Concedierea unui salariat ca urmare a desfiintarii postului, presupune un anumit grad de responsabilitate din partea angajatorului. Incetarea contractului de munca al unui salariat, se dovedeste in practica, deseori, a fi o treaba extrem de dificila. Marturie in acest sens stau solutiile pronuntate in litigiile de munca avand ca obiect contestatie decizie concediere.

Ca si in cazul concedierilor pentru motive ce tin de persoana salariatului (pe motive disciplinare, de necorespundere profesionala, de inaptitudine fizica/psihica), si in cazul desfiintarii locului de munca al salariatului, angajatorul trebuie sa acorde o atentie sporita anumitor elemente, sa puna la punct o strategie adecvata situatiei, pentru a-si asigura sanse de reusita mai mari intr-un eventual litigiu.

Unul dintre elementele la care angajatorul trebuie sa fie atent, este desfiintarea postului. Potrivit Codului muncii, desfiintarea postului trebuie sa fie efectiva, respectiv sa nu se mai regaseasca in organigrama societatii.

Simpla modificare a numelui postului sau transferarea sa dintr-o structura a societatii in alta structura, fara a modifica  si atributiile ce corespund acestui post nu poate reprezenta o desfiintare efectiva in acceptiunea legislatiei muncii.

In acest sens, s-a pronuntat recent si Tribunalul Ilfov care, intr-o speta a retinut faptul ca:

“…postul de supervizor care apare in nou infiintata directie Sector Public si Finantarea Infrastructurii are aceleasi atributii cu postul pe care reclamanta il detinea in cadrul Departamentului Municipalitati, asa cum rezulta din analiza comparativa a celor 2 fise de post.
In consecinta, tribunalul constata ca postul ocupat de reclamanta nu a fost suprimat efectiv, el fiind numai transferat la noua directie infiintata, ca urmare a reorganizarii activitatii.
Asadar, transferul postului ocupat de reclamanta dintr-o directie in directia nou infiintata, nu poate sa constituie motiv de concediere intemeiat pe dispozitiile art. 65 alin. 1 Codul muncii, postul nefiind desfiintat efectiv, asa cum prevad dispoz. art. 65 alin. 2 Codul muncii, atributiile pe care Ie-a avut reclamanta fiind exercitate dupa momentul concedierii, de catre o alta persoana incadrata pe un post identic cu cel ocupat de reclamanta, in noua directie.”

O astfel de eroare din partea angajatorului are drept consecinta, in cazul in care salariatul contesta decizia de concediere, admiterea contestatiei, si plata unei despagubiri egale cu salariile majorate, indexate si reactualizate, de la momentul concedierii si pana la efectiva reintegrare sau, in functie de optiunea contestatorului, pana la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti.

Av. Razvan Vasiliu

Comments

comments