete de masa dar numai in limitele bugetului (exclusive daca exista fonduri pentru aceasta operatiune). in lipsa fondurilor aceasta operatiune nu poate avea loc.

Pe cale de consecinta, instanta nu putea da curs solicitarii reclamantului, fiindca ar insemna ca [■] sa achite o suma de bani peste limita legala aprobata a [■] 2013, dar fara a exista disponibil bugetar excedentar in acest moment in [■] 2014.

Plata peste plafonul aprobat de cele 3 ministere, inseamna suportarea de catre societate a sanctiunilor legale, respectarea disciplinei bugetare reprezentand un interes general, subsumat notiunii de ordine publica.

In data de 04.03,2013 [■], prin adresa nr. [■]/04.03.2013, a inaintat spre aprobare ministerului de resort, [■] aferent anului 2013. Sumele prevazute pentru cheltuielile de personal in acest [■] fiind calculate tinand cont de cresterea de 3% comunicata de compania mama prin adresele inregistrate la [■] sub nr. [■]/22.01.2013, nr. [■]/03.09.2014 si nr. [■]/04.09.2013.

In urma analizei efectuate de [■], tinand cont de faptul ca societatea mama a redus cresterea cheltuielilor de personal in propriul [■], de la 3% la 0,96%, [■] a fost obligat sa diminueze sumele prevazute cu aceasta destinatie, astfel incat sa se incadreze in prevederile legale.

Instanta de fond a retinute eronat ca nu ar fi existat comunicare cu partenerul social si ca aceste masuri dispuse de angajator sunt facute in detrimentul dialogului social.

Este eronata retinerea instantei fata de situatia de drept.

Prin emailul comunicat chiar de catre Directorul General al societatii 12.09,2013, ora 3,23 PM au fost informati toti salariatii societatii, fiindu-le% comunicat un document de informare intitulat “Informare catre toti salariatii, [■]”, iar partenerii de dialog social au fost consultati asa cum o instanta nu s-a pronuntat pe apararea paratei asupra acestei solicitari, in conditiile in care Legea 142/1998 nu permite decat acordarea tichetului, ci NU a contravalorii lui, mai ales ca despagubirile poarta alt regim juridic si fiscal decat cel al tichetelor de masa.

Pe de alta parte, reclamantul solicita plata de lichiditati la care instanta sa aplice indice de inflatie, conform petitului actiunii, fara sa indice care temei de drept ar permite o asemenea operatiune. Legea 142/1998, cu caracter special, arata ca se pot acorda tichete, ci nu lichiditatea c/val tichetului de masa, pe cale de consecinta petitul 1 din actiune este neintemeiat.

De altfel, apelanta nu a inteles care ar fi modalitatea de aplicare a indicelui de inflatie in conditiile in care acesta nu poate fi aplicat pentru ca tichetul de masa poate fi considerat un document justificativ fiscal de plata, conform legii, iar documentele justificative de plata nu pot primi indexari, iar pe cale de consecinta si aceasta parte din petitul 1 din actiune este neintemeiat.

Instanta a dispus obligarea ia plata de despagubiri indicand total gresit numele unor persoane, astfel ca este de neexecutat acest dispozitiv.

Instanta a dispus plata cheltuielilor de judecata catre reclamanti, fara sa indice daca reclamantii inseamna Sindicatul sau trebuie sa platim suma in mod egal catre toti, ceea ce inseamna imposibilitatea de executare a dispozitivului.

Cercetand actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:

Hotararea primei instante este legala si temeinica, criticile apelantei fiind nefondate.

In ceea ce priveste nepronuntarea instantei asupra exceptiilor invocate prin intampinare de parata, Curtea constata ca singurele exceptii invocate se refera la inadmisibilitatea actiunii fata de lipsa dovezii de indeplinire a procedurii prealabile a informarii cu privire la avantajele medierii si la lipsa de obiect a capatului doi de cerere, exceptii puse in discutie de catre Tribunal in sedinta publica de la 20.06.2014, aspect ce rezulta din practirea hotararii apelate. Asupra ambelor exceptii prima instanta s-a pronuntat dupa dezbateri contradictorii in sedinta amintita, exceptiile fiind respinse pentru considerentele aratate. In aceste conditii critica apelantei este nefondata.

In ceea ce priveste fondul cauzei, Curtea nu poate retine sustinerile apelantei deoarece, plecand de la vocatia prevazuta de Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masa, prin conventia colectiva la nivel de unitate angajatorul si-a asumat obligatia acordarii acestor drepturi salariatilor sai, in conditii mai favorabile acestora decat cele prevazute de lege, obligatie nelimitata de prevederile bugetare, contractul colectiv de munca stabilind inclusiv obligatia angajatorului de a prevede in bugetul de venituri si cheltuieli sursele care sa asigure acordarea drepturilor prevazute de aceasta conventie, deci inclusiv tichetele de masa, aspect stabilit expres in art.8.18 din CCM,

Astfel, potrivit art.8.17 din Contractul colectiv de munca incheiat la nivel de unitate, inregistrat sub nr. [■]/01.07.2013, salariatii [■] cu contract individual de munca beneficiaza de alocatie individuala de hrana, acordata sub forma tichetelor de masa.

Societatea distribuie fiecarui salariat tichetele de masa ia chenzina a ll-a, pentru luna anterioara. Numarul tichetelor de masa atribute fiecarui salariat va fi egal cu numarul de zile lucrate in luna pentru care se face distribuirea.

Raportat Ia perioada la care se refera pretentiile reclamantilor, Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masa reprezinta dreptul comun in materie, cadrul generai pentru toate activitatile din toate ramurile de servicii Ia nivel national.

Legiuitorul nu stabileste imperativ in sarcina angajatorului obligatia de a acorda tuturor salariatilor tichete de masa, asa incat acordarea tichetelor de masa ramane Ia latitudinea sa in functie de situatia concreta din unitate.

Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998, tichetele de masa se acorda in limita prevederilor bugetului de stat sau, dupa caz, ale bugetelor locale, pentru unitatile din sectorul bugetar si, in limita bugetelor de venituri si cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.

Dar, asa cum am aratat, partile au stabilit prin contractul colectiv de munca nivel de unitate nu posibilitatea acordarii acestor drepturi, posibilitate prevazuta si de lege, ci dreptul salariatilor de beneficia de alocatie individuala de hrana, acordata sub forma tichetelor de masa pentru fiecare zi lucrata, drept caruia ii corespunde obligatia corelativa a angajatorului de a acorda aceste tichete ia chenzina a ll-a, pentru luna anterioara.

Mai mult, de comun acord, partile au derogat de la dispozitia legala referitoare la acordarea acestor tichete in limita bugetelor de venituri si cheltuieli aprobate, stabilind la art.8.18 obligatia angajatorului de a prevedea sursele care sa asigure acordarea drepturilor respective.

Nu pot fi retinute sustinerile apelantei in sensul ca clauzele contractului colectiv de munca nu pot fi formulate si aplicate impotriva actelor normative si nici nu pot prevedea drepturi mai mari decat actele normative in vigoare.

Potrivit, art. 229 alin. 4 din Codul muncii si art. 148 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social contractele colective de munca legal incheiate constituie legea partilor, executarea conventiei colective de munca fiind obligatorie pentru parti.

In temeiul art.132 alin.1 si 2 din Legea nr. 62/2011, clauzele contractelor colective de munca pot stabili drepturi si obligatii numai in limitele si in conditiile prevazute de lege.

La incheierea contractelor colective de munca, prevederile legale referitoare la drepturile analfe au un caracter minimal.

Prin prisma acestor dispozitii, Curtea constata ca stabilirea priri contractul colectiv de munca la nivel de unitate a unor conditii mai favorabile decat cele prevazute de Legea nr. 142/1998, in care salariatii unei societati comerciale sa beneficieze de tichete de masa nu este prohibita de lege, care, din contra, arata expres ca prevederile legale referitoare ia drepturile angajatilor au un caracter minimal.

In plus, Curtea retine ca in conditiile legii clauzele contractului colectiv de munca ia nivel de unitate nu au fost anulate, producandu-si toate efectele.

Curtea retine ca societatea apelanta nu este nici institutie bugetara, motiv pentru care acesteia nu ii sunt aplicabile nici dispozitiile art.138 din Legea nr.62/2011.

Nici faptul ca sumele necesare acordarii tichetelor de masa pe perioada de referinta nu au fost prevazute in bugetul de venituri si, cheltuieli pe anul 2013, societatea neavand fonduri suficiente pentru acordarea acestora nu poate inlatura obligatia angajatorului asumata prin negocierea si semnarea conventiei colective de munca.

Angajatorul si-a asumat obligatia acordarii tichetelor de masa neconditionat de limite bugetare sau de aprobarea sau nu a unor astfel de cheltuieli de personal de catre societatea mama.

Din contra, potrivit art.8.18 con CCM, [■] avea obligatia de a prevede in bugetul de venituri si cheltuieli sursele care sa asigure acordarea drepturilor prevazute de contractul colectiv de munca.

In aceste conditii, neacordarea tichetelor de masa incepand cu luna august 2013 nu poate inlatura raspunderea angajatorului pentru neexecutarea contractului, chiar daca bugetul de venituri si cheltuieli aprobat in octombrie 2010 nu prevedea aceste sume, deoarece angajatorul avea obligatia de a stabili si de a include sursele necesare achitarii acestor drepturi.

Nici faptul ca societatea mama a redus cresterea cheltuielilor de personal in propriul [■], de ia 3% la 0,96% nu o exonereaza pe apelanta de raspundere, deoarece aceasta isi asumase obligatia acordarii tichetelor de masa independent de pozitia societatii mame si neconditionat de limitele cheltuielilor de personal aprobate in bugetul de venituri si cheltuieli, avand chiar obligatia de a prevedea in acesta sursele necesare acordarii acestor drepturi.

Nici faptul ca societatea a informat partenerii sociale cu privire imposibilitatea acordarii tichetelor de masa nu sustine punctul de vedere al apelantei, deoarece intre parti nu a intervenit o modificare ja conventiei colective Ia nivel de unitate in sensul neacordarii drepturilor respective pe perioada august-decembrie 2013, modificare ce nu se putea face decat prin act aditional semnat si inregistrat in conditiile legii.

Fata de considerentele mentionate anterior, Curtea nu poate retine nici sustinerile apelantei intemeiate pe Decizia nr. [■] din 18.02.2008 pronuntata de inalta Curte de Casatie si Justitie, deoarece hotararea respectiva se referea la personal bugetar (personalul auxiliar de specialitate din justitie si functionari publici), situatie in care sunt aplicabile si dispozitiile Art 138 din Legea nr.62/2011, potrivit carora „prin contractele/acordurile colective de munca incheiate in sectorul bugetar nu pot fi negociate sau incluse clauze referitoare la drepturi in bani si in natura, altele decat cele prevazute de legislatia in vigoare pentru categoria respectiva de personal. (2) Prin exceptie de la prevederile art. 129 alin. (3) contractele colective de munca in sectorul bugetar se negociaza, in conditiile legii, dupa aprobarea bugetelor de venituri si cheltuieli ale ordonatorilor de credite, in limitele si in conditiile stabilite prin acestea. (3) Drepturile salariale din sectorul bugetar se stabilesc prin lege in limite precise, care nu pot constitui obiect al negocierilor si nu pot fi modificate prin contracte colective de munca. in cazul in care drepturile salariale sunt stabilite de legi speciale intre limite minime si maxime, drepturile salariale concrete se determina prin negocieri colective, dar numai intre limitele legale. (4) Clauzele cuprinse in contractele colective de munca incheiate cu incalcarea prevederilor alin. (1)-(3) sunt lovite de nulitate.(5) Raspunderea pentru incheierea contractelor colective de munca cu nerespectarea prevederilor alin. (1) – (3) revine angajatorului.

Or, intimatii nu sunt personal bugetar, iar apelanta nu este institutie publica.

Mai mult, chiar decizia inaltei Curti prevede ca “aceste beneficii nu reprezinta un drept, ci o vocatie ce se poate realiza doar in conditiile in care angajatorul are prevazute in buget sume cu aceasta destinatie si acordarea lor a fost negociata prin contractele colective de munca.” Dar, in speta, prin contractul colectiv de munca, angajatorul si-a asumat obligatia de a acorda tichetele de masa neconditionat, chiar stabilind prevederea surselor necesare achitarii lor, aspect asupra caruia contractul colectiv de munca putea contine prevederi mai favorabile salariatilor, potrivit vointei partilor.

Nu se poate retine nici critica in sensul ca instanta a acordat despagubiri, pronuntandu-se extrapetita, in opinia apelantei. Din analiza cererii de chemare in judecata rezulta ca sustinerile apelantei pe acest aspect sunt nefondate, Tribunalul pronuntandu-se in limitele investirii, cu respectarea principiului disponibilitatii, potrivit art.22 alin.6 Cod procedura civila. Reclamantii au solicitat contravaloarea tichetelor de masa, actualizata ci indicele de inflatie la data platii, iar faptul ca nu s-a indicat temeiul de drept nu impiedica pronuntarea pe acest capat de cerere.

Instanta a acordat contravaloarea tichetelor de masa fata de perioada la care se refereau pretentiile reclamantilor, neexecutarea obligatiei contractuale de a achita alocatia de hrana determinand raspunderea debitorului, raspundere ce se poate stabili in limitele contravalorii tichetelor de masa.

In plus, in temeiul art.1531 Cod civil, creditorii au dreptul repararea integrala a prejudiciului pe care i-au suferit din faptul neexecutarii, acesta fiind motivul pentru care prima instanta a acordat actualizarea contravalorii tichetelor de masa cu indicele de inflatie.

In ceea ce priveste pretinsele erori materiale cuprinse in hotarare de apelanta nu a indicat macar in ce au constat respectivele erori, Curtea retine ca acestea nu se pot analiza in cadrul caii de atac declarate de parte.

In acest sens trebuie retinute dispozitiile art.446 din Codul de procedura civila, potrivit carora indreptarea, lamurirea, inlaturarea dispozitiilor potrivnice sau completarea hotararii nu poate fi ceruta pe calea apelului sau recursului, ci numai in conditiile art. 442 – 444.

In ceea ce priveste plata cheltuielilor de judecata, sentinta de fond dispune obligarea paratei la plata catre reclamanti a sumei de [■] lei reprezentand cheltuieli de judecata sub forma onorariului de avocat, in conditiile in care sunt necesare lamuriri cu privire la intelesul, intinderea si aplicarea dispozitivului, fata de faptul ca apelanta a invocat imposibilitatea executarii acestuia deoarece nu se specifica care sunt reclamantii – Sindicatul sau membrii acestuia-, Curtea constata ca acest aspect ,de asemenea, nu poate fi invocat pe calea apelului, fata de dispozitiile imperative ale art.446 din Codul de procedura civila.

Fata de toate aceste considerente de fapt si de drept, in temeiul art.480 Cod procedura civila, Curtea va respinge apelul ca nefondat, sentinta fiind legala si temeinica.

Fata de dispozitiile art.453 Cod procedura civila, avand in vedere solutia pronuntata, constatand culpa procesuala a apelantei, Curtea va dispune si obligarea acesteia la plata sumei de 1.860 iei catre intimatul [■] in numele si pentru membrii sai, cu titlu de cheltuieli de judecata, dovedite potrivit facturii si ordinului de plata de ia dosar.

Avand in vedere solutionarea pe fond a apelului, se impune respingerea cererii de suspendare provizorie a executarii sentintei de fond, ca ramasa fara obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-parata [■], persoana juridica cu sediul social situat in [■] si punct de lucru in [■] unde solicita comunicarea tuturor actelor de procedura, avand CUI [■], inregistrata la [■] sub nr. [■], impotriva sentintei civiie nr. [■] /20.06.2014, pronuntate de Tribunalul Bucuresti – Sectie a Vili-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, in dosarul nr. [■]/2013, in contradictoriu cu intimatui-reciamant [■]in numele si pentru membrii sai: [■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■][■], cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedura la adresa situata in Municipiul Bucuresti, [■] , persoana desemnata cu primirea corespondentei fiind [■].

Obliga apelanta la [■] lei cheltuieli de judecata, catre intimatul [■] in numele si pentru membrii sai.

Respinge cererea de suspendare a executarii sentintei de fond, ca ramasa fara obiect.

Definitiva.

Pronuntata in sedinta publica azi, 02 aprilie 2015.

 

 

 

 

 

 

Comments

comments

You are not authorized to see this part
Please, insert a valid App IDotherwise your plugin won't work.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *