Preşedintele Klaus Iohannis a promulgat luni Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate.

Actul normativ urmăreşte îmbunătăţirea cadrului legal în materie, în sensul introducerii unor definiţii, precum şi a unor prevederi referitoare la activitatea desfăşurată cu caracter sezonier, al clarificării cuprinsului ofertelor ferme de locuri de muncă în străinătate pentru încheierea contractelor individuale de muncă, al stabilirii unor elemente noi, referitoare la condiţiile de cazare, costurile de transport şi condiţiile de acordare a indemnizaţiei pentru asigurarea hranei zilnice.

„Lucrător sezonier – lucrătorul cetăţean român plasat pe un loc de muncă, pe o perioadă contractuală care nu depăşeşte 90 de zile, pentru a presta o activitate care se desfăşoară în funcţie de succesiunea anotimpurilor, în temeiul unuia sau mai multor contracte de muncă sau, după caz, a documentului echivalent acestuia, încheiate pe o perioadă determinată cu un angajator stabilit în statul de primire”, este definiţia prevăzută în legea promulgată de şeful statului.

De asemenea, este definită şi activitatea care se desfăşoară în funcţie de succesiunea anotimpurilor: „o activitate care depinde, într-o anumită perioadă a anului, de un eveniment periodic sau de o succesiune de evenimente legate de condiţii sezoniere pe durata cărora nivelul de forţă de muncă necesar este considerabil superior nivelului obişnuit pentru operaţiunile curente”.

Termenul „statul de primire” înseamnă „orice stat care este membru al Uniunii Europene, al Spaţiului Economic European sau Confederaţia Elveţiană”, conform sursei citate.

La negocierea acordurilor, înţelegerilor, tratatelor sau convenţiilor, partea română va urmări respectarea principiului egalităţii de tratament şi a reglementărilor aplicabile în ceea ce priveşte nivelul salariului minim în statul de primire, durata timpului de lucru şi de odihnă, condiţii generale de muncă, sănătatea şi securitatea în muncă, asigurarea pentru accidente de muncă sau boli profesionale şi securitate socială, mai prevede actul normativ.

Totodată, „pentru lucrătorii sezonieri, la negocierea acordurilor, înţelegerilor, tratatelor sau convenţiilor, partea română negociază inclusiv condiţiile de cazare oferite de angajatori, care trebuie să respecte normele naţionale din statul de primire, acordarea unei indemnizaţii pentru asigurarea hranei zilnice, decontarea cheltuielilor de transport dus-întors către domiciliul din România, pe perioada în care lucrătorii sezonieri şi-au desfăşurat efectiv activitatea”.

„Ofertele ferme din contracte vor cuprinde şi salariul minim/tariful minim garantat în plată prin legislaţia statului de primire, pe lângă datele de identificare ale angajatorului străin, inclusiv domiciliul fiscal al acestuia, durata ofertei ferme, numărul locurilor de muncă din străinătate conţinute de ofertele ferme, funcţia, meseria sau ocupaţia, durata angajării în luni/zile, condiţiile de angajare, de încetare a angajării sau de reangajare, durata maximă a timpului de muncă şi durata minimă a repausului periodic, remuneraţia brută şi netă, tariful orar şi/sau salariul lunar brut şi net, moneda în care se efectuează plata, modalităţile de plată şi datele de plată a salariului, sporuri, ore suplimentare şi alte drepturi salariale; cazurile în care pot fi urmărite drepturile salariale, durata minimă a concediului de odihnă anual plătit, modul de acordare şi drepturile băneşti aferente concediului de odihnă, prevăzute în legislaţia statului de primire”, mai stipulează legea promulgată.

Ofertele ferme de locuri de muncă din străinătate, cu toate specificaţiile acestora, atât în limba statului de primire sau într-o altă limbă de circulaţie internaţională, cât şi în limba română vof mai cuprinde:

„a) un contract de închiriere sau un document echivalent în care sunt precizate în mod clar condiţiile de cazare puse la dispoziţie lucrătorului sezonier de către angajator, precum şi dovada că angajatorul asigură, în ceea ce priveşte cazarea, îndeplinirea standardelor generale în materie de sănătate şi siguranţă în vigoare în statul de primire;

b) angajamentul că angajatorul lucrătorului sezonier va asigura decontul călătoriei dus-întors între domiciliul lucrătorului sezonier din România şi locul de muncă din statul de primire.

c) condiţiile de acordare a unei indemnizaţii pentru asigurarea hranei zilnice”.

În plus, în cazul în care cazarea este organizată de către angajator şi sunt îndeplinite standardele generale în materie de sănătate şi siguranţă în vigoare în statul de primire, lucrătorului sezonier i se poate solicita plata unei chirii al cărei cost nu poate fi mai mare de 25% din remuneraţia sa netă, potrivit actului normativ.

Sursa: www.news.ro

Comments

comments