Repausul saptămânal
Repausul săptămânal
Pentru refacerea capaciății de muncă a salariatului, acesta este indreptățit la 48 de ore consecutive de repaus săptămânal. Dreptul salariatului la repausul saptamanal este un drept absolut, prevazut de dispozițiile art. 137 și următoarele din Codul muncii și care nu poate face obiectul vreunei renunțări din partea salariatului. În aceeași măsură, angajatorul are obligația de a acorda acest repaus săptămânal în cadrul fiecărei sptămâni de lucru de luni și până duminică, perioada concretă de acordare urmând să fie stabilită de către angajator în funcție de modul de organizare a activității.
Când se acordă repausul săptămânal
Potrivit dispozitiilor Codului muncii, repausul săptămânal se acordă în cursul a două zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica.
Totuși, pentru a respecta atât dreptul salariatului la repaus săptămânal dar și dreptul angajatorului de a-și organiza activitatea, în măsura în care acordarea repausului nu se poate realiza în zilele de week-end, repausul poate fi acordat și în timpul altor zile ale săptămânii.
Obligativitatea acordării săptămânale a repausului
Dacă se poate deroga de la obligativitatea acordării repausului în timpul zilelor de week-end, în schimb, nu se poate deroga de la obligația acordării perioadei de repaus consecutive, asigurându-se astfel cel puțin 48 de ore de repaus continuu în cadrul fiecărei săptămâni de lucru.
În situația în care repausul se acordă în alte zile decât cele de sâmbătă și duminică, angajatul este îndreptățit să primească un spor la salariul de bază, spor a cărui valoare poate fi reglementată prin contractul individual sau colectiv de muncă aplicabil.
Pentru salariatul care lucrează în zilele de sâmbătă și duminică, aceste două zile reprezintă zile lucrătoare, zilele libere fiind considerate acele două zile în care salariatul nu prestează activitate în intervalul luni – vineri.
Numai în cazuri excepționale repausul săptămânal poate fi acordat cumulat, după o perioadă de activitate ce nu poate depăși mai mult de 14 zile și numai cu autorizarea inspectoratului teritorial de muncă și cu acordul sindicatului sau al reprezentanților salariaților.
Sporul de week-end
În cazul prestării muncii în zilele de sâmbătă sau duminică în cadrul programului normal de lucru, salariatul are dreptul de a i se acorda sporului de week-end în afara salariului corespunzător muncii prestate. Această clarificare este importantă întucât, în practică, sunt destul de întalnire solicitările angajaților ca, pe langă salariul de bază și sporul de week-end, să li se acorde și sporul pentru munca suplimentară. Sporul pentru munca suplimentară se poate acorda numai în cazul prestării activității peste cele 40 de ore de program normal de lucru, indiferent de ziua în care se prestează munca peste durata normală.
În ceea ce privește cuantumul sporului de week-end, deși prevederile Codului muncii impun acordarea acestuia, trebuie observat faptul că legiuitorul nu a impus un prag minim al acestuia, așa cum a făcut în cazul sporului pentru munca suplimentară ori sporul de noapte.
Or, acest fapt conduce la concluzia că acest spor este fie rezultatul unei negocierii individiale dintre angajator și fiecare salariat în parte, materializată în cuprinsul contractului individual de muncă sau într-un act adițional la acesta fie rezultatul negocierii colective, caz în care valoarea acestui spor se va regăsi în cuprinsul contractului colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate.
Suspendarea acordării repausului săptămânal
Numai în situații excepționale, în general în cazul forței majore, repausul poate fi suspendat pentru personalul necesar care execută lucrări de prevenire a unor pagube iminente, de salvare a unor bunuri sau persoane, etc., caz în care salariații al căror repaus a fost suspendat beneficiază de dublul compensațiilor la care au dreptul pentru munca prestată în zilele de repaus.
Av. dr. Razvan Vasiliu
