Forma deciziei de suspendare a contractului individual de muncă pe perioada cercetării
Dispozițiile Codului muncii oferă angajatorului posibilitatea de a dispune suspendarea pe perioada cercetării disciplinare a contractului individual de muncă al salariatului cercetat. Singura condiție impusă de legislația muncii se referă la existența unei cercetări disciplinare aflate în derulare și care să vizeze fapte săvârșite de către salariatul cercetat disciplinar.
Codul muncii nu impune un anumit formalism în ceea ce privește elementele pe care trebuie să le conțină decizia de suspendare a contractului individual de muncă pe perioada cercetării disciplinare, însă emitentul nu trebuie să ignore eventualele condiții de formă stabilite prin reglementările interne.
Nerespectarea condițiilor de formă sau de emitere stabilite prin reglementările interne sunt de natură să atragă nulitatea deciziei de suspendare pe perioada cercetării disciplinare, cu consecința obligării emitentului la plata unei despăgubiri egale cu salariile precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul pe perioada suspendării contractului individual de muncă, indiferent de rezultatul cercetării disciplinare.
Este și cazul unei spețe recente în care Tribunalul București a dispus anularea unei decizii de suspendare a contractului individual de muncă pe perioada cercetării disciplinare întrucât emitentul a omis să menționeze în cuprinsul deciziei motivele care conduc la aplicarea măsurii suspendării contractului individual de muncă pe durata cercetării disciplinare.
Pentru a pronunța o astfel de hotărâre, instanța a reținut faptu că angajatorul și-a limitat prin Regulamentul intern posibilitatea de a dispune suspendarea contractului individual de muncă pe perioada cercetării disciplinare, numai la 3 situații, respectiv atunci când:
a) prin menținerea în activitate a salariatului, pe perioada cercetării disciplinare, acesta ar putea afecta activitatea băncii sau ar aduce prejudicii imaginii băncii;
b) există indicii temeinice că activitatea salariatului cercetat ar putea să ascundă sau să distrugă probele care trebuie administrate în cauză sau ar putea influența negativ efectuarea cercetărilor;
c) faptele pentru care este cercetat salariatul pot constitui infracțiuni.
Această limitare voluntară a situațiilor în care angajatorul putea să dispună suspendarea contractului individual de muncă pe perioada cercetării disciplinare impunea, așa cum a reținut și instanța de judecată, impunea ca decizia prin care s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă să cuprindă motivele pe care s-a bazat hotărârea angajatorului de aplicare a măsurii.
În lipsa motivării în fapt, instanța nu va putea verifica legalitatea aplicării măsurii suspendării contractului. Motivarea măsurii în timpul procesului nu poate complini lipsa din cuprinsul deciziei a motivelor care au condus la aplicarea măsurii.
Față de lipsa motivării deciziei de suspendare care să permită judecătorului o analiză concretă și corectă a aplicării măsurii suspendării contractului individual de muncă, soluția care se impune este anularea deciziei.
Practică relevantă: http://goo.gl/A0kfkf
Av. Răzvan Vasiliu
