Protecția persoanelor cu handicap în dreptul muncii
PROTECȚIA PERSOANELOR CU HANDICAP ÎN DREPTUL MUNCII
Principalul act normativ care reglementează protecția persoanelor cu handicap este Legea 448/2006 privind protecția şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, însă găsim reglementări și în Codul Muncii, precum și în Legea nr. 76 din 16 ianuarie 2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj şi stimularea ocupării forței de muncă.
În primul rând trebuie spus că pentru stimularea integrării în muncă a persoanelor cu handicap, legiuitorul a prevăzut obligația tuturor angajatorilor care au cel puțin 50 de angajați, de a angaja persoane cu handicap într-un procent de cel puţin 4% din numărul total de angajați. În situația în care nu-și îndeplinesc această obligație angajatorii vor trebui să plătească lunar către bugetul de stat o sumă reprezentând salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată înmulţit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu handicap.
Drepturile angajaților cu handicap
Persoanele cu handicap aflate în căutarea unui loc de muncă sau încadrate în muncă beneficiază de următoarele drepturi:
- cursuri de formare profesională;
- adaptare rezonabilă la locul de muncă;
- consiliere în perioada prealabilă angajării şi pe parcursul angajării, precum şi în perioada de probă, din partea unui consilier specializat în medierea muncii;
- o perioadă de probă la angajare, plătită, de cel puţin 45 de zile lucrătoare;
- un preaviz plătit, de minimum 30 de zile lucrătoare, acordat la desfacerea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului pentru motive neimputabile acestuia;
- posibilitatea de a lucra mai puţin de 8 ore pe zi, în condiţiile legii, în cazul în care beneficiază de recomandarea comisiei de evaluare în acest sens;
În plus față de aceste drepturi, Codul Muncii prevede și dreptul persoanelor cu handicap la un concediu suplimentar de cel puțin 3 zile, rezultând astfel un concediu de odihnă anual de minim 23 de zile lucrătoare.
Obligația principală a angajatorului este de a asigura accesul fără limitări sau restricţii al persoanei cu handicap la locul de muncă. În concret, angajatorul are obligația asigurării unei adaptări rezonabile la locul de muncă, respectiv de a face toate modificările necesare pentru a facilita exercitarea dreptului la muncă al persoanei cu handicap. Aceste modificări pot consta în: modificarea programului de lucru, achiziţionarea de echipament, dispozitive şi tehnologii asistive şi alte măsuri asemenea.
Beneficiile angajatorilor persoanelor cu handicap
Beneficiile angajatorilor care încadrează în muncă persoane cu handicap sunt următoarele:
- deducerea, la calculul profitului impozabil, a sumelor aferente adaptării locurilor de muncă protejate şi achiziţionării utilajelor şi echipamentelor utilizate în procesul de producţie de către persoana cu handicap
- deducerea, la calculul profitului impozabil, a cheltuielilor cu transportul persoanelor cu handicap de la domiciliu la locul de muncă, precum şi a cheltuielilor cu transportul materiilor prime şi al produselor finite la şi de la domiciliul persoanei cu handicap, angajată pentru muncă la domiciliu
- decontarea din bugetul asigurărilor pentru şomaj a cheltuielilor specifice de pregătire, formare şi orientare profesională şi de încadrare în muncă a persoanelor cu handicap;
De asemenea, în temeiul Legii 76/2002 angajatorii care încadrează în muncă pe durată nedeterminată absolvenți din rândul persoanelor cu handicap primesc lunar, pentru fiecare absolvent, 2250 de lei pe o perioadă de 18 luni (cu obligația menținerii raporturilor de muncă sau de serviciu cel puțin 18 luni).
Dacă după îndeplinirea duratei obligatorii de 18 luni, angajatorii mențin raporturile de muncă sau de serviciu cu persoanele indicate mai sus, aceștia primesc pentru fiecare an de continuare a raporturilor de muncă sau de serviciu (pe o durată de cel mult doi ani), un ajutor financiar egal cu suma aferentă contribuției asiguratorii pentru muncă datorate de angajatori pentru aceste persoane și virate, conform legii.