fbpx

Contact

Confederație patronală: Codul Muncii este limitat în ceea ce priveşte formele de flexibilizare a muncii

Codul muncii

Codul Muncii este limitat în ceea ce priveşte formele de flexibilizare a muncii, respectiv formulele prin care munca se poate presta, susţin reprezentanţii Concordia, subliniind că noile forme de organizare a muncii trebuie să se regăsească într-un cadru legal adaptat noilor realităţi.

Potrivit unui comunicat remis AGERPRES, implementarea pe termen lung a telemuncii va aduce schimbări importante, iar legislaţia nu poate rămâne în urmă.

“Codul Muncii este limitat în ceea ce priveşte formele de flexibilizare a muncii, respectiv formulele prin care munca se poate presta. Noile forme de organizare a muncii trebuie să se regăsească într-un cadru legal adaptat noilor realităţi, care fac posibile programe individualizate de muncă, dar şi prin raportare la echilibrul viaţă profesională – viaţă privată”, susţin reprezentanţii confederaţiei.

Potrivit Concordia, alte subiecte care vor apărea odată cu generalizarea telemuncii sunt dreptul la deconectare şi impozitarea veniturilor în măsura în care angajaţii aleg să presteze activitatea din altă ţară.

“Pe termen mediu, este posibil să asistăm şi la o tranziţie a angajaţilor ca liber profesionişti. Acest nou statut poate aduce o mare flexibilitate în ceea ce priveşte activitatea angajaţilor, dar şi o serie de provocări cu privire la impozitare, sistemele de asigurări sociale şi pensii”, se mai precizează în comunicat.

Reprezentanţii Concordia susţin că pandemia a accelerat tranziţia către telemuncă, dar arată şi care sunt provocările cărora trebuie să le răspundă pe viitor din poziţia de angajatori şi parteneri sociali responsabili, alături de sindicate şi Guvern: competenţele digitale, flexibilizarea şi adaptarea cadrului legislativ, echilibru muncă – viaţă personală.

Potrivit sursei citate, procentul celor care au lucrat în telemuncă în România a trecut de 20% în 2020, în timp ce formatul hibrid a fost adoptat de mai puţin de 10% dintre angajaţi, potrivit estimărilor Concordia.

“În 2018, România reglementa legislaţia privind telemunca, transpunând Acordul cadru tematic al partenerilor sociali europeni. În perioada 2018-2020 (înainte de pandemie), acest fenomen nu a avut o amploare semnificativă, astfel că în 2019 doar 0,8% dintre angajaţii din România lucrau în regim de telemuncă. Pandemia a accelerat însă acest proces – odată cu instituirea stării de urgenţă, în martie 2020, angajatorii au fost obligaţi să implementeze telemunca pentru toţi angajaţii a căror activitate făcea acest lucru posibil”, se menţionează în comunicat.

Reprezentanţii Concordia susţin că această măsură a fost suspendată peste vară, revenind în toamna aceluiaşi an, odată cu al doilea val pandemic. “În acest context, estimările arată că în 2020 procentul celor care au lucrat în telemuncă în România a trecut de 20%, în timp ce formatul hibrid a fost adoptat de mai puţin de 10% dintre angajaţi”, se mai precizează în comunicat.

Estimările Comisiei Europene arată că doar 25% din forţa de muncă la nivel european lucrează în sectoare în care se poate adopta rapid telemunca. Sectoarele cu cea mai mare rată de adopţie sunt, în mod natural, cele de IT, (tele)comunicaţii, servicii, educaţie, servicii financiar bancare. Acestea sunt şi sectoarele unde regăsim cei mai mulţi lucrători cu competenţe avansate. La polul opus se situează sectoarele manufacturiere şi cele care presupun o interacţiune directă cu clienţi (HoReCa, retail).

“În România, potrivit unei analize recente ICPA, 48% din forţa de muncă este concentrată în 10 sectoare de activitate: comerţ (cu amănuntul şi ridicata), transporturi, construcţii, industria alimentară, fabricare îmbrăcăminte şi automobile, pază şi protecţie, HoReCa. Toate aceste sectoare au un potenţial scăzut de telemuncă, exclusiv pentru personalul administrativ/corporate”, mai susţin reprezentanţii confederaţiei.

De asemenea, potrivit Concordia, dimensiunea companiei influenţează rata de adoptare a telemuncii. Astfel, companiile mari sunt mai inclinate în această direcţie, având deja infrastructura cât şi procesele necesare. Peste 90% dintre companiile din România sunt IMM-uri care angajează două treimi din forţa de muncă, potrivit statisticilor din 2019, ceea ce a redus viteza trecerii în telemuncă faţă de alte ţări din UE.

“Telemunca presupune existenţa infrastructurii digitale la nivelul companiilor şi instituţiilor publice, precum şi competenţe necesare în rândul angajaţilor. Un grad scăzut al acestora, pe toate planurile, cum este cazul României, limitează de facto extinderea telemuncii”, se mai spune în comunicat.

Potrivit Indexului DESI, România este al treilea cel mai puţin digitalizat stat membru UE, diferenţa faţă de ultimul loc fiind făcută de conectivitate (acces facil la internet).

Dincolo de infrastructură şi competenţe, autonomia muncii, cultura organizaţională şi încrederea în angajaţi influenţează decizia de a implementa telemunca. În unele cazuri, acestea au fost deja testate, respectiv construite anterior pandemiei, prin diferite formule de telemuncă (a se vedea practicile expuse alăturat de respondenţi).

“În încercarea de a înţelege principalele provocări cu care s-au confruntat companiile membre la începutul pandemiei în ceea ce priveşte implementarea telemuncii şi care sunt perspectivele de viitor în acest domeniu, am evaluat situaţia în câteva dintre cele mai mari companii din România, acoperind următoarele sectoare: petrol şi gaze, energie şi utilităţi, financiar-bancar, automotive, retail”, mai susţin reprezentanţii confederaţiei.

Astfel, COVID 19 a schimbat politica internă privind telemunca a firmelor mari, care înainte de pandemie nu aveau deloc această opţiune sau era folosită într-o pondere extrem de mică. Dacă cele mai multe dintre firme aveau un procent de sub 5% din numărul angajaţilor care puteau lucra în afara biroului, excepţiile cu o pondere mai mare fiind puţine, ajungând până la cel mult 35%, după un an de zile, majoritatea companiilor susţin că vor oferi angajaţilor posibilitatea de a lucra de la distanţă, dacă activitatea le-o permite, fie că este vorba despre un sistem hibrid (aproximativ jumătate din timp în telemuncă), fie de frecvenţă săptămânală (1-2 zile/săptămână).

“Transformarea programului de lucru dincolo de rigorile impuse de distanţarea socială este bazată şi pe indici de productivitate. Pentru jumătate dintre intervievaţi, productivitatea a rămas neschimbată, pentru o treime chiar a crescut puţin şi doar pentru câteva companii a crescut semnificativ. Doar în cazul a doi dintre respondenţi, productivitatea muncii a scăzut. Pentru ca tranziţia să fie mai uşoară, activitatea angajaţilor a fost susţinută de majoritatea angajatorilor cu care am discutat prin achiziţia de echipamente ITC şi implementarea unor soluţii de muncă la distanţă, dar şi cu training pentru îmbunătăţirea competenţelor digitale. În plus, unii dintre angajatori au achiziţionat echipamente şi mobilier pentru angajaţii din telemuncă şi/sau le-au acordat diverse forme de sprijin pentru sănătatea mintală”, se mai spune în comunicat.

Totodată, formele de sprijin financiar (ex. pentru utilităţi, pentru îngrijirea copiilor) nu s-au regăsit printre măsurile implementate decât în cazuri izolate sau deloc. Deconectarea angajaţilor de la infrastructura digitală şi respectiv de la activităţile de muncă nu a fost o problemă identificată în perioada pandemiei în context de telemuncă. Sursa: www.agerpres.ro

Comments

comments

You are not authorized to see this part
Please, insert a valid App IDotherwise your plugin won't work.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Apelează