Dosar nr. …………./88/2014

ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECŢIA CIVILĂ DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
SENTINŢA CIVILĂ Nr. ………./2015
Şedinţa publică de la ……….. 2015
Instanţa constituită din:
PREŞEDINTE:                       …………….
ASISTENŢI JUDICIARI: …………….
                                                          .…………
GREFIER:                                  ………….

Pe rol judecarea cererii în materia litigii de muncă formulată de reclamanta DIRECŢIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ A JUDEŢULUI TULCEA, cu sediul în Tulcea, str. Viitorului, nr. 50, judeţ Tulcea, în contradictoriu cu pârâtul T…………….. D………., cu domiciliul în Braşov, str. …………………………, judeţ Braşov, având ca obiect pretenţii.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 23 februarie 2015, susţinerile părţilor prezente fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la această dată.

TRIBUNALUL,

Prin cererea formulată la data de 6 noiembrie 2014 sub nr. ……../88/2014, reclamanta DIRECŢIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ A JUDEŢULUI TULCEA a solicitat obligarea pârâtului T………… D………… la restituirea sumei de 57.516.1ei, reprezentând cheltuieli de personal în perioada ianuarie 2010 – decembrie 2013, pentru efectuarea pregătirii postuniversitare medicale necesare obţinerii titlului de medic specialist.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în anul 2009 a solicitat Ministerului Sănătăţii organizarea rezidenţiatului pe post pentru specialitatea medicina muncii, având în vedere lipsa de medici specialişti de medicina muncii la nivelul Direcţiei de Sănătate Publică a Judeţului Tulcea.
Se mai arată că în anul 2009 pârâtul dr. T………… D………… a solicitat participarea la concursul naţional de rezidenţiat pentru postul de medic Ia Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Tulcea, astfel că după promovarea concursului de rezidenţiat, în baza prevederilor art. 193 din Codul muncii şi a prevederilor art. 18 din OG nr. 18/2009 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, a fost încheiat contractul individual de muncă înregistrat cu nr. 215/08.12.2009 şi actul adiţional nr. 1 la contractul individual de muncă, în care este prevăzută obligaţia medicului de a lucra la Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Tulcea cel puţin un număr de ani egal cu durata corespunzătoare pregătirii în rezidenţiat, după obţinerea titlului de medic specialist.
Se mai susţine că potrivit art. 18 alin. (6) din OG nr. 18/2009 privind organizarea şi finanţarea evidenţiatului „Rezidenţii care ocupă prin concurs posturile pentru care se organizează rezidenţial în condiţiile prevăzute la alin. (I)- (3) încheie contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată cu unitatea sanitară publică care a publicat postul respectiv, în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare. ”
Conform art. 193 alin. (2) din Codul muncii „Modalitatea concretă de formare profesională, drepturile şi obligaţiile părţilor, durata formării profesionale, precum şi orice alte aspecte legate de formarea profesională, inclusiv obligaţiile contractuale ale salariatului în raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, se stabilesc prin acordul părţilor şi fac obiectul unor acte adiţionale la contractele individuale de muncă. ”
S-a mai învederat că potrivit prevederilor art. 197 din Codul muncii, pe toată durata formării profesionale, respectiv perioada pregătirii pentru obţinerea titlului de medic specialist, pârâtul a beneficiat de toate drepturile salariate, conform contractului individual de muncă nr. 215/08.12.2009 încheiat cu Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Tulcea, acestea fiind asigurate de la bugetul Ministerului Sănătăţii.
S-a mai precizat că în perioada 2010-2013, pârâtul s-a pregătit la nivelul centrelor universitare cu facultăţi de medicină acreditate, prin departamentele de învăţământ postuniversitar medical, efectuând pregătirea de specialitate în unităţi sanitare publice acreditate.
S-a mai menţionat că potrivit actului adiţional nr. 1 la contractul individual de muncă nr. ………… /08.12.2009, obligaţia pârâtului era să lucreze în unitatea unde şi-a ales postul – respectiv Compartiment Medicina Muncii din cadrul Direcţiei de Sănătate Publică a Judeţului Tulcea cel puţin 4 ani de la data când a obţinut titlul de medic specialist, nerespectarea obligaţiei atrăgând suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, respectiv a cheltuielilor de personal pe perioada pregătirii în rezidenţiat.
Obligaţia medicului specialist să lucreze în postul ales este prevăzută expres în OG nr 18/2009 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului.
S-a mai arătat că după obţinerea titlului de medic specialist, paratul nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată prin contractul adiţional – respectiv de a lucra cel putin 4 ani în cadrul Compartimentului Medicina Muncii de la D.S.P J. Tulcea, titlul de medic specialist al pârâtului fiind confirmat, prin Ordinul Ministerului
S-a mai susținut că la data de 21.03.2014, la Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Tulcea a fost înregistrată cererea nr. …………../21 03.2014 prin care Pârâtul şi-a înaintat demisia din funcţia de medic specialist începând cu data de 10.04.2014.
Conform prevederilor art. 198 din Codul muncii, salariaţii care au beneficiat de un stagiu de formare profesionala iniţiat de angajator nu pot avea inițiativa încetării contractului de muncă pentru o perioada stabilită prin act adițional.
S-a mai învederat că potrivit prevederilor actului adiţional nr. 1 de la contractul individual de muncă nr. ……………/08.12.2009, în care este prevăzută obligaţia medicului de a lucra pe postul ales la Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Tulcea cel puţin un număr 4 ani – durata corespunzătoare pregătirii în rezidenţiat, după obţinerea titlului de medic specialist, reclamanta a calculat valoarea cheltuielilor de personal încasate de pârât în perioada pregătirii în rezidențiat.
Prin notificarea nr. ……………/02.10.2014, pârâtul a fost înștiințat că are obligaţia să restituie suma de 57.516 lei reprezentând cheltuieli de personal pe perioada pregătirii în rezidenţiat (2010-2013), ca urmare a nerespectării clauzei de a lucra pe postul ales la Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Tulcea un număr egal de ani cu durata corespunzătoare pregătirii în rezidenţiat, iar pnn adresa nr. ……………/27.10.2014, pârâtul a precizat că restituirea sumei pretinse este nelegală şi nu înțelege să o onoreze.
În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 194 CPC, art. 18 alin. (8) din OG nr. 18/2009 şi art. 198 alin (3) din Codul muncii.
În dovedirea cererii, s-au depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: contractul individual de muncă înregistrat în registrul general de evidență al salariaţilor cu nr. ……………/08.12.2009, actul adițional nr. 1 la contractul individual de muncă nr. ……………/08.12.2009, certificatul pârâtului de confirmare În specialitatea medicina muncii, cererea de demisie a pârâtului, înregistrată la DSPJ Tulcea cu nr. ……………/21.03.2014, notificarea nr. ……………/02.10.2014, situația privind sumele care trebuie restituite, adresa nr. ……………/27.10.2014.
În apărare, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca netemeinică şi nelegală şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
S-a arătat că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 57.516 lei reprezentând în mod eronat contravaloarea cheltuielilor de personal ocazionate cu pregătirea profesionala postuniversitară necesară obţinerii titlului de medic specialist, în realitate, suma pretinsă prin acţiunea principală reprezentând contravaloarea salariului pe care pârâtul l-a primit pentru munca prestată, de la momentul încheierii contractului individual de munca.
S-a mai susținut că între pârât și reclamant a fost încheiat contractul individual de muncă nr. ……………/08.12.2009 stabilindu-se salariul de bază lunar brut în cuantum de 1.019 lei, iar prin actul adițional nr. 1 s-au stabilit drepturile și obligațiile părților contractante cu ocazia efectuării stagiului de pregătire ca medic rezident, specialitatea medicina muncii.
Astfel că, în sarcina pârâtului a fost instituită obligația de a lucra la unitatea cu care a încheiat contract de muncă cel puțin un număr egal de ani cu durata corespunzătoare pregătirii în rezidențiat (art. 1), iar în cazul nerespectării acestei clauze contractuale, acesta era obligat la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională și la restituirea primei de instalare, proporțional cu perioada nelucrată din perioada respectivă.
S-a precizat că prin cererea de chemare în judecată, în ciuda celor afirmate, reclamanta nu a solicitat plata unei sume reprezentând contravaloarea cheltuielilor de personal ocazionate cu pregătirea profesională a pârâtului ci contravaloarea salariului primit de acesta pentru munca depusă, mai mult, ceea ce ignoră cu bună știință reclamanta este faptul că suma solicitată, salariul la care avea dreptul nu a fost achitat din fondurile reclamantei, ci din sume avansate de către Ministerul Sănătății pentru plata salariului pe perioada rezidențiatului, astfel încât solicitarea este neîntemeiată, aceasta urmărind o îmbogățire fără just temei, pretinzând niște sume de bani care nu au fost niciodată ale ei.
S-a mai arătat că pârâtul nu a beneficiat de pregătire profesională (astfel cum este ea definită de dispoziţiile art. 192 şi 193 Codul muncii, ci a participat la rezidențiat ca stagiu de pregătire, organizat de Ministerul Sănătății, instituție care a plătit contravaloarea muncii prestate în cadrul acestui rezidențiat.
Pârâtul a depus la dosarul cauzei: Decizia nr. 5/2014 pronunțată de înalta Curte de Casație şi Justiție şi practică judiciară.
Examinând cererea, în raport de probatoriul administrat, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamantă, în calitate de angajator şi pârât, în calitate de persoană salariată, au fost stabilite raporturi de muncă, în baza contractului individual de muncă nr. ……………/08.12.2009, pe o durată nedeterminată (fila 7).
Potrivit lit. E din contractul individual de muncă, pârâtul a fost încadrat ca medic rezident, Specialitatea Medicina Muncii, conform clasificărilor ocupațiilor din România.
Prin actul adițional nr. 01/08.12.2009 la contractul mai sus menționat, s-a stipulat, în temeiul prevederilor art. 193 din Legea nr. 53/2003 şi art. 18 din O.G. nr. 18/2009 privind organizarea şi finanțarea rezidențiatului, obligația pârâtului de a lucra la unitatea sanitară publică cu care a încheiat contractul individual de muncă, cel puţin un număr de ani egal cu durata corespunzătoare pregătirii în rezidențiat (fila 9).
În ipoteza contrară, s-a mai inserat, la art. 2 din actul adițional, obligarea salariatului la suportarea „tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, respectiv a cheltuielilor de personal pe perioada pregătirii în rezidențiat, precum şi la restituirea primei de instalare, proporțional cu perioada lucrată din perioada stabilită.”
Clauza mai sus menționată nu face nicio distincție în ceea ce privește nerestituirea drepturilor cu caracter salarial de care a beneficiat pârâtul, ca o consecință a muncii prestate în cadrul unităţii medicale reclamante pe durata rezidențiatului (contravaloarea muncii prestate).
Prin cererea înregistrată sub nr. ……………/21.03.214 pârâtul a solicita reclamantei aprobarea demisiei, începând cu data de 10 aprilie 2014.
Reclamanta a mai emis nota de calcul a venitului net pe perioada ianuarie 2010-decembrie 2013 la suma totală de 57516 lei (fila 13).
Litigiul dedus judecății relevă atât lipsa caracterului coerent al clauzei de restituire de către salariat a tuturor cheltuielilor de personal (în esență prin încălcarea unor principii fundamentale ce garantează drepturile lucrătorilor la protecţie socială, securitate şi sănătate în muncă şi plata salariului pentru munca prestată), cât şi neîndeplinirea condiției caracterului sistematic al obiectivului urmărit, întrucât obligația de restituire a tuturor cheltuielilor de personal subzistă chiar dacă medicul este reîncadrat la o altă unitate spitalicească, astfel încât sistemul sanitar beneficiază de cunoștințele teoretice şi practice de specialitate dobândite în perioada rezidențiatului.
In ceea ce privește prima serie de considerații care se opun recunoașterii faptului că aplicarea în speță a prevederilor actului adițional ce conține clauza penală mai sus descrisă ar putea garanta realizarea obiectivelor menționate mai sus, tribunalul reține că potrivit art. 18 alin. 6 din O.G. nr. 18/2009 şi art, 17 alin. 2 din O.G. nr. 18/2009, care a abrogat OG 12/2008, rezidenții încheie cu unitatea sanitară contracte individuale de muncă, pe durată determinată sau nedeterminată, de unde rezultă că pe durata contractului le sunt aplicabile dispoziţiile de drept substanțial specifice jurisdicției muncii, care nu exclud, ci sunt complementare clasificării perioadei de rezidențiat ca reprezentând o formă specifică de învățământ postuniversitar, conform prevederilor art. 1 alin. 1 din O.G. nr. 18/2009.
În alte cuvinte, caracterul specific al acestei forme de învățământ se circumscrie încadrării relațiilor de natură juridică născute între rezident şi unitatea spitalicească ca aparținând categoriei raporturilor de muncă, potrivit contractului individual de muncă nr. 215/08.12.2009 încheiat între părţi.
Or, prin acțiunea dedusă judecății pârâtului i s-a solicitat de către angajator restituirea contravalorii drepturilor salariale plătite în perioada rezidenţiatului pe post, în sumă de 57.516 lei, ce reprezintă drepturi câștigate, ca echivalent al activităţilor efectiv prestate, în baza contractului individual de muncă.
Restituirea acestei sume de către pârât ar echivala cu o încălcare a dreptului la o salarizare echitabilă, care să asigure lucrătorilor şi familiilor acestora un nivel de trai satisfăcător (garantat de art. 4 din Carta socială a Consiliului Europei semnată la Torino la 18.10.1961, referită expres în preambulul şi art. 137 – fostul art 117 – din Tratatul privind Uniunea Europeană), dar şi a dreptului la câștigarea existenței prin muncă (art. 1 alin. 2 din Carta socială revizuită) şi a dreptului la protecția sănătății lucrătorilor (art. 11 din Carta socială revizuită).
In esență, această restituire ar echivala cu o depășire a ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului propus, cu încălcarea evidentă a ultimei condiții din textul de compatibilitate statuat de CJCE în cauza Gebhard, mai sus nominalizată.
Pe de altă parte, însă nu în ultimul rând, trebuie avute în vedere dispozițiile art 159 alin. 1 şi 2 din Codul muncii, potrivit cu care salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat in baza contractului muncă, iar pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă, fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat in bani.
Așadar, drepturile salariale încasate de pârât în perioada rezidenţiatului, în baza contractului individual de muncă nr. ……./08.12.2009, sunt pe deplin cuvenite pârâtului pentru munca prestată la reclamantă în acest interval de timp.
Trebuie avută în vedere împrejurarea că plata salariului pentru perioada de rezidenţiat s-a realizat de către Direcţia de Sănătate Publică Judeţeană Tulcea, însă din fondurile puse la dispoziţie pentru medicii rezidenţi, de către Ministerul Sănătăţii, aşa cum de altfel însăşi reclamanta recunoaşte prin acţiune, care şi în răspunsul la interogatoriu a recunoscut că nu a virat pentru salariul pârâtului sume din fondurile proprii.
Având în vedere că şi ulterior datei de la care a încetat raporturile de muncă cu reclamanta, pârâtul a continuat să lucreze tot într-un spital public, se apreciază că banii utilizaţi de stat, pentru formarea sa profesională, sunt utilizaţi tot pentru a presta activitate de medic în interes public, finanţat tot de Ministerul Sănătăţii.
Este ştiut faptul că salariul este considerat corolarul dreptului la muncă, în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, în aceasta stipuiându-se tară echivoc faptul că: „Cel care munceşte are dreptul la un salariu echitabil şi suficient, care să îi asigure lui şi familiei lui, o existenţă conformă cu demnitatea umană.”
Totodată, conform prevederilor art. 38 din Codul muncii, drepturile salariale nu pot face obiectul unei renunţări sau limitări.
Sunt avute în vedere şi prevederile art. 41 din Constituţia României, conform cu care dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, alegerea locului de muncă fiind liberă.
în aceste condiţii, singura interpretare permisă, astfel încât clauza din actul adiţional să producă efecte juridice, este aceea că pârâtul care nu respectă obligaţia asumată trebuie să restituie cheltuielile efectuate cu pregătirea sa profesională, altele decât drepturile de natură salariată ac oi date în baza contractului individual de muncă, cum ar fi, de exemplu, prima de instalare, care în speţă nu a fost solicitată de către reclamantă.
în ipoteza contrară, care nu poate fi primită, obligarea pârâtului la restituirea drepturilor salariale încasate legal pe parcursul anilor de rezidenţiat ar echivala cu încălcarea dispoziţiilor legale la care s-a făcut referire.
Prin decizia nr. 5/2014, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 6 alin. f din O.G. nr. 12/2008 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 179/2008, respectiv art. 18 alin. 8 dm O.G. nr. 18/2009 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, aprobată prin Legea nr. 103/2012, cu completările ulterioare, prin raportare la art. 38 şi art. 159 din Codul muncii, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că sintagma „cheltuieli de personal” nu include salariile primite de medicul rezident, pentru munca desfăşurată în perioada rezidenţiatului, iar drepturile salariale încasate nu pot fi restituite cu titlul de cheltuieli ocazionate de pregătirea profesională, în situaţia în care medicul rezident nu îşi respectă obligaţia asumată de a continua raporturile de muncă pentru o anumită perioadă cu spitalul în care a desfăşurat programul de rezidenţiat, chiar dacă o atare clauză ar ti prevăzută de actu adiţional la contractul individual de muncă.
Faţă de aceste considerente, instanţa urmează a respinge cererea ca nefondată.
Având în vedere că cererea reclamantei este nefondată şi întrucât pârâtul a efectuat cheltuieli în acest proces, instanţa urmează a obliga reclamanta să-i plătească pârâtului suma de 4.960 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:

Respinge cererea formulată de reclamanta DIRECŢIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ A JUDEŢULUI TULCEA, cu sediul în municipiul Tulcea, str. Viitorului, nr. 50, judeţul Tulcea, în contradictoriu cu pârâtul T………… D……, cu domiciliul în municipiul Braşov, str. ……………………………….., judeţul Braşov, având ca obiect pretenţii, ca nefondată.
Obligă reclamanta să-i plătească pârâtului suma de ………….. lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie. Cu apel în 10 zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul Tulcea.
Pronunţată în şedinţa publică de la …………… 2015.

Comments

comments