Contractul individual demuncă pe perioadă determinată

Ca regulă, contractele individuale de muncă se încheie pe durată nedeterminată. De la această regulă se poate însă deroga și se poate încheia un contract individual de muncă pe durată determinată doar în condițiile expres și limitativ prevăzute de lege.
Astfel, cazurile în care legea permite încheierea unui contract individual de muncă pe durată determinată sunt în număr de 8, acestea fiind prevăzute de art. 83 din Codul Muncii.

a) înlocuirea unui salariat în cazul suspendării contractului său de muncă, cu excepţia situaţiei în care acel salariat participă la grevă;
b) creşterea şi/sau modificarea temporară a structurii activităţii angajatorului;
c) desfăşurarea unor activităţi cu caracter sezonier;
d) în situaţia în care este încheiat în temeiul unor dispoziţii legale emise cu scopul de a favoriza temporar anumite categorii de persoane fără loc de muncă;
e) angajarea unei persoane care, în termen de 5 ani de la data angajării, îndeplineşte condiţiile de pensionare pentru limită de vârstă;
f) ocuparea unei funcţii eligibile în cadrul organizaţiilor sindicale, patronale sau al organizaţiilor neguvernamentale, pe perioada mandatului;
g) angajarea pensionarilor care, în condiţiile legii, pot cumula pensia cu salariul;
h) în alte cazuri prevăzute expres de legi speciale ori pentru desfăşurarea unor lucrări, proiecte sau programe.

Fiind vorba de o varietate a contractului individual de muncă, acesta trebuie să îmbrace forma scrisă în mod obligatoriu și trebuie să cuprindă, de asemenea, în mod expres, durata pentru care se încheie.
Pe durata executării contractului individual de muncă, salariații cu contract pe durată determinată beneficiază de toate drepturile prevăzute în legislaţia muncii, în contractul colectiv de muncă aplicabil, în regulamentul intern, precum şi în contractul individual de muncă, angajatorul având obligația de a nu face nicio diferențiere de tratament față de salariații încadrați cu contract pe durata nedeterminată, cu excepţia cazurilor în care tratamentul diferit este justificat de motive obiective.
Contractul individual de muncă pe durată determinată poate fi încheiat pe o perioadă de cel mult 36 de luni.
La data expirării termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată acesta încetează de drept. Totuși părțile prin acordul scris, pot decide prelungirea acestuia de cel mult două ori (maxim 3 contracte individuale de muncă succesive pe durată determinată între aceleași părți) pentru perioada realizării unui proiect, program sau unei lucrări, fără însă a se depăși durata maximă de 36 de luni.
De asemenea, o excepție de la regula potrivit căreia contractul individual de muncă pe durată determinată încetează la momentul expirării termenului pentru care a fost încheiat, este dată de situația înlocuirii unui salariat al cărui contract de muncă este suspendat.
Astfel, la momentul încetării motivelor ce au determinat suspendarea contractului individual de muncă al salariatului titular, contractul individual de muncă pe durată determinată va înceta de drept.
Nu în ultimul rând, salariații încadrați cu contract individual de muncă pe durată determinată pot fi supuși unei perioade de probă a cărei durată maximă legiuitorul a stabilit-o în mod corect sub limitele perioadei de probă pentru salariații cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată, după cum urmează:

a) cel mult 5 zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă mai mică de 3 luni;
b) cel mult 15 zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă cuprinsă între 3 şi 6 luni;
c) cel mult 30 de zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă mai mare de 6 luni;
d) cel mult 45 de zile lucrătoare în cazul salariaţilor încadrați în funcții de conducere, pentru o durată a contractului individual de muncă mai mare de 6 luni.

Av. Alexandru Nuță

Comments

comments