Proiectul de modificare a Codului muncii a fost publicat în Monitorul Oficial
PROIECT DE LEGE din 11 martie 2014 privind modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii
EXPUNERE DE MOTIVE
privind iniţiativa legislativă a cetăţenilor pentru promovarea proiectului de lege privind modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii
Motivele pentru care s-a constituit Comitetul de iniţiativă şi a fost redactat prezentul proiect de lege sunt următoarele:
1.Elaborarea unor soluţii legislative apte şi capabile să asigure un cadru normativ echilibrat în distribuirea drepturilor şi obligaţiilor partenerilor relaţiei de muncă şi utile în vederea implementării cu succes a politicilor privind ocuparea forţei de muncă apare ca necesară şi oportună.
Proiectul de lege privind modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii vizează consolidarea dimensiunii parteneriale în configurarea drepturilor şi obligaţiilor salariaţilor, precum şi întărirea garanţiilor juridice de care beneficiază aceştia.
Totodată, s-a urmărit şi flexibilizarea relaţiilor de muncă prin instituirea unei noi modalităţi de verificare a aptitudinilor profesionale şi personale ale persoanei care solicită angajarea, dar şi prin reglementarea unei noi forme de organizare a muncii – telemunca.
2.Proiectul de lege privind modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii îşi propune echilibrarea relaţiilor de muncă între angajatori şi angajaţi prin următoarele modificări:
– instituirea pentru angajator a obligaţiei de a informa salariatul asupra modalităţilor de verificare a aptitudinilor profesionale şi personale, precum şi asupra obiectivelor de performanţă individuală;
– instituirea, în sarcina angajatorului, a obligaţiei de a comunica în scris salariatului propunerile de modificare a contractului individual de muncă;
– revizuirea reglementărilor privind aplicarea clauzei de neconcurenţă. Astfel, ca regulă, această clauză îşi va produce efectele pe parcursul executării contractului individual de muncă, părţile putând stabili aplicarea sa după încetarea contractului numai prin excepţie şi cu respectarea anumitor condiţii prevăzute de lege;
– revizuirea reglementărilor privind aplicarea clauzei de confidenţialitate. Clauza de confidenţialitate va produce efecte după încetarea contractului individual de muncă numai în situaţii excepţionale, pentru o perioadă determinată de timp şi în legătură cu anumite categorii de informaţii, stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern;
– reglementarea în detaliu a obiectivelor de performanţă. Astfel, obiectivele de performanţă fac obiectul negocierii colective, putând fi stabilite pe categorii de salariaţi, prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, după caz. Îndeplinirea obiectivelor de performanţă constituie condiţii de majorare a salariului sau de promovare în carieră. Neîndeplinirea lor nu poate constitui motiv de concediere pentru necorespundere profesională;
– reglementarea clauzei de obiectiv de performanţă;
– reglementarea perioadei de probă ca modalitate de sine stătătoare de verificare a aptitudinilor profesionale şi personale ale persoanei care solicită angajarea;
– stabilirea unei durate mai reduse a perioadei de probă în cazul muncitorilor necalificaţi;
– reglementarea unui nou caz de modificare unilaterală a contractului individual de muncă de către angajator. Aşadar, angajatorul va putea modifica unilateral durata timpului de muncă, pe o perioadă ce nu poate depăşi 3 luni cumulat într-un an calendaristic, pentru motive tehnice, tehnologice sau structurale;
– abrogarea dispoziţiei potrivit căreia angajatorul poate dispune suspendarea contractului individual de muncă în cazul reducerii temporare a activităţii;
– modificarea criteriilor în cazul concedierilor colective. Cu ocazia stabilirii ordinii de prioritate la concediere, nu vor putea fi utilizate criterii ce ţin de îndeplinirea obiectivelor de performanţă de către salariaţi. Concedierile colective sunt dispuse pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului. Astfel, nu se justifică stabilirea ordinii de prioritate la concediere în funcţie de motive ce ţin de persoana salariatului;
– revizuirea termenului în care angajatorul are obligaţia de a reangaja salariaţii concediaţi prin concediere colectivă cu prioritate pe posturile reînfiinţate;
– mărirea perioadei maxime pentru care se pot încheia contractele pe durată determinată, de la 3 ani la 5 ani;
– reglementarea condiţiilor şi a termenelor în care pot fi prelungite contractele pe durată determinată;
– modificarea prevederilor privind munca prin agent de muncă temporară:
– reglementarea cazurilor în care un utilizator poate apela la agenţi de muncă temporară;
– calitatea de agent de muncă temporară poate fi dobândită numai de societăţi comerciale sau persoane fizice autorizate, acreditate de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale;
– stabilirea regulii potrivit căreia contractul de muncă temporară se încheie pe durată nedeterminată;
– stabilirea regulii potrivit căreia salariul primit de salariatul temporar pentru fiecare misiune nu poate fi inferior celui pe care îl primeşte salariatul utilizatorului care prestează aceeaşi muncă sau una similară cu cea a salariatului temporar;
– reglementarea telemuncii;
– modificarea prevederilor privind durata timpului de lucru şi munca suplimentară:
– stabilirea domeniilor de activitate pentru care se pot stabili perioade de referinţă mai mari de 4 luni, dar care să nu depăşească 6 luni;
– compensarea muncii suplimentare atât prin acordarea de ore libere plătite în următoarele 30 de zile calendaristice după efectuarea acesteia, cât şi prin acordarea unui spor la salariu;
– reglementarea condiţiilor în care angajatorul poate acorda zile libere plătite în perioadele de reducere a activităţii;
– modificarea dispoziţiilor privind salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în sensul raportării cuantumului net al acestuia la cuantumul salariului mediu net la nivel naţional comunicat de Institutul Naţional de Statistică avut în vedere la fundamentarea bugetului de stat;
– modificarea prevederilor ce privesc dialogul social:
– acordarea posibilităţii pensionarilor şi şomerilor de a adera la sindicatele constituite potrivit legii;
– extinderea interdicţiei de concediere a reprezentanţilor aleşi în organele de conducere ale sindicatelor, precum şi a reprezentanţilor salariaţilor pentru motive ce ţin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariaţii din unitate şi pe o perioadă de 2 ani de la încetarea mandatului;
– alocarea unui număr de 20 de ore pe lună reprezentanţilor aleşi în organele de conducere ale sindicatelor, precum şi reprezentanţilor salariaţilor în vederea îndeplinirii mandatului ce l-au primit de la salariaţi. Orele utilizate în vederea îndeplinirii acestui mandat sunt considerate timp efectiv lucrat, fiind remunerate corespunzător,
– modificări ale jurisdicţiei muncii, în sensul:
– introducerii distincţiei între conflicte de drepturi şi conflicte de interese;
– introducerii obligaţiei instanţei de a încerca stingerea conflictului de drepturi prin împăcarea părţilor;
– introducerii prevederii potrivit căreia hotărârile prin care se soluţionează fondul cauzei se pronunţă în ziua în care au luat sfârşit dezbaterile;
– stabilirii caracterului devolutiv al recursului.
Abrogarea din Legea nr. 62/2011 a dispoziţiilor ce reglementează conflictele individuale de muncă, în scopul eliminării neconcordanţelor existente între prevederile acestei legi şi Codul muncii.
Ţinând cont de prevederile Legi nr. 189/1999 privind exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni, republicată, am întocmit prezentul proiect de lege a cărui avizare o solicităm.
Membrii Comitetului de iniţiativă:
1.ANGHEL DAN-VALENTIN
2.HULUBEI EMILIAN
3.TEOROC ŞTEFAN
4.MIU ILIE
5.PISC-SCRĂDEANU ION
6.MARIN FLORIAN
7.OŢELEA IONEL
8.FREIBERGHER NICULINA
9.MANAFU EMIL
10.BURLACU MIRCEA
11.IVAŞCU MINEL
12.MUREŞAN ADOLF
13.ILIE GHEORGHE
14.KNIESNER MARIANA
15.COSTIN DUMITRU
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
CAMERA DEPUTAȚILOR SENATUL
INIŢIATIVĂ LEGISLATIVĂ:
LEGE pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 – Codul Muncii
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Art. I
Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, se modifică şi se completează după cum urmează:
1.Alineatul (1) al articolului 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“(1) Prezentul cod reglementează raporturile individuale şi colective de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum şi jurisdicţia muncii.”
2.Alineatul (2) al articolului 16 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“(2) Anterior începerii activităţii de către salariat, angajatorul are obligaţia de a înregistra contractul individual de muncă în registrul general de evidenţă a salariaţilor.”
3.După alineatul (2) al articolului 16 se introduce un nou alineat, alin. (21), cu următorul cuprins:
“(21) În termen de 10 zile lucrătoare de la înregistrarea contractului individual de muncă, angajatorul va transmite inspectoratului teritorial de muncă registrul general de evidenţă a salariaţilor.”
4.La articolul 17 alineatul (3), după litera a) se introduce o nouă literă, lit. a1), cu următorul cuprins:
“a1) modalităţile de verificare a aptitudinilor profesionale şi personale;”
5.La articolul 17 alineatul (3), literele d) şi e) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
“d) funcţia/ocupaţia conform specificaţiei Clasificării ocupaţiilor din România sau a altor acte normative, precum şi atribuţiile postului;
e) obiectivele de performanţă individuală, precum şi criteriile de evaluare a activităţii profesionale a salariatului, aplicabile la nivelul angajatorului.”
6.După alineatul (5) al articolului 17 se introduc patru noi alineate, alin. (51)-(54), cu următorul cuprins:
“(51) Angajatorul are obligaţia de a comunica în scris salariatului propunerea de modificare a contractului individual de muncă.
(52) Salariatul are obligaţia de a comunica în scris răspunsul său angajatorului în termen de 10 zile de la data luării la cunoştinţă a propunerii.
(53) În cazul în care salariatul nu este de acord cu propunerea angajatorului sau nu răspunde în termenul prevăzut la alin. (52), contractul individual de muncă nu poate fi modificat.
(54) În cazul în care salariatul este de acord cu propunerea de modificare a contractului individual de muncă, părţile vor încheia în scris actul adiţional la contract în termen de 15 zile de la data luării la cunoştinţă de către angajator a acordului exprimat de către salariat. Actul adiţional va intra în vigoare în momentul semnării de către părţi, chiar dacă acesta este încheiat după expirarea termenului de 15 zile.”
7.La articolul 20 alineatul (2), după litera d) se introduce o nouă literă, lit. e), cu următorul cuprins:
“e) clauza de obiectiv de performanţă.”
8.Articolul 21 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“Art. 21
(1) La încheierea contractului individual de muncă sau pe parcursul executării acestuia, părţile pot negocia şi introduce în contract o clauză de neconcurenţă prin care salariatul să fie obligat ca în timpul executării contractului să nu presteze, în interes propriu sau al unui terţ, o activitate care se află în concurenţă cu cea prestată la angajatorul său, în schimbul unei indemnizaţii de neconcurenţă lunare pe care angajatorul se obligă să o plătească pe toată perioada existenţei contractului individual de muncă.
(2) Părţile nu pot conveni introducerea unei clauze de neconcurenţă în contractul individual de muncă decât în situaţia în care angajatorul dovedeşte că prestarea unei activităţi de către salariat în condiţiile alin. (1) este de natură să producă un prejudiciu.
(3) Angajatorul poate denunţa unilateral clauza de neconcurenţă oricând pe parcursul aplicării acesteia.
(4) În mod excepţional, părţile pot stabili aplicarea unei clauze de neconcurenţă după încetarea contractului individual de muncă, cu respectarea următoarelor condiţii:
a) precizarea expresă a activităţilor ce fac obiectul clauzei;
b) precizarea expresă a duratei de aplicabilitate a clauzei;
c) indicarea locurilor de muncă pentru care operează interzicerea la angajare;
d) precizarea expresă a ariei teritoriale în care salariatul nu se poate angaja;
e) dovedirea producerii unui prejudiciu real, concret şi material angajatorului în cazul nerespectării clauzei;
f) stabilirea şi plata indemnizaţiei la care este îndreptăţit fostul salariat.”
9.După articolul 21 se introduce un nou articol, art. 211, cu următorul cuprins:
“Art. 211
(1) Cuantumul indemnizaţiei de neconcurenţă lunară datorată salariatului este de:
a) cel puţin 25% din salariul de bază, în cazul clauzei de neconcurenţă aplicabile pe parcursul executării contractului individual de muncă;
b) cel puţin 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei încetării contractului individual de muncă sau, în cazul în care durata contractului individual de muncă a fost mai mică de 6 luni, din media veniturilor salariale lunare brute cuvenite acestuia pe durata contractului.
(2) Indemnizaţia de neconcurenţă lunară datorată salariatului sau fostului salariat, după caz, nu este de natură salarială.
(3) Indemnizaţia de neconcurenţă reprezintă o cheltuială efectuată de angajator, este deductibilă la calculul profitului impozabil şi se impozitează la persoana fizică beneficiară, potrivit legii.”
10.Alineatul (1) al articolului 22 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“(1) În cazul prevăzut de art. 21 alin. (4), clauza de neconcurenţă îşi poate produce efectele pentru o perioadă de maximum 2 ani de la data încetării contractului individual de muncă.”
11.Alineatul (1) al articolului 26 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“(1) Prin clauza de confidenţialitate părţile convin ca, pe toată durata contractului individual de muncă, să nu transmită date sau informaţii de care au luat cunoştinţă în timpul executării contractului, în condiţiile stabilite în regulamentele interne, în contractele colective de muncă sau în contractele individuale de muncă.”
12.După alineatul (1) al articolului 26 se introduce un nou alineat, alin. (11), cu următorul cuprins:
“(11) Prin excepţie, clauza de confidenţialitate poate produce efecte şi după încetarea contractului individual de muncă, în legătură cu anumite categorii de informaţii şi pe o durată determinată de timp, stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.”
13.După articolul 26 se introduc două noi articole, art. 261 şi 262, cu următorul cuprins:
“Art. 261
(1) Obiectivul de performanţă presupune, pe lângă îndeplinirea la timp şi întocmai a atribuţiilor de serviciu, obţinerea de rezultate concrete şi evaluabile, care materializează o îmbunătăţire generală a activităţii unităţii sau a compartimentului funcţional din care face parte salariatul.
(2) Obiectivele de performanţă fac obiectul negocierii colective, fiind stabilite pe categorii de salariaţi, prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, după caz.
(3) Îndeplinirea obiectivelor de performanţă constituie condiţii de majorare a salariului sau de promovare în carieră.
(4) Neatingerea obiectivelor de performanţă nu poate constitui motiv de concediere pentru necorespundere profesională, în baza art. 61 lit. d).
Art. 262
(1) Părţile pot conveni, la încheierea contractului individual de muncă sau pe parcursul executării acestuia, introducerea unei clauze de obiectiv de performanţă, cu respectarea prevederilor art. 261.
(2) Clauza de obiectiv de performanţă se poate introduce pe parcursul executării contractului individual de muncă prin încheierea în scris a unui act adiţional la contract.
(3) Părţile vor stabili în concret condiţiile şi conţinutul clauzei de obiectiv de performanţă în conformitate cu prevederile art. 261.”
14.După alineatul (2) al articolului 27 se introduc două noi alineate, alin. (21) şi (22), cu următorul cuprins:
“(21) Dacă salariatul prezintă certificatul medical din care rezultă că este apt de muncă după încheierea contractului individual de muncă, contractul se consideră valabil încheiat.
(22) Dispoziţiile alin. (21) se aplică numai în măsura în care certificatul medical a fost prezentat de către salariat anterior constatării nulităţii contractul individual de muncă pentru lipsa acestuia.
(2) Modalităţile principale prin care se verifică aptitudinile profesionale şi personale ale persoanei care solicită angajarea sunt concursul sau examenul şi perioada de probă.”
15.După alineatul (1) al articolului 29 se introduce un alineat, alin. (11), cu următorul cuprins:
“(11) Modalităţile principale prin care se verifică aptitudinile profesionale şi personale ale persoanei care solicită angajarea sunt concursul sau examenul şi perioada de probă.”
16.După alineatul (1) al articolului 29 se introduce un nou alineat, alin. (11), cu următorul cuprins:
“(11) Modalităţile principale prin care se verifică aptitudinile profesionale şi personale ale persoanei care solicită angajarea sunt concursul sau examenul şi perioada de probă.”
17.Alineatul (2) al articolului 29 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“(2) Alegerea uneia din modalităţile de verificare prevăzute la alin. (11) se face în condiţiile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil în statutul de personal – profesional sau disciplinar – şi în regulamentul intern, în măsura în care legea nu dispune altfel.”
18.După articolul 29 se introduce un nou articol, art. 291, cu următorul cuprins:
“Art. 291
(1) Concursul sau examenul, precum şi perioada de probă sunt modalităţi de verificare de sine stătătoare, iar angajarea în muncă se poate face, de regulă, doar prin utilizarea uneia dintre acestea.
(2) Prin excepţie, pentru ocuparea funcţiilor de conducere, în sectorul public şi privat, verificarea aptitudinilor profesionale se poate realiza prin concurs sau examen şi perioadă de probă.”
19.După articolul 30 se introduce un nou articol, art. 301, cu următorul cuprins:
“Art. 301
(1) Încadrarea lucrătorilor în sectorul privat se poate face prin concurs, examen sau prin perioadă de probă, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
(2) Alegerea uneia dintre aceste modalităţi se stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.”
20.Articolul 31 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“Art. 31
(1) Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcţiile de execuţie şi de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcţiile de conducere.
(2) Verificarea aptitudinilor profesionale la încadrarea persoanelor cu handicap se realizează exclusiv prin modalitatea perioadei de probă de maximum 45 de zile calendaristice.
(3) De regulă, muncitorii necalificaţi sunt angajaţi în baza perioadei de probă.
(4) În cazul muncitorilor necalificaţi, durata perioadei de probă nu poate depăşi 10 zile lucrătoare.
(5) Dacă pe durata perioadei de probă angajatorul constată că salariatul corespunde profesional locului de muncă ocupat, acesta va continua activitatea potrivit clauzelor contractului individual de muncă încheiat.
(6) Dacă salariatul nu corespunde profesional locului de muncă ocupat, angajatorul poate dispune concedierea acestuia în condiţiile art. 61 lit. d) din prezentul cod.
(7) În situaţia prevăzută la alin. (5), dispoziţiile art. 64 nu se aplică.
(8) Pe parcursul sau la sfârşitul perioadei de probă, salariatul poate denunţa unilateral contractul individual de muncă, prin intermediul unei notificări scrise.
(9) Pe parcursul perioadei de probă, părţile pot conveni încetarea contractului individual de muncă prin acordul lor mutual.
(10) Pe durata perioadei de probă salariatul beneficiază de toate drepturile şi are toate obligaţiile prevăzute în legislaţia muncii, în contractul colectiv de muncă aplicabil, în regulamentul intern, precum şi în contractul individual de muncă.
(11) Absolvenţii instituţiilor de învăţământ se încadrează, la debutul lor în profesia pentru care au dobândit calificarea profesională sau specializarea, după caz, pe baza unei perioade de probă de cel mult 6 luni sau în condiţiile prevăzute de legi speciale.”
21.Articolul 32 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“Art. 32
(1) Ocuparea unui post se face pe baza verificării aptitudinilor profesionale şi personale ale lucrătorului printr-o singură perioadă de probă.
(2) Prin excepţie, salariatul poate fi supus la o nouă perioadă de probă de către angajator în situaţia în care este încadrat într-o nouă funcţie, profesie, meserie sau ocupaţie, ori urmează să presteze activitatea într-un loc de muncă cu condiţii grele, vătămătoare sau periculoase.
(3) Neinformarea persoanei care solicită încadrarea în muncă pe posturi pentru care verificarea aptitudinilor profesionale şi personale se poate face atât pe bază de concurs, cât şi prin perioadă de probă, duce la decăderea angajatorului din dreptul de a verifica aptitudinile salariatului prin perioada de probă, cu excepţia situaţiei în care salariatul îşi dă acordul în scris cu privire la verificarea aptitudinilor sale printr-o asemenea modalitate.
(4) Perioada de probă constituie vechime în muncă şi în specialitate, după caz.”
22.Articolul 35 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“Art. 35
(1) Orice salariat poate presta activitatea simultan la angajatori diferiţi sau la acelaşi angajator, în baza unor contracte individuale de muncă, beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare dintre acestea.
(2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) situaţiile în care prin lege sunt prevăzute incompatibilităţi pentru cumulul unor funcţii.
(3) Salariaţii care cumulează mai multe funcţii sunt obligaţi să declare fiecărui angajator locul unde exercită funcţia pe care o consideră de bază.”
23.Articolul 36 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“Art. 36
Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi angajaţi prin contract individual de muncă în baza autorizaţiei de muncă eliberată potrivit legii.”
24.La articolul 40 alineatul (1), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:
“b) să stabilească atribuţiile corespunzătoare fiecărui salariat, în condiţiile legii şi/sau în condiţiile contractului colectiv de muncă aplicabil încheiat la nivel de sector de activitate sau grup de unităţi.”
25.Articolul 40, alineatul (1), litera f) se abrogă.
26.La articolul 40 alineatul (2), după litera f) se introduce o nouă literă, f1), cu următorul cuprins:
“f1) să comunice Caselor teritoriale de pensii informaţiile necesare în vederea emiterii deciziilor de pensionare pentru limită de vârstă a propriilor salariaţi, cu cel puţin 60 de zile anterior îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare de către aceştia.”
27.După articolul 41 se introduce un nou articol, art. 411, cu următorul cuprins:
“Art. 411
(1) Durata timpului de muncă poate fi modificată unilateral de către angajator, în cazul reducerii temporare a activităţii, pentru motive tehnice, tehnologice, structurale.
(2) În situaţia prevăzută la alin. (1), angajatorul are posibilitatea reducerii programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe săptămână, cu diminuarea corespunzătoare a salariului, pe o perioadă ce nu poate depăşi 3 luni cumulat într-un an calendaristic.
(3) Reducerea temporară a activităţii poate afecta pe toţi salariaţii sau numai pe o parte dintre aceştia.
(4) Condiţiile în care pot avea loc reduceri temporare de activitate se stabilesc prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau ca urmare a consultării organizaţiilor sindicale ori a reprezentanţilor salariaţilor, după caz, în scopul ajungerii la un acord.”
28.Alineatul (1) al articolului 44 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“(1) Delegarea poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 60 de zile în ultimele 12 luni şi se poate prelungi, cu acordul salariatului, cu cel mult 60 de zile înăuntrul termenului de 12 luni. Lipsa acordului salariatului privind prelungirea delegării nu constituie motiv de sancţionare disciplinară.”
29.După alineatul (1) al articolului 46 se introduce un nou alineat, alin. (11), cu următorul cuprins:
“(11) Prin derogare de la prevederile alin. (1), în cazul detaşării internaţionale a lucrătorilor, durata maximă a detaşării poate fi mai mare de 1 an, în condiţiile stabilite prin lege specială.”
30.Alineatul (2) al articolului 46 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“(2) În mod excepţional, perioada detaşării poate fi prelungită pentru motive obiective ce impun prezenţa salariatului la angajatorul la care s-a dispus detaşarea, cu acordul ambelor părţi, pe o perioadă de maxim 6 luni.”
31.După alineatul (2) al articolului 46 se introduce un nou alineat, alin. (21), cu următorul cuprins:
“(21) După încetarea detaşării este interzisă dispunerea unei noi detaşări pe o perioadă de cel puţin 3 luni.”
32.Alineatul (3) al articolului 46 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“(3) Salariatul poate refuza detaşarea dispusă de angajatorul său numai în mod excepţional şi pentru motive personale temeinice. Lipsa acordului salariatului privind prelungirea detaşării nu constituie motiv de sancţionare disciplinară.”
33.Alineatul (6) al articolului 49 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“(6) În cazul suspendării contractului individual de muncă se suspendă toate termenele care au legătură cu executarea, modificarea sau încetarea contractului, cu excepţia situaţiilor în care contractul de muncă încetează de drept sau în temeiul art. 52 lit. c) şi d).”
34.La articolul 50, litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:
“c) concediu de carantină.”
35.La articolul 50, după litera c) se introduce o nouă literă, lit. c1), cu următorul cuprins:
“c1) efectuarea serviciului militar obligatoriu, în condiţiile legii speciale.”
36.La articolul 50, litera h) se modifică şi va avea următorul cuprins:
“h) la data expirării perioadei pentru care au fost emise avizele, autorizaţiile ori atestările necesare pentru exercitarea profesiei cu excepţia situaţiei în care avizele, autorizaţiile ori atestările necesare exercitării profesiei au o valabilitate limitată în timp şi formalităţile în vederea obţinerii acestora au fost îndeplinite înainte de expirarea perioadei de valabilitate, iar organul administrativ nu a soluţionat cererea în termen legal. Dacă în termen de 6 luni de la data expirării perioadei pentru care au fost emise avizele, autorizaţiile ori atestările necesare pentru exercitarea profesiei salariatului, acestea nu au fost reînnoite contractul individual de muncă încetează de drept.”
37.La articolul 50, după litera h) se introduce o nouă literă, lit. h1), cu următorul cuprins:
“h1) pe durata suspendării de către autorităţile competente a avizelor, autorizaţiilor sau atestărilor necesare pentru exercitarea profesiei.”
38.La articolul 52, alineatul (1), literele b) şi c) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
“b) în cazul în care s-a pus în mişcare acţiunea penală ca urmare a plângerii formulate de către angajator împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti;
c) în cazul întreruperii temporare a activităţii, fără încetarea raportului de muncă, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare.”
39.La articolul 52, alineatul (1), litera e) se abrogă.
40.Alineatul (3) al articolului 52 se abrogă.
41.Alineatele (1) şi (2) ale articolului 53 se modifică şi vor avea următorul cuprins:
“(1) Pe durata întreruperii temporare a activităţii, salariaţii implicaţi în activitatea întreruptă, care nu mai desfăşoară activitate beneficiază de o indemnizaţie, plătită din fondul de salarii, ce nu poate fi mai mică de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat.
(2) Pe durata întreruperii temporare prevăzute la alin. (1), salariaţii se vor afla la dispoziţia angajatorului, acesta având oricând posibilitatea să dispună reînceperea activităţii.”
42.La articolul 56 alineatul (1), literele c) şi f) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
“c) la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă; la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate, pensiei anticipate parţiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare.
………………..
f) ca urmare a condamnării la executarea unei pedepse privative de libertate, de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti;”
43.După articolul 57 se introduce un nou articol, art. 571, cu următorul cuprins:
“Art. 571
(1) Părţile, cu ocazia încheierii contractului individual de muncă sau pe parcursul executării acestuia, prin act adiţional, pot negocia clauze prin care stabilesc conţinutul drepturilor şi obligaţiilor ce le revin în cazul încetării contractului individual de muncă prin acordul lor.
(2) Clauzele prevăzute la alin. (1) cuprind cel puţin următoarele elemente:
a) data încetării contractului individual de muncă;
b) cuantumul indemnizaţiei la care este îndreptăţit salariatul.
(3) La negocierea acestor clauze, oricare dintre părţi poate beneficia de asistenţă juridică de specialitate, inclusiv prin intermediul sindicatului sau reprezentanţilor salariaţilor, conform propriei opţiuni.”
44.La articolul 60, alineatul (1), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:
“d) pe durata concediului pentru carantină.”
45.La articolul 60, alineatul (1), după litera f) se introduce o nouă literă, lit. f1), cu următorul cuprins:
“f1) pe durata îndeplinirii serviciului militar.”
46.Alineatul (2) al articolului 60 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare sau a falimentului angajatorului, în condiţiile legii.”
47.Litera d) a articolului 61 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“d) în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat în perioada de probă.”
48.Alineatul (3) al articolului 69 se abrogă.
49.Alineatele (1)-(5) ale articolului 74 se modifică şi vor avea următorul cuprins:
“(1) Angajatorul care a dispus concedieri colective nu poate face noi încadrări pe locurile de muncă ale salariaţilor concediaţi timp de 9 luni de la data concedierii acestora.
(2) În situaţia în care în această perioadă se reiau activităţile a căror încetare a condus la concedieri colective, angajatorul are obligaţia de a transmite salariaţilor care au fost concediaţi o comunicare scrisă în acest sens şi de a-i reangaja pe aceleaşi locuri de muncă pe care le-au ocupat anterior, fără examen sau concurs ori perioadă de probă.
(3) Salariaţii au la dispoziţie un termen de maximum 10 zile lucrătoare de la data comunicării angajatorului, prevăzută la alin. (2), pentru a-şi manifesta în scris consimţământul cu privire la locul de muncă oferit.
(4) În situaţia în care salariaţii care au dreptul de a fi reangajaţi potrivit alin. (2) nu îşi manifestă în scris consimţământul în termenul prevăzut la alin. (3) sau refuză locul de muncă oferit, angajatorul poate face noi încadrări pe locurile de muncă rămase vacante.
(5) Procedura concedierii colective a salariaţilor din instituţiile publice şi autorităţile publice se va reglementa prin lege specială.”
50.Articolul 82 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“(1) Prin derogare de la regula prevăzută la art. 12 alin. (1), angajatorii au posibilitatea de a angaja, în cazurile şi în condiţiile prezentului cod, personal salariat cu contract individual de muncă pe durată determinată.
(2) Contractul individual de muncă pe durată determinată se poate încheia numai în formă scrisă, cu precizarea expresă a duratei pentru care se încheie.
(3) Contractul individual de muncă pe durată determinată poate fi prelungit, în condiţiile art. 83, şi după expirarea termenului iniţial, cu acordul scris al părţilor, dar numai înăuntrul termenului prevăzut la art. 84 şi de cel mult două ori consecutiv.
(4) Între aceleaşi părţi sau pe acelaşi post se pot încheia cel mult 3 contracte individuale de muncă pe durată determinată succesiv, dar numai înăuntrul termenului prevăzut la art. 84. La încetarea celui de al treilea contract individual de muncă pe durată determinată sau la expirarea termenului prevăzut la art. 84 alin. (1), dacă pe postul respectiv va fi angajat un salariat, acesta va fi angajat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
(5) Contractele individuale de muncă pe durată determinată încheiate în termen de 3 luni de la încetarea unui contract de muncă pe durată determinată sunt considerate contracte succesive.”
51.La articolul 83, literele b) şi h) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
“b) creşterea temporară a activităţii angajatorului;
……………..
h) în alte cazuri prevăzute expres de legi speciale, ori pentru desfăşurarea unor lucrări, proiecte, programe, în condiţiile stabilite prin contractul colectiv de muncă.”
52.Alineatul (1) al articolului 84 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“(1) Contractul individual de muncă pe durată determinată nu poate fi încheiat pe o perioadă mai mare de 24 de luni.”
53.După articolul 84 se introduce un nou articol, art. 841, cu următorul cuprins:
“Art. 841
În cazul în care se constată pe cale judecătorească că angajatorul a încheiat un contract individual de muncă pe durată determinată pentru activităţi cu caracter permanent, cu încălcarea prevederilor art. 82, contractul individual de muncă astfel încheiat se consideră a fi pe durată nedeterminată.”
54.Articolul 85 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“(1) Angajarea cu contract individual de muncă pe durată determinată se face prin concurs/examen sau perioadă de probă, după caz.
(2) Durata perioadei de probă nu va putea depăşi:
a) 5 zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă mai mică de 3 luni;
b) 15 zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă cuprinsă între 3 şi 6 luni;
c) 30 de zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă mai mare de 6 luni;
d) 45 de zile lucrătoare în cazul salariaţilor încadraţi în funcţii de conducere, pentru o durată a contractului individual de muncă mai mare de 6 luni.”
55.Alineatele (1) şi (3) ale articolului 87 se modifică şi vor avea următorul cuprins:
“(1) Salariaţii cu contract individual de muncă pe durată determinată nu vor fi discriminaţi direct sau indirect în privinţa condiţiilor de angajare şi de muncă, beneficiind de acelaşi tratament juridic cu salariaţii permanenţi comparabili, cu excepţia cazurilor justificate de motive obiective.
………………
(3) Atunci când nu există un salariat cu contract individual de muncă încheiat pe durată nedeterminată comparabil în aceeaşi unitate, se au în vedere dispoziţiile din contractul colectiv de muncă aplicabil. În cazul în care nu există un contract colectiv de muncă aplicabil, se au în vedere dispoziţiile legislaţiei în vigoare.”
56.Alineatele (2) şi (3) ale articolului 88 se modifică şi vor avea următorul cuprins:
“(2) Salariatul temporar este persoana care a încheiat un contract de muncă temporară cu un agent de muncă temporară, în vederea punerii sale la dispoziţia unui utilizator pentru a lucra temporar sub supravegherea şi conducerea acestuia.
(3) Agentul de muncă temporară este societatea comercială sau persoana fizică autorizată, acreditate de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, care încheie contracte de muncă temporară cu salariaţi temporari, pentru a-i pune la dispoziţia utilizatorului, pentru a lucra pe perioada stabilită de contractul de punere la dispoziţie sub supravegherea şi conducerea acestuia. Condiţiile de funcţionare, precum şi procedura de autorizare a agentului de muncă temporară se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.”
57.Articolul 89 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“Art. 89
Un utilizator poate apela la agenţi de muncă temporară pentru executarea unei sarcini precise şi cu caracter temporar şi numai în următoarele cazuri:
a) pentru înlocuirea unui salariat al cărui contract individual de muncă este suspendat, pe durata suspendării;
b) pentru prestarea unor activităţi cu caracter sezonier;
c) pentru prestarea unor activităţi specializate ori ocazionale.”
58.Alineatul (2) al articolului 90 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“(2) Durata misiunii de muncă temporară poate fi prelungită pe perioade succesive care, adăugate la durata iniţială a misiunii, nu pot conduce la depăşirea unei perioade de 24 de luni.”
59.Articolul 94 se abrogă.
60.Articolul 95 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“Art. 95
(1) Contractul de muncă temporară este un contract individual de muncă ce se încheie în scris între agentul de muncă temporară şi salariatul temporar, de regulă pe durată nedeterminată. În perioada dintre două misiuni, salariatul temporar se află la dispoziţia agentului de muncă temporară şi beneficiază de o indemnizaţie ce nu poate fi mai mică decât salariul minim brut pe ţară garantat în plată.
(2) Prin excepţie, contractul de muncă temporară se poate încheia pentru una sau mai multe misiuni, cu respectarea termenului prevăzut la art. 90 alin. (2).
(3) Pentru fiecare nouă misiune, între părţi se încheie un act adiţional la contractul de muncă temporară, în care se precizează, în afara elementelor prevăzute la art. 17 şi la art. 18 alin. (1), condiţiile în care urmează să se desfăşoare misiunea, durata misiunii, identitatea şi sediul utilizatorului, precum şi modalităţile de remunerare a salariatului temporar.
(4) În situaţia prevăzută la alin. (2), contractul de muncă temporară încetează la terminarea misiunii sau misiunilor pentru care a fost încheiat, după caz, sau dacă utilizatorul renunţă la serviciile sale înainte de încheierea misiunii, în condiţiile contractului de punere la dispoziţie.”
61.Alineatele (2) şi (4) ale articolului 96 se modifică şi vor avea următorul cuprins:
“(2) Salariul primit de salariatul temporar pentru fiecare misiune nu poate fi inferior celui pe care îl primeşte salariatul utilizatorului, care prestează aceeaşi muncă sau una similară cu cea a salariatului temporar.
……………….
(4) În cazul în care în termen de 15 zile de la data la care obligaţiile privind plata salariului, a contribuţiilor şi a impozitelor au devenit scadente, iar agentul de muncă temporară nu le execută, ele vor fi plătite de utilizator, în baza solicitării salariatului temporar.”
62.După alineatul (2) al articolului 96 se introduce un nou alineat, alin. (21), cu următorul cuprins:
“(21) În măsura în care utilizatorul nu are un astfel de salariat, salariul primit de salariatul temporar va fi stabilit luându-se în considerare salariul unei persoane angajate cu contract individual de muncă şi care prestează aceeaşi muncă sau una similară, astfel cum este stabilit prin legislaţia în vigoare sau prin contractul colectiv de muncă aplicabil utilizatorului.”
63.Articolul 97 se abrogă.
64.După alineatul (2) al articolului 106 se introduc trei noi alineate, alin. (3)-(5), cu următorul cuprins:
“(3) Durata concediului de odihnă se acordă proporţional cu timpul efectiv lucrat, raportat la drepturile cuvenite salariaţilor pentru programul normal de lucru.
(4) Prin contractul colectiv de muncă aplicabil, părţile pot stabili o durată mai mare a concediului de odihnă decât cea prevăzută la alin. (3).
(5) Prin contractul colectiv de muncă aplicabil şi prin contractul individual de muncă se poate stabili o durată a concediului de odihnă pentru salariaţii cu timp parţial egală cu cea a salariaţilor cu normă întreagă.”
65.După articolul 107 se introduc patru noi articole, art. 1071-1074, cu următorul cuprins:
“Art. 1071
(1) Telemunca este o formă de organizare a muncii, prin intermediul căreia salariaţii, utilizând tehnologiile informatice, îndeplinesc atribuţiile specifice funcţiei, ocupaţiei sau meseriei pe care o deţin în alt loc decât sediul sau domiciliul angajatorului, după caz.
(2) În înţelesul prezentei legi, are calitate de telesalariat orice persoană care desfăşoară activitatea în condiţiile alin. (1).
(3) În vederea îndeplinirii atribuţiilor de serviciu ce le revin, telesalariaţii îşi stabilesc singuri programul de lucru.
(4) Angajatorul este în drept să verifice activitatea telesalariatului, în condiţiile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau contractul individual de muncă, după caz.
Art. 1072
(1) În vederea încheierii contractului individual de muncă cu prestarea activităţii prin telemuncă, salariatul trebuie să consimtă în mod expres şi explicit asupra acestui mod de organizare a muncii.
(2) Refuzul salariatului de a consimţi la prestarea activităţii pe bază de telemuncă nu poate constitui motiv de sancţionare disciplinară a acestuia.
Art. 1073
Contractul individual de muncă se încheie în condiţiile art. 16 şi conţine, în afara elementelor prevăzute la art. 17 alin. (3), următoarele menţiuni:
a) locul din care prestează munca telesalariatul;
b) programul în cadrul căruia angajatorul este în drept să verifice activitatea telesalariatului şi modalitatea concretă de realizare a controlului;
c) obligaţia angajatorului de a asigura telesalariatului condiţiile tehnice necesare prestării muncii, precum şi alte facilităţi utile bunei desfăşurări a activităţii, cu excepţia cazului în care părţile nu convin altfel;
d) lista echipamentelor puse la dispoziţia telesalariatului de către angajator;
e) obligaţia angajatorului de a asigura transportul la şi de la locul în care prestează munca telesalariatul al materiilor prime şi materialelor pe care le utilizează în activitate, precum şi al produselor finite pe care le realizează;
f) obligaţia angajatorului de a informa telesalariatul cu privire la dispoziţiile din reglementările legale, din contractul colectiv de muncă aplicabil sau ale regulamentului intern, după caz, în materia protecţiei datelor cu caracter personal.
Art. 1074
(1) Telesalariatul beneficiază de toate drepturile recunoscute prin lege, prin contractele colective de muncă aplicabile şi prin regulamentul intern salariaţilor care au locul de muncă la sediul sau domiciliul angajatorului, după caz.
(2) Prin contractele colective de muncă şi/sau prin contractele individuale de muncă se pot stabili şi alte condiţii specifice privind telemunca în conformitate cu legislaţia în vigoare.”
66.Articolul 114 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“Art. 114
(1) Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare.
(2) Prin excepţie, durata timpului de muncă, ce include şi orele suplimentare, poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, cu condiţia ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referinţă de 4 luni calendaristice, să nu depăşească 48 de ore pe săptămână.
(3) Prin excepţie, se pot stabili perioade de referinţă mai mari de 4 luni, dar care să nu depăşească 6 luni, pentru următoarele domenii de activitate:
a) în cazul activităţilor în care locul de muncă al lucrătorului şi domiciliul acestuia sunt la distanţă unul de celălalt, cum ar fi activităţile offshore, sau dacă locurile în care lucrătorul îşi desfăşoară activitatea sunt la distanţă unul faţă de celălalt;
b) în cazul activităţilor de securitate şi supraveghere care necesită prezenţa permanentă în scopul de a proteja bunuri şi persoane, în special gardieni, paznici sau firme de pază şi securitate;
c) în cazul activităţilor care implică nevoia de continuitate a serviciilor sau producţiei, în special:
(i)servicii privind primirea, tratamentul şi îngrijirea oferite de spitale sau instituţii similare, inclusiv activităţile medicilor stagiari, instituţiilor rezidenţiale şi ale închisorilor;
(ii)lucrătorii la docuri sau aeroporturi;
(iii)servicii de presă, radio, televiziune, producţie cinematografică, servicii de poştă şi telecomunicaţii, ambulanţă, servicii de pompieri şi protecţie civilă;
(iv)producţia, transportul şi distribuţia de gaze, apă şi electricitate, colectarea reziduurilor menajere şi instalaţiile de incinerare;
(v)sectoare în care procesul de muncă nu poate fi întrerupt din motive tehnice;
(vi)activităţi de cercetare şi dezvoltare;
(vii)agricultură;
(viii)lucrători din domeniul transportului de călători pe linii urbane regulate;
d) dacă există o intensificare previzibilă a activităţii, în special în:
(i)agricultură;
(ii)turism;
(iii)servicii poştale;
e) în cazul persoanelor care lucrează în sectorul transportului feroviar:
(i)ale căror activităţi sunt intermitente;
(ii)care petrec timpul de lucru în trenuri sau
(iii)ale căror activităţi sunt legate de orarele de transport şi de asigurarea continuităţii şi regularităţii traficului;
(iv)în cazul muncii în ture, de fiecare dată când lucrătorul schimbă tura şi nu poate beneficia de perioade de repaus zilnic şi săptămânal între sfârşitul unei ture şi începutul următoarei;
f) în cazul activităţilor care implică perioade de lucru fracţionate de-a lungul zilei, mai ales acelea ale personalului însărcinat cu activităţile de curăţenie.
(4) Durata perioadei de referinţă prevăzută la alin. (3) se stabileşte prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de sector de activitate.
(5) Prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de sector de activitate se stabilesc în concret categoriile de profesii, ocupaţii, meserii pentru care durata perioadei de referinţă poate fi de maxim 6 luni.
(6) Sub rezerva respectării reglementărilor privind protecţia sănătăţii şi securităţii în muncă a salariaţilor, din motive obiective, tehnice sau privind organizarea muncii, contractele colective de muncă încheiate la nivel de sector de activitate pot prevedea derogări de la durata perioadei de referinţă stabilite la alin. (3), dar pentru perioade de referinţă care în niciun caz să nu depăşească 12 luni.
(7) La stabilirea perioadelor de referinţă prevăzute la alin. (2)-(4) şi (6) nu se iau în calcul durata concediului de odihnă anual şi situaţiile de suspendare a contractului individual de muncă.
(8) Prevederile alin. (1)-(6) nu se aplică tinerilor care nu au împlinit vârsta de 18 ani.”
67.Alineatul (1) al articolului 118 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“Art. 118
(1) Angajatorul poate stabili programe individualizate de muncă, cu acordul sau la solicitarea salariatului în cauză, dacă această posibilitate este prevăzută în contractele colective de muncă aplicabile la nivelul angajatorului sau, în absenţa acestora, în regulamentele interne.”
68.Articolul 122 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“Art. 122
(1) Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile calendaristice după efectuarea acesteia, precum şi prin acordarea unui spor ce nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază. Prin contractele colective de muncă pot fi negociate şi alte forme de plată.
(2) În perioadele de reducere a activităţii, angajatorul poate acorda zile libere plătite, pe baza consimţământului salariatului.
(3) Zilele libere plătite se vor recupera, dacă este cazul, în maxim 12 luni de la efectuarea lor, prin organizarea corespunzătoare a programului de lucru.”
69.Alineatele (1) şi (2) ale articolului 123 se modifică şi vor avea următorul cuprins:
“(1) În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 122 alin. (1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător dublului duratei acesteia.
(2) Sporul pentru munca suplimentară, acordat în condiţiile prevăzute la alin. (1), se stabileşte prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, şi nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază.”
70.Articolul 132 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“Art. 132
(1) Stabilirea criteriilor de normare a condiţiilor de dimensionare a activităţii şi a cerinţelor de aplicare se face pe baza consultării sindicatelor sau a reprezentanţilor salariaţilor, consemnate printr-un acord scris al acestora.
(2) Periodic, părţile vor reexamina conţinutul acordului încheiat şi îl vor putea modifica prin consimţământul lor mutual.”
71.Alineatele (2) şi (3) ale articolului 137 se modifică şi vor avea următorul cuprins:
“(2) În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă şi/sau duminică ar prejudicia interesul public sau desfăşurarea normală a activităţii, repausul va putea fi acordat şi în alte zile, stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
(3) În situaţia prevăzută la alin. (2) salariaţii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă, ce nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.”
72.Alineatul (2) al articolului 155 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“(2) Angajatorul poate respinge solicitarea salariatului numai cu acordul sindicatului sau, după caz, cu acordul reprezentanţilor salariaţilor şi numai dacă absenţa salariatului prejudiciază desfăşurarea activităţii.”
73.După alineatul (2) al articolului 159 se adaugă trei noi alineate, alin. (21), (22) şi (23), cu următorul cuprins:
“(21) Se acordă spor la salariu pentru perioadele în care salariatul, în timpul său liber, se află la dispoziţia angajatorului, putând fi chemat oricând să îndeplinească obligaţii de serviciu.
(22) În situaţia în care salariatul este chemat la serviciu pentru îndeplinirea obligaţiilor de muncă în condiţiile alineatului precedent, activitatea prestată se remunerează în regim de muncă suplimentară.
(23) Condiţiile de acordare şi cuantumul sporului se stabilesc prin lege, contract colectiv sau individual de muncă, după caz.”
74.Alineatul (1) al articolului 162 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“(1) Prin contractele colective de muncă se stabilesc niveluri minime de salarizare pe categorii de funcţii, profesii, activităţi şi cuantumul salariului minim pentru sectorul de activitate, grupul de unităţi sau unitate.”
75.Alineatul (1) al articolului 164 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“(1) Salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, după consultarea organizaţiilor sindicale şi patronale reprezentative la nivel naţional. În cazul în care programul normal de muncă este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic, salariul de bază minim brut orar se calculează prin raportarea salariului de bază minim brut pe ţară la numărul mediu de ore lunar potrivit programului legal de lucru aprobat.”
76.După alineatul (1) al articolului 164 se introduce un nou alineat, alin. (11), cu următorul cuprins:
“(11) Cuantumul net al salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată nu poate fi mai mic de 50% din salariul de bază mediu net la nivel naţional comunicat de Institutul Naţional de Statistică, avut în vedere la fundamentarea bugetului de stat.”
77.Alineatul (2) al articolului 166 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“(2) Plata salariului se poate efectua şi prin virament într-un cont bancar, numai dacă salariatul şi-a dat consimţământul în acest scop.”
78.Alineatul (2) al articolului 197 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“(2) Pe perioada participării la cursurile sau stagiile de formare profesională conform alin. (1), salariatul va beneficia, pe toată durata formării profesionale, de toate drepturile salariale deţinute, cu excepţia acelor sporuri la salariu a căror acordare este strict legată de condiţiile concrete în care se prestează munca.”
79.Alineatul (1) al articolului 198 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“(1) Salariaţii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională cu o durată de cel puţin 1 an, în condiţiile art. 197 alin. (1), nu pot avea iniţiativa încetării contractului individual de muncă pentru o perioadă stabilită prin act adiţional.”
80.Articolul 214 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“Art. 214
(1) Sindicatele, federaţiile şi confederaţiile sindicale, denumite în continuare organizaţii sindicale, sunt constituite de către salariaţi pe baza dreptului de liberă asociere, în scopul promovării intereselor lor profesionale, economice şi sociale, precum şi al apărării drepturilor individuale şi colective ale acestora prevăzute în contractele colective şi individuale de muncă sau în acordurile colective de muncă şi raporturile de serviciu, precum şi în legislaţia naţională, în pactele, tratatele şi convenţiile internaţionale la care România este parte.
(2) Pot adera la sindicatele constituite potrivit alin. (1) şomerii şi pensionarii.
(3) Organizaţiile sindicale au dreptul de a reglementa prin statutele proprii modul de organizare, asociere şi gestiune, sub condiţia ca statutele să fie adoptate cu respectarea prevederilor legale în vigoare.”
81.Articolul 219 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“Art. 219
Sindicatele pot reprezenta pe membrii lor, la cerere, în cadrul conflictelor de drepturi.”
82.Alineatul (2) al articolului 220 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“(2) Pe toată durata exercitării mandatului, precum şi pe o perioadă de 2 ani de la încetarea acestuia reprezentanţii aleşi în organele de conducere ale sindicatelor nu pot fi concediaţi pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, pentru necorespundere profesională sau pentru motive ce ţin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariaţii din unitate.”
83.După alineatul (2) al articolului 220 se introduce un nou alineat, alin. (21), cu următorul cuprins:
“(21) Timpul alocat reprezentanţilor aleşi în organele de conducere ale sindicatelor reprezentative este de cel puţin 20 de ore pe lună şi se consideră timp efectiv lucrat, iar activitatea desfăşurată este salarizată corespunzător. Prin contractele colective de muncă la nivel de unitate se pot stabili un număr mai mare de ore.”
84.Alineatul (1) al articolului 221 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“(1) La angajatorii cu mai mult de 20 de salariaţi şi unde sunt constituite organizaţii sindicale reprezentative conform legii, interesele salariaţilor sunt promovate şi apărate de reprezentanţii lor, aleşi şi mandataţi special în acest scop, precum şi de sindicatele nereprezentative din unitate, după caz.”
85.Articolul 225 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“Art. 225
Timpul alocat reprezentanţilor salariaţilor în vederea îndeplinirii mandatului pe care l-au primit este de 20 de ore pe lună şi se consideră timp efectiv lucrat, iar activitatea desfăşurată este salarizată corespunzător.”
86.Articolul 226 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“Art. 226
Pe durata exercitării mandatului, precum şi pe o perioadă de 2 ani de la încetarea acestuia, reprezentanţii salariaţilor nu pot fi concediaţi pentru motive ce ţin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariaţi.”
87.Articolul 231 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“Art. 231
(1) Conflictul de muncă reprezintă orice dezacord intervenit între partenerii sociali, în raporturile de muncă.
(2) Conflictele de muncă ce au ca obiect stabilirea condiţiilor de muncă cu ocazia negocierii contractelor colective de muncă sunt conflicte referitoare la interesele cu caracter profesional, social sau economic ale salariaţilor, denumite conflicte de interese.
(3) Conflictele de muncă ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii decurgând din legi ori din alte acte normative, precum şi din contractele colective sau individuale de muncă sunt conflicte referitoare la drepturile salariaţilor, denumite conflicte de drepturi.”
88.Articolul 232 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“Art. 232
Procedura de soluţionare a conflictelor de interese se stabileşte prin lege specială.”
89.Alineatul (3) al articolului 248 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“(3) Sancţiunea disciplinară se radiază de drept în termen de 12 luni, calculat de la data începerii executării acesteia, dacă salariatului nu i se aplică o nouă sancţiune disciplinară în acest termen.”
90.Alineatul (1) al articolului 253 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“(1) Angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.”
91.Alineatele (3) şi (4) ale articolului 254 se abrogă.
92.După alineatul (1) al articolului 264 se introduce un nou alineat, alin. (11), cu următorul cuprins:
“(11) Prin caracterul repetat al faptei se înţelege situaţia în care angajatorul remunerează unul sau mai mulţi salariaţi sub nivelul salariul minim brut pe ţară garantat în plată, după ce în prealabil a fost sancţionat contravenţional.”
93.La articolul 268 alineatul (1), după litera b) se introduce o nouă literă, lit. b1), cu următorul cuprins:
“b1) în termen de 30 de zile de la data luării la cunoştinţă de către salariat a faptelor sau actelor dispuse unilateral de către angajator, pentru care dispoziţiile prezentului cod nu reglementează expres procedura comunicării lor”
94.Articolul 269 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“Art. 269
(1) Conflictele de muncă se judecă în primă instanţă de tribunale, iar în recurs, de curţile de apel.
(2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa, locul de muncă sau sediul, după caz.”
95.După articolul 271 se introduce un nou articol, art. 2711, cu următorul cuprins:
“Art. 2711
La prima zi de înfăţişare, înainte de intrarea în dezbateri, instanţa are obligaţia de a încerca stingerea conflictului de drepturi prin împăcarea părţilor.”
96.După articolul 273 se introduce un nou articol, art. 2731, cu următorul cuprins:
“Art. 2731
(1) Hotărârile prin care se soluţionează fondul cauzei se pronunţă în ziua în care au luat sfârşit dezbaterile.
(2) În situaţii deosebite, pronunţarea poate fi amânată cel mult două zile.”
97.Alineatul (2) al articolului 274 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“(2) Hotărârile motivate ale instanţei de fond se redactează şi se comunică părţilor în termen de cel mult 15 zile de la pronunţare.”
98.După articolul 274 se introduc două noi articole, art. 2741, 2742, cu următorul cuprins:
“Art. 2741
Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunţate de instanţa de fond.
Art. 2742
(1) În caz de admitere a recursului, instanţa va judeca în fond cauza.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în următoarele situaţii:
a) soluţionarea cauzei de instanţa de fond s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale privitoare la competenţă;
b) judecata în fond a avut loc în lipsa părţii care nu a fost legal citată.”
99.După articolul 278 se introduc şase noi articole, art. 2781-2786, cu următorul cuprins:
“Art. 2781
Contractul colectiv de muncă se poate încheia şi la nivel naţional, pentru categorii de drepturi şi activităţi stabilite prin lege specială.
Art. 2782
În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Guvernul va elabora un proiect de lege privind concedierea colectivă a personalului din instituţiile şi autorităţile publice.
Art. 2783
În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Guvernul va elabora o lege de modificare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României.
Art. 2784
(1) Drepturile sportivilor profesionişti şi amatori, în calitate de angajaţi, se vor reglementa printr-o lege specială.
(2) Guvernul va înainta în termen de 90 de zile de la data adoptării prezentei legi un proiect de lege cu acest obiect.
Art. 2785
(1) Se înlocuieşte sintagma de «conflict individual de muncă» cu cea de «conflict de drepturi» şi sintagma «conflict colectiv de muncă» cu cea de «conflict de interese» în tot cuprinsul Legii nr. 62/2011, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 322 din 10 mai 2011.
(2) Noţiunile de conflict de drepturi şi conflict de interese au înţelesul dat de art. 231 alin. (2) şi alin. (3) din prezentul cod.
Art. 2786
– Art. 152 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 322 din 10 mai 2011, se modifică şi va avea următorul cuprins:
«(2) Conflictele de drepturi în legătură cu executarea, modificarea sau încetarea contractului colectiv de muncă se soluţionează de către instanţele judecătoreşti competente.»”
Art. II
La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă capitolul VI intitulat “Conflictele individuale de muncă” din Legea dialogului social nr. 62/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 10 mai 2011.
Art. III
Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
AVIZ
referitor la iniţiativa legislativă a cetăţenilor pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii
Analizând iniţiativa legislativă a cetăţenilor pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, formulată de un comitet de iniţiativă în baza prevederilor Legii nr. 189/1999 privind exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni, republicată, şi transmisă de împuternicitul comitetului de iniţiativă, cu adresa înregistrată la Consiliul Legislativ sub nr. R82 din 16 ianuarie 2014,
CONSILIUL LEGISLATIV
În temeiul art. 2 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 73/1993, republicată, şi al art. 46 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ, precum şi al art. 3 alin. (2) din Legea nr. 189/1999, republicată,
avizează favorabil iniţiativa legislativă, cu următoarele observaţii şi propuneri:
1.Potrivit Expunerii de motive, prezenta iniţiativă cetăţenească are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, în vederea elaborării unor soluţii legislative capabile să asigure un cadru normativ echilibrat în distribuirea drepturilor şi obligaţiilor partenerilor relaţiei de muncă.
Prin conţinutul său, proiectul se încadrează în categoria legilor organice, fiind incidente prevederile art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituţia României, republicată, iar în aplicarea prevederilor art. 75 alin. (1) din legea fundamentală, prima Cameră sesizată este Senatul.
2.Semnalăm că o iniţiativă legislativă a cetăţenilor având obiect similar şi în mare parte aceeaşi iniţiatori a fost transmisă Consiliului Legislativ cu adresa nr. R1483 din 5 octombrie 2012, fiind avizată favorabil, cu observaţii şi propuneri, cu Avizul nr. 843 din 22 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 16 noiembrie 2012.
Textele celor două iniţiative legislative cetăţeneşti sunt, în cea mai mare parte, identice, iar observaţiile formulate de către Consiliul Legislativ nu au fost preluate.
Drept consecinţă, reiterăm în mod corespunzător observaţiile formulate din avizul precedent şi, în plus, reţinem următoarele observaţii şi propuneri:
3.La partea introductivă a art. I, deoarece după republicarea din 2011 Codul muncii a suferit intervenţii legislative de modificare şi completare, acest aspect trebuie evidenţiat prin Introducerea sintagmei “cu modificările ulterioare şi completările ulterioare” după sintagma “18 mai 2011”.
4.La pct. 2, la textul propus pentru alin. (2) al art. 16, pentru o exprimare corectă, sintagma “registrul general de evidenţă al salariaţilor” se va înlocui prin “registrul general de evidenţă a salariaţilor”, observaţie valabilă şi pentru pct. 3, la textul propus pentru alin. (21) al art. 16.
5.La pct. 4, semnalăm că norma propusă pentru lit. a1) a art. 17 nu se încadrează tematic după actuala lit. a), ci mai degrabă după lit. e), motiv pentru care sugerăm revederea poziţiei unde va fi introdusă această normă.
6.La pct. 8, referitor la alin. (2) al art. 21, semnalăm că obligaţia angajatorului de a dovedi că prestarea unei activităţi concurente de către angajat este de natură să producă un prejudiciu este excesivă în condiţiile în care contractul individual de muncă reprezintă un acord de voinţă al părţilor, iar din redactarea propusă nu rezultă cum se poate face această dovadă.
7.La pct. 12, pentru precizia normei, este necesar ca textul propus pentru alin. (11) al art. 26 să debuteze astfel: “Prin excepţie de la prevederile alin. (1)”.
Observaţia este valabilă şi pentru pct. 18, la textul propus pentru alin. (2) al art. 291 şi pentru pct. 66 la textul propus la art. 114 alin. (2) şi (3).
8.La pct. 14, precizăm că introducerea celor două alineate la art. 27 nu este necesară, având în vedere că la art. 57 alin. (3) se precizează (cu referire la oricare dintre condiţiile legale pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă) că nulitatea contractului individual de muncă poate fi acoperită prin îndeplinirea ulterioară a condiţiilor impuse de lege.
Totodată, textul propus pentru alin. (21) este în contradicţie cu alin. (1) al aceluiaşi articol care instituie obligativitatea angajării în muncă doar pe baza unui certificat medical care constată că cel în cauză este apt de muncă.
9.La pct. 15 şi 16, semnalăm că textele sunt identice, motiv pentru care este necesar să se renunţe la unul dintre acestea şi să fie renumerotate punctele subsecvente.
10.La pct. 20, în textul propus pentru alin. (9) al art. 31 privind încetarea contractului individual de muncă pe parcursul perioadei de probă prin acordul mutual al părţilor, sugerăm ca acordul să fie încheiat în formă scrisă pentru dovedirea acestuia, iar consimţământul explicit şi neechivoc.
Totodată, pentru corectitudinea redactării, sintagma “prin acordul lor mutual” va fi înlocuită cu sintagma “prin acord mutual”.
11.La pct. 21, la textul propus pentru alin. (3) al art. 32, semnalăm că norma este imprecisă, întrucât nu rezultă motivul pentru care angajatorul este sancţionat în cazul în care nu comunică persoanei interesate că încadrarea în muncă se face atât prin susţinerea unui concurs, cât şi prin perioada de probă. Nu reiese din conţinutul normei dacă această omisiune din partea angajatorului poate să producă un eventual prejudiciu persoanei interesate, cu atât mai mult cu cât, potrivit alin. (1) al art. 291, nu se interzice ca angajarea să se realizeze prin folosirea celor două modalităţi.
12.La pct. 22, în textul propus pentru art. 35 alin. (1), este necesară clarificarea normei, întrucât din actuala redactare nu se înţelege cum se poate presta simultan o activitate la angajatori diferiţi sau chiar la acelaşi angajator.
13.La pct. 29, în debutul textului propus pentru alin. (11) al art. 46, precizăm că derogările operează de la un act normativ la altul, spre deosebire de exceptări care operează în cadrul aceluiaşi act normativ.
Pe cale de consecinţă, sintagma “Prin derogare de la prevederile alin. (1)” din debutul textului va fi înlocuită cu sintagma “Prin excepţie de la prevederile alin. (1)”.
Totodată, în textul propus pentru alin. (11) al art. 46, întrucât expresia “detaşării internaţionale” nu este prevăzută în Codul muncii, sunt necesare definirea acesteia şi clarificarea normei propuse.
14.Deoarece prin pct. 30 şi 32 se modifică două alineate ale art. 46, pentru respectarea normelor de tehnică legislativă, este necesară comasarea acestora într-un singur punct, pct. 30, cu următoarea parte dispozitivă:
“30. Alineatele (2) şi (3) ale articolului 46 se modifică şi vor avea următorul cuprins:”
În continuare, se vor reda textele propuse, urmând ca partea dispozitivă a pct. 32 să se elimine, iar punctele subsecvente să se renumeroteze.
Reiterăm această observaţie în mod corespunzător şi pentru pct. 34 şi 36 privind modificarea a două litere ale art. 50 lit. c) şi lit. h).
15.La pct. 33, la textul propus pentru alin. (6) al art. 49, pentru rigoarea normei de trimitere, sintagma “în temeiul art. 52 lit. c) şi d)” va fi înlocuită cu sintagma “în temeiul art. 52 alin. (1) lit. c) şi d)”.
16.La pct. 34, la textul propus pentru lit. c) a art. 50, pentru unitate redacţională cu celelalte prevederi ale actului de bază, sugerăm înlocuirea expresiei “concediu de carantină” cu expresia “concediu pentru carantină”.
17.La pct. 35 precizăm că, potrivit Legii nr. 446/2006 privind pregătirea populaţiei pentru apărare, nu mai există serviciu militar obligatoriu, ci, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (5), îndeplinirea serviciului militar devine obligatorie la declararea mobilizării, a stării de război şi la instituirea stării de asediu. În consecinţă, este necesară reformularea corespunzătoare a normei.
18.La pct. 37 precizăm că norma ce se propună a fi introdusă este reglementată în aceeaşi redactare la lit. e) a alin. (1) al art. 52. Este necesară menţinerea reglementării existente la art. 52 alin. (1) lit. e) şi renunţarea la abrogarea acestui text propusă la pct. 39.
19.La pct. 41, deoarece art. 53 este structurat în doar două alineate, intervenţia trebuie să vizeze modificarea în întregime a acestui articol.
20.La pct. 43, referitor la introducerea unui nou articol 571, precizăm că textele au în vedere negocierea unor clauze contractuale, procedură ce are loc la încheierea contractului individual de muncă sau pe parcursul executării contractului prin act adiţional. Rezultă că normele propuse la art. 571 se încadrează tematic la cap. I “Încheierea contractului individual de muncă” al titlului II din Legea nr. 53/2003. Totodată, semnalăm că normele propuse sunt deja reglementate (nu în aceeaşi formulare) în cuprinsul art. 17, 20, 21, 22. În consecinţă, este necesară o reglementare unitară a dispoziţiilor avute în vedere.
21.La pct. 44 constatăm o inadvertenţă în ceea ce priveşte marcarea literei supuse intervenţiei. Se impune ca litera care se doreşte a fi modificată să fie marcată ca lit. b) în locul lit. d).
22.La actualul pct. 47, la textul de la lit. d) a art. 61, este de apreciat dacă măsura desfacerii contractului de muncă trebuie să se rezume doar la perioada de probă, astfel cum propun iniţiatorii.
23.La pct. 50, întrucât doar alin. (3)-(5) ale art. 82 se modifică, iar alin. (1) şi (2) rămân neschimbate, având acelaşi text cu actul de bază, pentru corectitudinea redactării, este necesar ca partea dispozitivă să fie reformulată, astfel:
“50. Alineatele (3)-(5) ale articolului 82 se modifică şi vor avea următorul cuprins:”
În continuare, se vor reda doar textele pentru cele 3 alineate.
La textul propus pentru alin. (3) al art. 82, pentru identificarea corectă a normei de trimitere, sintagma “termenului prevăzut de art. 84” va fi înlocuită cu sintagma “termenului prevăzut de art. 84 alin. (1)”. Observaţia este valabilă şi pentru textul alin. (4) al art. 82, prima teză.
Totodată, la textul propus pentru art. 82 la alin. (3) şi (4), pentru un spor de rigoare în exprimare, expresia “înlăuntrul termenului” va fi înlocuită cu expresia “în termenul”.
Observaţia este valabilă pentru toate situaţiile similare.
24.La pct. 53 apreciem că norma propusă pentru art. 841 prin care se poate transforma un contract individual de muncă pe termen determinat într-unul pe termen nedeterminat, ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti prin care se constată că activitatea are caracter permanent, reprezintă o limitare a dreptului de opţiune al angajatorului de a încheia contractul în funcţie de necesităţile activităţii sale.
De altfel, marea majoritate a activităţilor, indiferent de domeniu, au un caracter permanent şi, prin urmare, transformarea unui contract pe termen determinat într-unul cu termen nedeterminat pe acest criteriu ar crea precedentul impunerii angajatorului ca, în mod indirect, să încheie contracte pe termen nedeterminat.
Este necesară revederea textului.
25.La pct. 56, la textul propus pentru alin. (2) al art. 88, semnalăm că textul propus este identic celui din actul de bază, singura modificare pe care iniţiatorii o aduc este eliminarea sintagmei “din urmă” din sintagma “conducerea acestuia din urmă”, din finalul normei.
Este de analizat dacă eliminarea respectivei sintagme trebuie să reprezinte o modificare adusă textului actual.
De asemenea, în textul propus pentru art. 88 alin. (3), pentru respectarea prevederilor art. 1881 şi următoarele din Codul civil, care reglementează contractul de societate, expresia “societate comercială” trebuie înlocuită prin termenul “societate”.
Totodată, precizăm că potrivit Hotărârii Guvernului nr. 10/2013, denumirea corectă a autorităţii publice menţionate în text este Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.
26.La pct. 60, referitor la art. 95 alin. (3), pentru identificarea corectă a normei de trimitere, sintagma “elementele prevăzute la art. 17” va fi înlocuită cu sintagma “elementele prevăzute la art. 17 alin. (3)”.
27.La pct. 61, în textul propus pentru art. 96 alin. (2), sugerăm înlocuirea expresiei “nu poate fi inferior celui” prin expresia “nu poate fi mai mic decât cel”. Totodată, la alin. (4) trebuie introdus termenul “calendaristice” după sintagma “de 15 zile”.
28.La pct. 64, acordarea posibilităţii de a stabili o durată mai mare a concediului de odihnă pentru salariatul temporar, prevăzută la alin. (4) şi (5) ale art. 106, este în contradicţie cu dispoziţiile alin. (3) ale aceluiaşi articol şi, în acelaşi timp, discriminatorie faţă de salariaţii cu normă întreagă.
29.La pct. 65, deoarece textul propus pentru art. 1073 cuprinde doar enumerări, din considerente gramaticale, textele vor debuta cu iniţială mică.
30.La pct. 66, în textul propus pentru art. 114 alin. (3) lit. c)-e), semnalăm că, potrivit normelor de tehnică legislativă, o enumerare distinctă, marcată cu o literă, nu poate cuprinde, la rândul ei, o altă enumerare.
31.La pct. 68, semnalăm că, din redactarea propusă pentru art. 122 alin. (1), rezultă că munca suplimentară se compensează în mod cumulativ atât prin ore libere plătite, cât şi prin acordarea unui spor ce nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.
Pe de altă parte, la art. 123 alin. (1) se stabileşte că sporul la salariu se poate acorda numai în cazul în care compensarea cu ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 122 alin. (1).
În altă ordine de idei, referitor la acordarea sporului pentru munca suplimentară există trei norme – art. 122 alin. (1) (nu poate fi mai mic decât 75% din salariul de bază), art. 123 alin. (1) (spor corespunzător dublului duratei muncii suplimentare) şi alin. (2) potrivit căruia sporul nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază.
În consecinţă, este necesară corelarea dispoziţiilor sus-menţionate, corespunzător intenţiei iniţiatorilor.
32.La pct. 70, pentru complinirea normei, este necesar ca la alin. (1) al art. 132 să se precizeze cine stabileşte criteriile de normare pe baza consultării sindicatelor sau a reprezentanţilor salariaţilor.
Totodată, la textul propus pentru alin. (2), apreciem că, în condiţiile în care acordul părţilor este cerut în scris, şi modificările ulterioare ale acestuia ar trebui să se realizeze în aceeaşi modalitate.
33.La pct. 73 sugerăm ca normele propuse să fie introduse la art. 160, potrivit căruia salariul cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri.
Totodată, la partea dispozitivă, sintagma “se adaugă trei alineate, alin. (21) (22) (23)” trebuie înlocuită cu sintagma “se introduc trei alineate, alin. (21)-(23)”.
La textul propus pentru alin. (22), întrucât exprimarea “în condiţiile alineatului precedent” nu este recomandată de normele de tehnică legislativă, aceasta va fi înlocuită cu sintagma “cu respectarea prevederilor alin. (21)”.
34.La pct. 81, la textul propus pentru art. 219, pentru o exprimare corectă, sintagma “Sindicatele pot reprezenta pe membrii lor” va fi înlocuită cu sintagma “Sindicatele îl pot reprezenta pe membrii lor”.
35.La pct. 83, în textul propus pentru teza întâi, pentru o corectă aplicare a normei, este necesară reanalizarea sintagmei “este salarizată corespunzător”.
Totodată, în textul propus pentru teza a doua, din aceleaşi raţiuni, expresia “un număr mai mare de ore” din final trebuie completată cu precizarea dacă vizează timpul alocat reprezentanţilor sindicali sau timpul efectiv lucrat. În plus, pentru o corectă exprimare, verbul “se pot” trebuie înlocuit prin “se poate”.
36.La actualul pct. 92, la textul propus pentru alin. (11) al art. 264, precizăm că, potrivit alin. (1) al aceluiaşi articol, fapta repetată a angajatorului de a remunera unul sau mai mulţi salariaţi sub nivelul salariului minim brut pe ţară garantat în plată constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare sau amendă penală.
37.La pct. 94, precizăm că în actuala redactare textul propus pentru art. 269 alin. (1) din Codul muncii constituie o modificare implicită a art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, potrivit căruia hotărârile pronunţate în cererile privind conflictele de muncă nu sunt supuse recursului. Pentru evitarea interpretărilor eronate, propunem revederea textului în scopul clarificării intervenţiei preconizate.
38.La pct. 97, menţionăm că art. 274 este constituit dintr-un singur alineat, intervenţia legislativă preconizată urmând a fi de completare a acestuia, în următoarea redactare:
“97. La articolul 274 se introduce un nou alineat, alin. (2), cu următorul cuprins:”
39.La pct. 99, precizăm că prevederile cuprinse în art. 2782, 2783, 2784 alin. (2), prin care se impune Guvernului emiterea unor acte care să reglementeze un anumit domeniu într-un termen expres de 90 zile, nu se pot încadra în actul de bază, ci trebuie să constituie articole distincte, numerotate cu cifre romane, ale prezentului proiect.
Totodată, la art. 2782 este necesară eliminarea expresiei “privind concedierea colectivă” deoarece este folosită de două ori.
De asemenea, nici modificările preconizate pentru art. 2785 şi 2786 şi care vizează intervenţii asupra Legii dialogului social nr. 62/2011 nu se pot încadra în cadrul Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, ci trebuie reglementate distinct.
Drept urmare, este necesară reanalizarea şi revederea pct. 99 din proiect.
La actualul art. II, pentru corectitudinea redactării, forma “Articolul II va fi redată “Art. II”, observaţie valabilă şi pentru art. III.
PREŞEDINTE,
dr. Dragoş Iliescu
Data de 11 martie 2014
