fbpx

Contact

Drepturile salariaților care muncesc în zilele de sărbătoare legală nelucratoare

icon

Potrivit Codului muncii, anumite zile au fost declarate de către legiuitor zile de sărbătoare legală în care nu se lucrează.

Sărbătorile legale

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 139 alin. (1) Codul muncii, zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează sunt:

– 1 şi 2 ianuarie;
– 24 ianuarie – Ziua Unirii Principatelor Române;
– Vinerea Mare, ultima zi de vineri înaintea Paştelui;
– prima şi a doua zi de Paşti;
– 1 mai;
– 1 iunie;
– prima şi a doua zi de Rusalii;
– Adormirea Maicii Domnului;
– 30 noiembrie – Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi chemat, Ocrotitorul României;
– 1 decembrie;
– prima şi a doua zi de Crăciun;
– două zile pentru fiecare dintre cele 3 sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creştine, pentru persoanele aparţinând acestora.
Cu toate acestea, în anumite situații, salariații pot presta activitate și în zilele de sărbătoare legală indicate mai sus.
Sunt exceptați de la obligația de a respecta zilele de sărbătoare legală si de a nu planifica programul de lucru pentru salariați în zilele enumerate în cuprinsul art. 139 Codul muncii angajatorii care au locuri de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producţie sau specificului activităţii.
La stabilirea locurilor de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă în zilele de sărbătoare legală declarate nelucrătoare, trebuie avută în vedere și Decizia nr. 22/2015 privind examinarea recursului in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa ICCJ privind interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 141 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii.

Decizia nr. 22/2015 privind examinarea recursului in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa ICCJ privind interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 141 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii

Astfel, prin Decizia nr. 22/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a luat în examinare recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justitie privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 141 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv dacă fapta angajatorului de a desfășura activități de comercializare cu amănuntul a produselor nealimentare în punctele de lucru din centrele comerciale, în zilele de sărbători legale prevăzute de art. 139 alin. (1) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 260 alin. (1) lit. g) din același cod, atunci când angajatorul și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 142 din acest act normativ.

Completul competent să judece recursul în interesul legii a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al PÎCCJ, sens în care a hotărât:

Admite recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie si, in consecinta:
in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 141 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, raportat la art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piata, republicata, stabileste ca fapta angajatorului de a desfăsura activităti de comercializare cu amanuntul a produselor nealimentare in punctele de lucru din centrele comerciale, in zilele de sarbatori legale prevazute de art. 139 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, nu intruneste elementele constitutive ale contraventiei prevazute de art. 260 alin. (1) lit. g) din aceasta lege, atunci cand angajatorul si-a indeplinit obligatiile prevazute de art. 142 din acelasi act normativ.

Drepturile salariaților care prestează activitate în zilele de sărbătoare legală nelucratoare

Ca și regulă generală, în conformitate cu dispozițiile art. 142 Codul muncii, angajatorul are obligația de a asigura  compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile pentru salariații care au prestat activitate în zilele enumerate la art. 139 alin. (1) Codul muncii.

Prin excepție de la regula generală, în cazul în care, din motive justificate, nu se pot acorda zile libere, salariaţii beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.
Partenerii sociali pot negocia înj cadrul contractelor colective de muncă aplicabile alte cuantumuri, superioare, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală.

Av. dr. Răzvan Vasiliu

Comments

comments

Apelează