Crearea de locuri de muncă pentru refugiați nu este discriminatorie
În contextul conflictului armat din Ucraina foarte multe persoane au ales să se refugieze în România, numărul acestora fiind în continuă creștere.
Pe acest fond, în condițiile în care piața muncii din România cunoaște, începând cu anul 2017, o criză profundă a locurilor de muncă, angajarea refugiaților ucraineni poate fi o soluție pentru mulți dintre angajatorii care se confruntă cu deficit de personal. Pentru a ne da seama de proporțiile crizei care afectează piața forței de muncă trebuie avută în vedere evoluția numărului de lucrători străini nou admiși, de la 5.500 în 2017 la 100.000 în anul 2022.
Din punct de vedere umanitar, integrarea refugiaților ucraineni în societate și în câmpul muncii le poate asigura acestora independența financiară care le poate oferi un trai decent.
Din aceste motive, angajatorii români s-au arătat foarte deschiși să angajeze cetățeni ucraineni, dovadă fiind multitudinea de anunțuri de angajare apărute în social media. Dar, odată cu acestea au apărut, din păcate, și comentariile negative. Unele dintre acestea acuzau companiile care au creat locuri de muncă pentru refugiații ucraineni de discriminare și încălcarea legislației.
Crearea de locuri de muncă pentru refugiații ucraineni, condiționarea angajării de statutul de refugiat sau cetățenia ucraineană nu constituie discriminare în sensul legii
În acest sens trebuie avute în vedere dispozițiile O.G nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, respectiv dispozițiile art. 8 alin. (2), art. 2 alin. (9) și art. 4, potrivit cărora:
Art. 8 alin. (2): Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, condiţionarea ocupării unui post prin anunţ sau concurs, lansat de angajator ori de reprezentantul acestuia, de apartenenţa la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, de vârsta, de sexul sau orientarea sexuală, respectiv de convingerile candidaţilor, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 2 alin. (9).
Art. 2 alin. (9): Masurile luate de autorităţile publice sau de persoanele juridice de drept privat în favoarea unei persoane, unui grup de persoane sau a unei comunităţi, vizând asigurarea dezvoltării lor fireşti şi realizarea efectivă a egalităţii de şanse a acestora în raport cu celelalte persoane, grupuri de persoane sau comunităţi, precum şi măsurile pozitive ce vizează protecţia grupurilor defavorizate nu constituie discriminare în sensul prezentei ordonanţe.
Art. 4: În înţelesul prezentei ordonanţe, categorie defavorizată este acea categorie de persoane care fie se află pe o poziţie de inegalitate în raport cu majoritatea cetăţenilor datorită diferenţelor identitare faţă de majoritate, fie se confruntă cu un comportament de respingere şi marginalizare.
Rezultă așadar că, atât timp cât anunțurile de angajare vizează o categorie defavorizată, așa cum sunt refugiații ucraineni, condiţionarea ocupării unui post de naționalitatea candidatului nu reprezintă discriminare în sensul legii, întrucât angajarea acestora conduce la integrarea lor în societate.
În absența unor locuri de muncă „dedicate” refugiaților ucraineni, integrarea acestora pe piața muncii ar fi aproape imposibilă, în mod obiectiv, cel puțin din cauza barierelor lingvistice.
Și pentru companii angajarea refugiaților ucraineni reprezintă un efort suplimentar. Documentele angajării, procedurile interne și celelalte documente ale relației de muncă trebuie traduse în limba ucraineană, fapt ce presupune costuri de timp și costuri materiale. De asemenea, trebuie gândite și puse la punct strategii de integrare în cadrul organizațiilor astfel încât relațiile de muncă să nu aibă de suferit. Din această perspectivă, unii angajatori au luat în calcul suportarea costurilor cursurilor de limba română pentru refugiați, astfel încât să se realizeze o incluziune cât mai firească a acestora în câmpul muncii și, implicit, în societate.
Așadar, dacă drama acestor refugiați și traumele pe care aceștia le-au suferit din pricina conflictului din Ucraina nu sunt suficiente argumente pentru încadrarea lor în societate, în muncă și asigurarea unui trai decent, iată că și legislația națională asigură pârghiile prin care refugiații ucraineni pot fi ajutați.
Nu în ultimul rând, vreau să subliniez faptul că piața muncii din România este pregătită să absoarbă toate cererile de angajare ale cetățenilor români, a migranților ucraineni și încă ar mai fi nevoie de personal. In prezent, în România, numai cine nu dorește nu are un loc de muncă.
