Refuzul angajatorului de a dispune incetarea suspendarii contractului pe perioada concediului de crestere si ingrijire copil
Intr-o speta recenta, Tribunalul Bucuresti a admis cererea contestatoarei si a dispus prin sentinta civila obligarea angajatorului la plata de despagubiri reprezentand contravaloarea stimulentului de insertie la care salariata ar fi avut dreptul, incepand cu data de 16.10.2012, conform art. 7 din OUG. 111/2010.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut faptul ca salariata avea dreptul la concediul de crestere si ingrijire a copilului in varsta de pana la 2 ani, conform optiunii exprimate in acest sens.
Incetarea suspendarii concediului de crestere si ingrijire a copilului reprezinta un drept al salariatului, angajatorul avand obligatia sa ia act de vointa salariatului.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 51 alin. l lit. a din Codul muncii, concediul pentru cresterea copilului constituie cauza de suspendare a contractului individual de munca, ce intervine la initiativa salariatului, motiv pentru care, suspendarea trebuie să inceteze a produce efecte tot la initiativa salariatului, care exercita un drept.
Prin refuzul de a relua raporturile de muncă la data invocată de salariata, angajatorul a încalcat un drept legal al acesteia, imprejurare care a determinat producerea unui prejudiciu in patrimoniul salariatei, constand in imposibilitatea de a incasa stimulentul de insertie datorita neindeplinirii conditiei impuse de lege, constand in obtinerea de venituri supuse impozitului inainte de implinirea de catre copil a varstei de un an.
Refuzul angajatorului de a lua act de incetarea concediului pentru cresterea si ingrijirea copilului da dreptul salariatului titular sa solicite repararea intregului prejudiciu cauzat, inclusiv contravaloarea stimulentului de insertie la care salariatul avea dreptul, pe intreaga perioada in care salariatul ar fi beneficiat de stimulent.
Art.253 din Codul muncii instituie răspunderea patrimonială a angajatorului, intemeiată pe normele si principiile raspunderii civile contractuale, de a-l despagubi pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral, din culpa angajatorului, in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul, precum si dreptul salariatului de a se adresa instantei judecatoresti in cazul in care angajatorul refuza sa il despagubeasca de bună voie.
Apreciind ca sunt indeplinite condiţiile răspunderii civile întemeiate pe dispoziţiile art.253 din Codul muncii, instanţa va face aplicarea acestora şi, în consecinta, va obliga intimata sa-i platească reclamantei, cu titlu de despagubiri, stimulentul de insertie de care ar fi beneficiat de la data de 16.10.2012, in conditiile prevazute de art.7 din OUG nr. 111/2010.
Av. dr. Razvan Vasiliu
