Directivele UE privind munca cu norma intreaga si munca pe fractiune de norma
Termenii de “lucrator cu norma intreaga comparabil” si “lucrator pe fractiune de norma” sunt definiti de Directiva europeana 97/81/CEE.
Diferentele sunt date de timpul de munca si organizarea acestuia
Diferentele dintre cele doua tipuri de lucratori sunt date de timpul de munca si modul in care acesta este organizat.
In cazul lucratorului cu fractiune de norma, numarul orelor lucrate este inferior numarului de ore lucrate de angajatul cu norma intreaga, de 40 de ore pe saptamana.
Privind organizarea, angajatul cu fractiune de norma nu este obligat sa aiba un program anume, organizandu-si activitatea in functie de interesul economic al angajatorului.
Angajatorii sunt obligati sa ofere din timp informatii legate de disponibilitatea posturilor
Angajatorii sunt obligati sa ofere informatii legate de disponibilitatea posturilor cu fractiune de norma si cu norma intreaga, precum si ce presupun acestea, pentru a facilita transferul angajatilor, in cazul in care acestia isi doresc asta.
Angajatorii trebuie sa ia in considerare:
- cererea angajatilor de a trece de la norma intreaga la fractiune de norma, in cazul in care exista oportunitatea;
- cererea angajatilor de a creste norma de lucru, de la fractiune de norma pana la norma intreaga, daca exista posibilitatea;
- furnizarea informatiilor legate de acestea din timp;
- masurile de facilitare a accesului la munca, sporind oportunitatile profesionale si mobilitatea in munca.
Refuzul lucratorului de a se transfera nu e un motiv de concediere
Refuzul lucratorului de a se transfera de la munca pe fractiune de norma la munca cu norma intreaga sau invers, nu e in sine, un motiv valabil pentru rezilierea contractului de munca.
Sursa: legestart.ro
