Dosar nr. [✹]

ROMANIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINTA CIVILA Nr. [✹]/2014
Sedinta publica de la [✹]2014
Completul compus din:
PRESEDINTE: [✹]
ASISTENTI JUDICIARI: [✹][✹]
GREFIER: [✹]

Pe rol judecarea cererii avand ca obiect actiune in raspundere patrimoniala, formulata de catre reclamantul SPITALUL JUDETEAN DE URGENTA [✹], cu sediul in [✹], in contradictoriu cu paratul [✹], domiciliat in [✹].

La apelul nominal facut in sedinta publica a raspuns paratul personal asistat de av. Vasiliu Razvan, lipsa fiind reclamantul.
Procedura de citare este legal indeplinita.
Actiunea este scutita de plata taxei judiciare de timbru.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care:
Fata de declaratia partii prezente ca nu mai are cereri noi de formulat si nici explicatii de dat pentru completarea cercetarii judecatoresti, instanta apreciaza cauza in stare de judecata si acorda cuvantul pe fond.
Aparatorul paratului avand cuvantul pe fond, solicita respingerea actiunii, ca neintemeiata, chiar ca inadmisibila, cu cheltuieli de judecata, conform chitantei de plata a onorariului de avocat, depusa la dosar la acest termen.

Prin cererea formulata, reclamantul solicita obligarea paratului la contravaloarea veniturilor incasate in perioada rezidentialului, invocand acel act aditional la contractul individual de munca. Art. 38 din Codul Muncii enunta inadmisibilitatea renuntarii la drepturile salariale si interdictia renuntarii la drepturile recunoscute salariatilor prin lege, printre care si salariul corespunzator unei activitati efectiv prestate. Prin urmare aceasta clauza este lovita de nulitate, paratul neputand fi obligat sa restituie salariul. Urmeaza a se avea in vedere si raspunsurile la interogatoriu formulate de reclamant, astfel ca din fondurile proprii s-au virat 0 lei, suma neta achitata fiind de fapt virata din fondurile Ministerului Sanatatii. Reclamantul nu are interes in promovarea actiunii, altfel s-ar imbogati fara just temei. In prezent paratul este tot medic, angajat tot intr-un spital public iar reclamantul nu poate invoca un prejudiciu si nu poate pretinde restituirea salariilor incasate de parat pentru munca prestata in perioada rezidentiatului.

Solicita respingerea actiunii si obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata.

TRIBUNALUL,

Prin cererea inregistrata la Judecatoria [✹] la data de [✹] sub nr. [✹] Spitalul Judetean de Urgenta [✹] l-a chemat in judecata pe paratul [✹], solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa il oblige la restituirea sumei de 117.671 lei, reprezentand veniturilor incasate de acesta ca medic rezident.

In motivarea cererii s-a aratat ca urmare a concursului de rezidentiat pe post din anul 2008 paratul a ales sa-ti desfasoare activitatea de medic specialist in medicina de urgenta la Spitalul Judetean de Urgenta [✹], fiind incheiat in acest sens contractul individual de munca nr. [✹] din [✹], iar la aceeasi data partile au semnat si Actul aditional la contract nr. [✹], in care, la cap. II pct. 6 si 7 se prevede obligativitatea rezidentului de a lucra in unitatea sanitare publica cu care are incheiat contract individual de munca cel putin un numai egal de ani cu durata pregatirii in rezidentiat.
Datorita faptului ca paratul nu si-a indeplinit obligatia asumata prin actul aditional la contractul individual de munca, reclamanta a calculat suma de 117.671 lei, reprezentand cheltuielile salariale care in opinia sa au fost platite necuvenit.
Se arata ca pregatirea/formarea profesionala a paratului [✹] s-a realizat in unitatile sanitare acreditate de catre Ministerul Sanatatii, iar incetarea Contractului individual de munca s-a produs la initiativa paratului, prin introducerea cererii de demisie inregistrata cu nr. [✹]/18.03.2013, atasata actiunii.
Sustine reclamantul ca salariului pentru perioada de rezidentiat s-a achitat de catre aceasta din fondurile puse la dispozitie pentru medicii rezidenti in mod special de catre Ministerul Sanatatii, iar prin neprezentarea la post dupa incheierea perioadei de pregatire in specialitate, paratul a produs pe langa prejudiciul material reprezentat de cheltuielile efectuate cu salarizarea sa, si un prejudiciu administrativ care a dus la perturbarea activitatii spitalului, in conditiile in care a fost obligat sa pastreze postul neocupat timp de cinci ani pentru un medic care s-a specializat si nu s-a mai prezentat la post, desi era obligat sa o faca.
In drept au fost invocate prevederile art. 196, art. 197, art. 198 alin. 1, 2 si 3, art. 256 alin. 1 din Codul Muncii, art. 18 alin. 7 si 8 din OG 18/2009 si dispozitiile art. 998 Cod Civil (art. 1349 din Noul Cod civil).
In sustinerea cererii au fost depuse la dosar, in copie, urmatoarele inscrisuri: contract individual de munca nr. [✹]/29.09.2008, act aditional nr [✹]din 29.09.2008, cererea paratului inregistrata sub nr. [✹]/29.09.2008, adresa nr. [✹]/03.10.2008, proces verbal de predare primire a carnetului de munca nr. [✹]/07.09.2011, cererea de demisie a paratului inregistrata sub nr. [✹]/18.03.2013, decizia nr. [✹]/29.03.2013, nota de calcul a venitului net pentru parat, in perioada 01.10.2008-31.03.2013, carte de identitate parat.
La data de 17.06.2013, reclamantul a depus o cerere precizatoare prin care a aratat ca solicita calcularea dobanzilor legale de la data introducerii cererii si pana la data platii efective a debitului.

Legal citat, paratul a formulat intampinare prin care a invocat exceptia de necompetenta materiala a Judecatoriei [✹] solicitand declinarea cauzei in favoarea Tribunalului [✹], iar pe fond respingerea actiunii ca nefondata.

Prin sentinta civila nr. [✹] din 18 octombrie 2013, Judecatoria [✹] a admis exceptia necompetentei materiale si a declinat competenta de solutionare a cauzei, in favoarea Tribunalului [✹].
La Tribunalul [✹]cauza s-a inregistrat la data de 04 decembrie 2013, sub nr. [✹]/88/2013.

Paratul a solicitat si instanta a incuviintat proba cu interogatoriul luat reclamantului, raspunsul fiind depus la filele 20-23 din dosar.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
In fapt, intre reclamant. in calitate de angajator si parat, in calitate de persoana salariata, au fost stabilite raporturi de munca, in baza contractului individual de munca nr. [✹] /29.09.2008, pe o durata nedeterminata (fila 5 dosarul civil nr. [✹]/327/2013 al Judecatoriei [✹]).
Potrivit pct.2 din contractul individual de munca, paratul a fost incadrat ca medic rezident anul I-UPU, conform clasificarilor ocupatiilor din Romania.
Prin actul aditional nr. [✹]/29.09.2008 la contractul mai sus mentionat, s-a stipulat. in temeiul prevederilor art. 6 alin. (7) din OG 12/2008 privind organizarea si finantarea rezidentiatului, obligatia paratului de a lucra la unitatea
sanitara publica cu care a incheiat contractul individual de munca, cel putin un numar de ani egal cu durata corespunzatoare pregatirii in rezidentiat (fila 7).
In ipoteza contrara, s-a mai inserat, la art. 7 din actul aditional, obligarea salariatului la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregatirea sa profesionala, respectiv a cheltuielilor de personal pe perioada pregatirii in rezidentiat, precum si la restituirea primei de instalare, proportional cu perioada lucrata din perioada stabilita.”
Clauza mai sus mentionata nu face nicio distinctie in ceea ce priveste nerestituirea drepturilor cu caracter salarial de care a beneficiat paratul, ca consecinta a muncii prestate in cadrul unitatii medicale reclamante pe durata rezidentiatului (contravaloarea muncii prestate).
Prin cererea inregistrata sub nr. [✹]/18.03.2013 paratul a solicitat reclamantei aprobarea demisiei, incepand cu data de 1 aprilie 2013.
Drept urmare, prin decizia nr. [✹]/29.03.2013 reclamantul a dispus incetarea activitatii paratului in cadrul Spitalului Judetean de Urgenta [✹], de la data de 01.04.3013 (fila 13).
Reclamantul a mai emis nota de calcul a venitului net pentru parat, in perioada 01.10.2008-31.03.2013 la suma totala de 117671 lei (fila 24 din Dosarul civil nr. [✹]/88/2013 al Tribunalului [✹]).
Litigiul dedus judecatii releva atat lipsa caracterului coerent al clauzei de restituire de catre salariat a tuturor cheltuielilor de personal (in esenta, prin incalcarea unor principii fundamentale ce garanteaza drepturile lucratorilor la protectie sociala, securitate si sanatate in munca si plata salariului pentru munca prestata), cat si neindeplinirea conditiei caracterului sistematic al obiectivului urmarit, intrucat obligatia de restituire a tuturor cheltuielilor de personal subzista chiar daca medicul este reincadrat la o alta unitate spitaliceasca, astfel incat sistemul sanitar beneficiaza de cunostintele teoretice si practice de specialitate dobandite in perioada rezidentiatului.
In ceea ce priveste prima serie de consideratii care se opun recunoasterii faptului ca aplicarea in speta a prevederilor actului aditional ce contine clauza penala mai sus descrisa ar putea garanta realizarea obiectivelor mentionate mai sus, tribunalul retine ca potrivit art. 6 alin. 7 si art. 12 alin. 2 din OG 12/2008, dispozitii reluate de art. 17 alin.2 din OG 18/2009, care a abrogat OG 12/2008, rezidentii incheie cu unitatea sanitara contracte individuale de munca, pe durata determinata sau nedeterminata, de unde rezulta ca pe durata contractului le sunt
aplicabile dispozitiile de drept substantial specifice jurisdictiei muncii, care nu exclud, ci sunt complementare clasificarii perioadei de rezidentiat ca reprezentand o forma specifica de invatamant postuniversitar, conform prevederilor art. 1 alin. 1 din OG 12/2008.
In alte cuvinte, caracterul specific al acestei forme de invatamant se circumscrie incadrarii relatiilor de natura juridica nascute intre rezident si unitatea spitaliceasca ca apartinand categoriei raporturilor de munca, potrivit contractului individual de munca nr. [✹]/29.09.2008 incheiat intre parti.
Restituirea acestei sume de catre parat ar echivala cu o incalcare a dreptului la o salarizare echitabila, care sa asigure lucratorilor si familiilor acestora un nivel de trai satisfacator (garantat de art. 4 din Carta sociala a Consiliului Europei, semnata la Torino la 18.10.1961, referita expres in preambulul si art. 137 – fostul art. 117 – din Tratatul privind Uniunea Europeana), dar si a dreptului la castigarea existentei prin munca (art. 1 alin. 2 din Carta sociala revizuita) si a dreptului la protectia sanatatii lucratorilor (art. 11 din Carta sociala revizuita).
In esenta, aceasta restituire ar echivala cu o depasire a ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului propus, cu incalcarea evidenta a ultimei conditii din testul de compatibilitate statuat de CJCE in cauza Gebhard, mai sus nominalizata.
Pe de alta parte, insa nu in ultimul rand, trebuie avute in vedere dispozitiile art. 159 alin.l si 2 din Codul muncii, potrivit cu care salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca, iar pentru munca prestata in baza contractului individual de munca, fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat in bani.
Asadar, drepturile salariale incasate de parat in perioada rezidentiatului, in baza contractului individual de munca nr. [✹] din 29.09.2008, sunt pe deplin cuvenite paratului pentru munca prestata la reclamanta in acest interval de timp.
Trebuie avuta in vedere imprejurarea ca plata salariului pentru perioada de rezidentiat s-a realizat de catre Spitalul Judetean de Urgenta [✹], insa din fondurile puse la dispozitie pentru medicii rezidenti, de catre Ministerul Sanatatii, asa cum dealtfel insasi reclamantul recunoaste prin actiune, care si in raspunsul la interogatoriu a recunoscut ca a virat pentru salariul paratului 0 lei din fondurile proprii.
Avand in vedere ca si ulterior datei de la care a incetat raporturile de munca cu reclamantul, paratul a continuat sa lucreze tot intr-un spital public, se apreciaza ca banii utilizati de stat, pentru formarea sa profesionala, sunt utilizati tot pentru a presta activitate de medic in interes public, finantat tot de Ministerul Sanatatii.
Este stiut faptul ca salariul este considerat corolarul dreptului la munca, in Declaratia Universala a Drepturilor Omului, in aceasta stipulandu-se fara echivoc faptul ca: „Cel care munceste are dreptul la un salariu echitabil si suficient, care sa ii asigure lui si familiei lui, o existenta conforma cu demnitatea umana.”
Totodata, conform prevederilor art. 38 din Codul muncii, drepturile salariale nu pot face obiectul unei renuntari sau limitari.
Sunt avute in vedere si prevederile art. 41 din Constitutia Romaniei, conform cu care dreptul la munca nu poate fi ingradit, alegerea locului de munca fiind libera.
In aceste conditii, singura interpretare permisa, astfel incat clauza din actul aditional sa produca efecte juridice, este aceea ca paratul care nu respecta obligatia asumata trebuie sa restituie cheltuielile efectuate cu pregatirea sa profesionala, altele decat drepturile de natura salariala acordate in baza contractului individual de munca, cum ar fi, de exemplu, prima de instalare, care in speta nu a fost solicitata de catre reclamanta.
In ipoteza contrara, care nu poate fi primita, obligarea paratului la restituirea drepturilor salariale incasate legal pe parcursul celor cinci ani de rezidentiat ar echivala cu incalcarea dispozitiilor legale la care s-a facut referire.
Fata de considerentele expuse, se apreciaza ca nu exista temeiuri juridice valide pentru admiterea actiunii, care va fi respinsa ca nefondata.
Facand aplicarea dispozitiilor art. 453 alin.l Cod procedura civila, va obliga reclamantul la plata sumei de 2.190 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, catre parat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII,

HOTARASTE:

Respinge cererea formulata de reclamantul SPITALUL JUDETEAN DE URGENTA [✹], cu sediul in [✹], in contradictoriu cu paratul [✹], domiciliat in [✹], avand ca obiect pretentii, ca nefondata.
Obliga reclamantul la plata sumei de [✹]lei cu titlu de cheltuieli de judecata, catre parat.
Cu apel in 10 zile de la comunicare, ce se va depune la [✹].
Pronuntata in sedinta publica din data de 05 martie 2014.

Comments

comments