Potrivit dispozițiilor art. 60 alin. (1) lit. c) Codul muncii, angajatorului îi este interzisă încetarea raporturilor de muncă cu salariatele gravide, în măsura în care acesta avea cunoștință despre starea de graviditate. O reglementare similară se regăsește și în cuprinsul O.U.G. nr. 96/2003 privind protecția maternității la locurile de muncă.

Din analiza textelor celor două acte normative indicate mai sus rezultă că, pentru a putea să-și producă efecte interdicția concedierii salariatelor gravide, este necesară îndeplinirea cumulativa a mai multor conditii, respectiv:

• Salariata trebuie să își anunțe angajatorul cu privire la starea de graviditate;
• Notificarea stării să aibă loc înainte de încetarea raporturilor de muncă;
• Notificarea să fie făcută în scris;
• Atașat notificării să fie prezentate angajatorului documente medicale care să justifice situația lucrătoarei.

Pentru a putea beneficia efectiv de protecția instituită de lege, recomandabil este ca informarea scrisă adresată angajatorului să fie făcută după confirmarea certă a stării de graviditate, mai înainte de a fi informați colegii de serviciu, preîntâmpinând astfel o posibilă „punere în temă” a angajatorului care să ofere acestuia timpul necesar pentru a dispune încetarea raporturilor de muncă mai înainte de a fi înștiințat în mod oficial.

De asemenea, recomandabil este ca înștiințarea angajatorului să fie făcută în scris prin depunerea notificării și a documentelor anexate la registratura societății în dublu exemplar, salariata urmând să rețină unul dintre aceste exemplare cu viza sau numărul de înregistrare de la angajator.

Comments

comments