Programul inegal de lucru în cazul contractelor individuale de muncă cu timp parțial
Organizarea muncii prin repartizarea inegală a programului de lucru este una dintre puținele modalități eficiente de flexibilizare a timpului de muncă. În condițiile de astăzi și raportat la modificările prin care trece piața muncii, programul inegal de muncă poate fi privit ca un avantaj atât pentru angajat cât și pentru angajator. Programul inegal poate reprezenta, alături de alte modalități de organizare a activității, soluția la actuala criză a forței de muncă, acutizată în timpul pandemiei de COVID 19.
În ceea ce privește programul inegal de lucru, pentru a fi aplicabil, este necesar să se regăsească în cuprinsul contractului individual de muncă, raportat la cerințele art. 116 alin. (2) Codul muncii. Cu alte cuvinte, atât angajatorul cât și salariatul trebuie să fie de acord cu această modalitate de repartizare a programului de lucru.
Deși textele referitoare la programul inegal de lucru ale Codului muncii sunt cât se poate de clare, în practică au existat interpretări în sensul că acest tip de program individualizat nu poate funcționa în cazul salariaților angajați cu contracte individuale de muncă cu timp parțial.
În mod evident nu am îmbrățișat acest punct de vedere, pornind de la faptul că legiuitorul nu a interzis angajaților cu contracte individuale de muncă cu timp parțial să beneficieze de programul inegal. Acolo unde legiuitorul a dorit să facă diferențe între angajații cu normă întreagă și angajații încadrați cu timp parțial, a legiferat în mod expres aceste diferențe.
Exemplul cel mai clar este cel al orelor suplimentare. Potrivit dispozițiilor art. 105 alin. (1) lit. c) Codul muncii, angajații cu timp parțial nu pot presta muncă suplimentară. Dar, în privința programului inegal, legiuitorul nu a exclus această categorie de angajați de la beneficiul unei astfel de repartizări a timpului de muncă.
Programul inegal, beneficiu al angajatorului dar și al salariaților
Așa cum am arătat și mai sus, programul inegal de lucru poate reprezenta un beneficiu atât pentru angajator cât și pentru salariați, deopotrivă. O astfel de organizare necesită acordul ambelor părți, din această condiționare rezultând faptul că, acceptând o astfel de clauză, ambele părți urmăresc un interes.
Cel mai adesea, salariații care aleg să lucreze în cadrul unui program inegal își asigură un program mai redus într-una dintre cele 5 zile în care prestează activitate. „Vinerea scurtă” este un concept larg îmbrățișat de unii salariați potrivit căruia angajații lucrează mai mult în primele 4 zile ale săptămânii de lucru iar în cea de-a 5-a zi programul este redus în compensație pentru munca deja prestată.
În cazul contractelor cu timp parțial, programul inegal folosește atât angajatorului cât și salariatului.
Astfel, angajatorul poate organiza activitatea mai avantajos, în special atunci când există creșteri ale volumului de activitate, bineînțeles cu respectarea duratei muncii și a repartizării acestuia (în cadrul săptămânii de lucru sau a lunii, în funcție de mențiunile din contractul individual de muncă).
Salariații, în schimb, îți pot organiza programul mult mai flexibil, fără a le fi afectată durata normală a timpului de lucru.
Poate cel mai adesea au de beneficiat de pe urma programului inegal elevii și studenții angajați de cele mai multe ori cu contracte individuale de muncă cu timp parțial de lucru. Disponibilitatea acestora este condiționată de orarul cursurilor pe care le frecventează și de orarul examenelor. Astfel, repartizarea inegală a timpului de lucru conduce la flexibilizarea relației de muncă și beneficiază, în exemplul dat, în primul rând angajaților de acest gen.
Or, în măsura în care s-ar accepta posibilitatea utilizării programului de lucru cu timp inegal numai pentru salariații angajați cu contract cu timp integral de muncă, așa cum susțin unele opinii, acest avantaj ar dispărea.
Opinia Inspecției muncii
Pornind de la diferențele de interpretare ale dispozițiilor Codului muncii legate de posibilitatea utilizării programului inegal și de către angajații încadrați cu contract individual de muncă cu timp parțial, avocații Vasiliu Miclea au adresat o întrebare Inspecției muncii, pentru a fi oferită și poziția oficială a autorităților.
Răspunsul primit a fost unul anticipat, Inspecția muncii apreciind, în mod corect faptul că „Potrivit art. 106 alin. 1, art. 113 alin. 2 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, repartizarea timpului de lucru în cadrul contractelor individuale de muncă cu timp parțial poate fi inegală, cu respectarea dispozițiilor art. 105 alin. 1 lit. a. din același act normativ”.
Așadar, având în vedere faptul că Inspecția Muncii este autoritatea de stat, prin care se asigura exercitarea controlului aplicării prevederilor legale în domeniile sale de competență, în acest sens furnizând informații angajatorilor și salariaților cu privire la aplicarea prevederilor legale, raportat la punctul de vedere emis rezultă că repartizarea inegală a programul de lucru poate funcționa și în cazul contractelor individuale de muncă cu timp parțial.
