Dreptul salariaţilor care au în întreţinere copii în vârstă de până la 11 ani de a beneficia de 4 zile pe lună de muncă la domiciliu sau în regim de telemuncă
Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 241/2023 prin care Codul muncii a fost completat cu un nou articol, 118 ind. 1, salariații care au în întreținere copii în vârstă de până la 11 ani pot beneficia de un nou drept și anume pot desfășura activitatea timp de 4 zile pe lună de la domiciliu sau în regim de telemuncă.
La o analiză mai atentă a textului de lege, veți constata că modificarea este aproape inutilă și, mai mult decât atât, acordarea dreptului impune un formalism ce putea fi evitat.
Astfel, potrivit alin. (1) al articolului nou introdus în Codul muncii, 118 ind. 1, „La cerere, salariaţii care au în întreţinere copii în vârstă de până la 11 ani beneficiază de 4 zile pe lună de muncă la domiciliu sau în regim de telemuncă, în condiţiile Legii nr. 81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia situaţiilor în care natura sau felul muncii nu permite desfăşurarea activităţii în astfel de condiţii”.
Așadar, acest alineat stabilește condițiile în care poate fi exercitat noul drept, respectiv:
- Existența unei cereri din partea salariatului care are în întreținere un copil,
- Copilul aflat în întreținerea salariatului solicitant să aibă vârsta de până în 11 ani,
- Funcția deținută de solicitant să-i permită acestuia să presteze munca în regim de telemuncă sau muncă la domiciliu.
Din cuprinsul alin. (2) al aceluiași nou articol introdus în Codul muncii („În situaţia în care ambii părinţi sau reprezentaţi legali sunt salariaţi, cererea prevăzută la alin. (1) va fi însoţită de o declaraţie pe propria răspundere a celuilalt părinte sau reprezentant legal, din care să rezulte faptul că, pentru aceeaşi perioadă, acesta nu a solicitat concomitent desfăşurarea activităţii în regim de muncă la domiciliu sau telemuncă. În cazul în care părintele sau reprezentantul legal se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 3 din Legea nr. 277/2010 privind alocaţia pentru susţinerea familiei, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, declaraţia pe propria răspundere a celuilalt părinte sau reprezentant legal nu este necesară”) mai rezultă o condiție: numai unul dintre întreținătorii copilului poate beneficia de acest drept. În acest sens, celălalt părinte va da o declarație pe propria răspundere din care să rezulte că acesta nu a solicitat concomitent desfăşurarea activităţii în regim de muncă la domiciliu sau telemuncă.
Trecând peste faptul că în continuare legiuitorul apelează la acea soluție, absurdă și ineficientă din punctul meu de vedere, declarația pe propria răspundere, care impune formalismul inutil invocat mai sus, se nasc două întrebari:
- Ce se întâmplă în cazul familiei cu mai mulți copii cu vârsta de până la 11 ani. Un singur întreținător beneficiază de acest drept? Sau, în acest caz, ambii întreținători pot solicita dreptul prevăzut de art. 118 ind. 1 Codul muncii.
În opinia mea, raportat la modalitatea de redactare a acestui articol, indiferent de numărul de copii, numai un singur întreținător poate solicita acordarea acestui drept.
- Poate fi sancționat disciplinar salariatul al cărui soț/soție a declarat în fals că nu a solicitat concomitent desfăşurarea activităţii în regim de muncă la domiciliu sau telemuncă ?
Din punctul meu de vedere, răspunsul este unul negativ.
Oare nu era mai firesc ca declarația (dacă se insistă neapărat în acest formalism) să fie dată de salariat, în sensul că este singurul îngrijitor care a solicitat acordarea dreptului? În acest fel, angajatorul ar avea o pârghie la îndemână prin care să-l sancționeze pe salariat, în cazul unui abuz de drept.
În ceea ce privește aparentul nou drept instituit de articolul 118 ind. 1 Codul muncii, acesta nu aduce nicio modificare esențială a relațiilor de muncă.
Și până la apariția acestei completări, legislația națională permitea desfășurarea activității în regim de telemuncă sau muncă la domiciliu, acolo unde natura activității o permitea, indiferent dacă solicitantul este sau nu întreținătorul unor copii.
Chiar dacă nu am lua în calcul prevederile Legii nr. 81/2018, legea cadru care reglementează telemunca și prevederile Codului muncii care reglementează încă din 2003 munca la domiciliu, Legea nr. 283/2022 a reglementat dreptul salariatului de a solicita angajatorului trecerea la program de lucru flexibil, care include și munca la distanță, în regim de telemuncă sau muncă la domiciliu.
Așadar, prin lumina celor de mai sus, rezultă că, în fapt, articolul 118 ind. 1 nu a adus nimic suplimentar în modalitatea de desfășurare a relației de muncă.
Suplimentar, nu am cum să nu remarc inexistența unei sancțiuni pentru refuzul angajatorului de a da curs cererii salariatului solicitant.
În schimb, ceea ce trebuie remarcat este faptul că angajatorul, în cazul în care va da curs cererii salariatului întreținător este exonerat de la responsabilitatea de a pune la dispoziția acestuia a mijloacele necesare îndeplinirii atribuțiilor, această obligație revenind angajatului solicitant.
Cu alte cuvinte, condițiile enumerate mai sus se completează cu un nou punct – obligația salariatului solicitant de a-și asigura mijloacele necesare îndeplinirii atribuțiilor de serviciu.
Nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere faptul că, modificându-se locul muncii, se impune încheierea unui act adițional la contractul individual de muncă. Din această perspectivă, este foarte important conținutul actului adițional și clauzele inserate în cuprinsul acestuia, pentru a se evita „permanentizarea” acestui drept.
