Peste 40 de ONG-uri, sindicate şi patronate cer Guvernului şi Parlamentului, într-o scrisoare deschisă, să iniţieze procedura de ratificare a Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM) pentru eliminarea violenţei şi hărţuirii la muncă.

“Cazuri extreme de hărţuire, recent mediatizate, la care au fost supuşi jurnalişti, politicieni şi funcţionari publici, doar din cauză că îşi făceau meseria, ilustrează urgenţa şi seriozitatea cu care statul trebuie să abordeze subiectul hărţuirii în lumea muncii. Statul trebuie să identifice sectoarele ocupaţionale cu risc crescut de hărţuire şi să investească în elaborarea unor strategii şi măsuri care să protejeze în mod real lucrătorii”, susţin semnatarii scrisorii.

Peste 40 de ONG-uri, sindicate, patronate, organizaţii din mediul de afaceri şi organizaţii de tineret cer Guvernului şi Parlamentului începerea procedurii de ratificare a Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM) nr. 190 pentru eliminarea violenţei şi hărţuirii la muncă. Potrivit acestora, statul român a votat la OIM, în 2019, pentru adoptarea Convenţiei nr. 190 fără a ratifica însă documentul, fapt care face ca statul să nu aibă nicio obligaţie în a-l aplica.

În scrisoarea deschisă se arată că, deşi Guvernul avea obligaţia de a trimite Convenţia spre ratificare către autorităţile naţionale competente, în termen de maximum 18 luni de la adoptare, acest lucru nu s-a întâmplat.

“În esenţă, Convenţia OIM nr. 190 este despre dreptul oamenilor de a fi în siguranţă, şi de a se simţi în siguranţă, la locul de muncă. În România, însă, legea cu privire la siguranţa şi sănătatea la locul de muncă ignoră riscurile asociate hărţuirii. Practic, conceptul de sănătate şi securitate în muncă este îngust şi marginalizează aspectele ce ţin de sănătatea mentală şi emoţională. Legislaţia ignoră, de asemenea, vulnerabilităţile lucrătorilor care îşi desfăşoară activitatea pe perioade scurte de timp, precum stagiarii, ucenicii sau voluntarii; întoarce spatele lucrătorilor din economia informală sau a celor aflaţi în relaţii de muncă atipice; nu recunoaşte riscurile hărţuirii la locul de muncă din partea părţilor terţe (clienţi, pacienţi etc.). Efectele şi riscurile pe care violenţa domestică le are asupra siguranţei la locul de muncă sunt, de asemenea, ignorate, deşi statul are la dispoziţie măsuri pentru a minimiza aceste efecte asupra victimelor violenţei domestice şi asupra lumea muncii, precum introducerea unor zile libere plătite sau acordarea dreptului de reorganizare a programului de lucru”, se arată în scrisoarea deschisă trimisă autorităţilor de către sindicate, ONG-uri, parteneri sociali.

Aceştia reclamă, în documentul citat, că Inspectoratele teritoriale de muncă sunt ”depăşite de situaţie”, iar monitorizarea cazurilor de hărţuire la locul de muncă “este deficitară, întrucât ITM-urile reuşesc în foarte mică măsură să asigure respectarea acestor prevederi, iar din varii motive oamenii au puţină încredere în inspectorii de muncă”.

“Ştiind că a contesta hărţuirea şi practicile abuzive de lucru poate însemna pierderea locului de muncă, mulţi lucrători şi lucrătoare continuă să lucreze în medii de lucru toxice până când starea lor de sănătate fizică şi mentală îi obligă să îşi părăsească serviciul. Legislaţia curentă este deficitară, iar politicile publice anti-hărţuire sunt neunitare şi slab implementate oferind protecţie limitată împotriva hărţuirii şi violenţei în lumea muncii. De aceea, ratificarea Convenţiei nr. 190 şi alinierea legislaţiei şi politicilor publice anti-hărţuire la standardele OIM este esenţială”, consideră semnatarii scrisorii.

Sursa: www.news.ro

Comments

comments