Probabil ați aflat deja despre hotărârea CJUE potrivit căreia angajații care lucrează la monitor au dreptul la ochelari de vedere.

Este vorba despre hotărârea preliminară a Curții pronunțată în data de 22 decembrie 2022 în cauza  C– 392/21, potrivit căreia angajatorul are obligația de a furniza lucrătorilor un aparat de corecție specială fie prin furnizarea directă a paratului respectiv fie prin rambursarea cheltuielilor necesare efectuate de lucrător .

Așadar obligația angajatorului de a pune la dispoziție salariatului care lucrează în fața unui monitor ochelari de vedere se poate implementa în două maniere:

• fie prin punerea la dispoziție efectiva ochelarilor (ceea ce presupune achiziționarea de către angajator a ochelarilor)

sau

• prin rambursarea cheltuielilor efectuate de către salariat cu achiziționarea unei perechi de ochelari.

Ceea ce trebuie să remarcăm de la bun început este faptul că, interpretând hotărârea Curții, angajatorul este obligat să pună la dispoziție ochelari de vedere tuturor salariaților care lucrează în fața unui monitor, nu numai celor care au probleme de vedere sau care au o prescripție sau recomandare pentru utilizarea ochelarilor. Cu alte cuvinte, angajatorul este obligat să pună la dispoziția salariaților și ochelarii cu lentile de protecție, fără dioptrii, care asigură numai protecția ochiului.

Pornind de la faptul faptul că angajatorul are la dispoziție două modalități de a se achita de obligație, ne putem afla în fața două ipostaze diferite:

1. angajatorul, pentru a-și îndeplini obligația, achiziționează și pune la dispoziția salariaților niște perechi de ochelari ieftini,

sau

2. salariatul își cumpără niște ochelari cu un preț foarte mare și solicită returnarea prețului acestuia angajatorului său .

Pentru a evita cele două situații expuse de mai sus, extreme, consider că cea mai bună soluție este dialogul și negocierea între partenerii sociali astfel încât, pe de o parte, nici unii dintre angajatori să nu fie tentați să ofere ochelari ținând cont numai de prețul de achiziție și, pe de altă parte, nici salariații să nu profite de dreptul pe care l-au și să solicite returnarea unor cheltuieli exorbitante pentru ochelarii achiziționați din resurse proprii.

Negocierea cu partenerii sociali și stabilirea unor praguri minime și maxime de achiziție, respectiv decontare a contravalorii ochelarilor de vedere reprezintă, în opinia mea, cea mai bună și cea mai corectă soluție prin care angajatorul își poate îndeplini obligația de a pune la dispoziția salariaților care lucrează în fața unui monitor a unor ochelari de vedere.

Trecând peste aceste aspecte, se mai naște o problemă și anume, ce se întâmplă în cazul salariatul pierde sau deteriorează ochelarii primiți/decontați de către angajator.

Fiind vorba despre un echipament de protecție, angajatorul poate stabili prin norme interne reguli referitoare la durata de folosință a ochelarilor, raportat la mențiunile producătorilor, ținând cont și de eventualele prescripții medicale și poate impune salariatului să suporte contravaloarea ochelarilor deteriorați sau pierduți, mai înainte de epuizarea durate de utilizare.

Vasiliu Miclea SCA

Comments

comments