Concediul de odihnă

Codul muncii în art. 145 prevede durata minimă a concediului de odihnă anual la 20 de zile lucrătoare, iar în ceea ce privește zilele libere legale acestea sunt prevăzute de art. 139.
Atât în ceea ce privește durata concediului de odihnă, cât și în ceea ce privește zilele libere, legiuitorul a reglementat doar limitele minime ale drepturilor salariaților. Astfel, prin contract individual de muncă, contract colectiv de muncă, ori chiar prin reglementări interne, angajatorul poate stabili o durată mai mare a concediului de odihnă, precum și alte zile libere plătite, în afara celor expres prevăzute de Codul Muncii.
În cazul salariaților încadrați în sectorul privat situația nu prezintă dificultăți, întrucât drepturile angajaților mai favorabile față de cele prevăzute în Codul muncii vor fi, fie negociate în Contractul individual de muncă ori în Contractul colectiv de muncă , fie inserate Regulamentul Intern.
Totuși, există unele acte normative speciale care reglementează concedii de odihnă suplimentare pentru anumite categorii de salariați (aplicabile în special personalului din sectorul bugetar, dar nu numai). În cele ce urmează vom prezenta câteva astfel de exemple:

• Conform Hotărârii de Guvern nr. 250/1992, concediul de odihnă pentru salariații din administraţia publică, din regiile autonome cu specific deosebit şi din unităţile bugetare este stabilit diferențiat în funcție de vechimea în muncă după cum urmează:

a) salariații din administrația publică:

– cu o vechime în muncă de până la 10 ani au dreptul la un concediu de odihnă anual de 21 de zile lucrătoare
– cu o vechime în muncă de peste 10 ani au dreptul la un concediu de odihnă anual de 25 de zile lucrătoare

b) Salariaţii din regiile autonome cu specific deosebit şi din unităţile bugetare:

– cu o vechime în muncă de până la 5 ani au dreptul la un concediu de odihnă anual de 18 zile lucrătoare* (în opinia noastră această prevedere din HG 250/1992 încalcă prevederile Codului Muncii, astfel încât pentru această categorie de salariați concediul de odihnă anual trebuie să fie de 20 de zile lucrătoare)
– cu o vechime în muncă între 5 și 15 ani au dreptul la un concediu de odihnă anual de 21 de zile lucrătoare
– cu o vechime în muncă de peste 15 ani au dreptul la un concediu de odihnă anual de 25 de zile lucrătoare

c) tinerii în vârstă de până la 18 ani au dreptul la un concediu de odihnă anual de 24 de zile lucrătoare

d) Personalul din activitatea de cercetare ştiinţifică atestat, încadrat în unităţile bugetare, are dreptul la un concediu de odihnă plătit, stabilit în raport cu vechimea în muncă, după cum urmează:

– 24 zile lucrătoare pentru salariaţii cu o vechime în muncă de până la 5 ani;
– 26 zile lucrătoare pentru salariaţii cu o vechime în muncă de 5-15 ani;
– 28 zile lucrătoare pentru salariaţii cu o vechime în muncă de peste 15 ani.

• În cazul personalului aeronautic tehnic navigant din aviația civilă Legea 95/2008 prevede că acesta beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar plătit pe durata a 12 zile, necesar pentru refacerea capacităţii psihomotorii şi pentru prevenirea îmbolnăvirilor profesionale, într-o staţiune balneoclimaterică, asigurat de către angajator, inclusiv masa si transportul.
• Un alt exemplu de concediu suplimentar, cu aplicabilitate generală, indiferent că salariatul este încadrat în sistemul public sau privat, este reglementat de Legea 446/2006 care prevede dreptul la concediu suplimentar plătit de maximum 5 zile şi pe baza unei adeverinţe eliberate de centrul militar pentru tinerii chemaţi la recrutare, recruţii şi militarii rezervişti care au calitatea de salariaţi şi sunt chemaţi la centrele militare pentru clarificarea situaţiei militare sau la unităţile militare pentru a participa la antrenamente/exerciţii de mobilizare.
• Legea 1/2011 stabilește un drept la concediu de odihnă mai mare față de cel prevăzut de Codul Muncii, respectiv 62 de zile lucrătoare pentru cadrele didactice din învățământul preuniversitar și 40 de zile lucrătoare pentru cadrele didactice din învățământul superior.
• Aceeași lege a educației naționale prevede și dreptul la un concediu suplimentar plătit de 6 luni, o singură dată, cu aprobarea consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ, pentru cadrele didactice care redactează teza de doctorat sau lucrări în interesul învăţământului pe bază de contract de cercetare ori de editare.
• Concediul paternal reglementat de legea 210/1999 reprezintă un drept al tatălui copilului nou născut la un concediu de 5 zile lucrătoare acordat în primele 8 săptămâni de la naşterea copilului. Durata concediului paternal se poate prelungi cu 10 zile lucrătoare, în situația în care tatăl copilului nou-născut a obținut atestatul de absolvire a cursului de puericultură.
• Nu în ultimul rând, personalul didactic titular cu contract pe perioadă nedeterminată poate beneficia de concediu fără plată pe timp de un an şcolar, o dată la 10 ani, cu aprobarea unităţii de învăţământ sau, după caz, a inspectoratului şcolar, cu rezervarea postului pe perioada respectivă.

Zile libere

Codul muncii prevede obligația angajatorilor de a acorda zile libere în următoarele zile de sărbătoare legală:
– 1 şi 2 ianuarie;
– 24 ianuarie – Ziua Unirii Principatelor Române;
– Vinerea Mare, ultima zi de vineri înaintea Paştelui;
– prima şi a doua zi de Paşti;
– 1 mai;
– 1 iunie;
– prima şi a doua zi de Rusalii;
– Adormirea Maicii Domnului;
– 30 noiembrie – Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi chemat, Ocrotitorul României;
– 1 decembrie;
– prima şi a doua zi de Crăciun;
– două zile pentru fiecare dintre cele 3 sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creştine, pentru persoanele aparţinând acestora.

În plus față de aceste zile libere obligatorii, legiuitorul prevede posibilitatea stabilirii prin contractul colectiv de muncă și a altor zile libere (art. 143 Codul muncii).
Mai mult decât atât, conform art. 152 din Codul muncii angajatul are dreptul la zile libere plătite, care nu se includ în durata concediului de odihnă, în cazul unor evenimente familiale deosebite. Și în această situație Codul muncii nu prevede natura evenimentelor familiale deosebite ori numărul zilelor libere plătite, făcând trimitere la lege, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern. Aceeași este situația și în cazul concediului fără plată (zile libere neplătite), prevăzut la art. 153 Codul muncii. Zile libere plătite sau neplătite sunt reglementate în următoarele acte normative:

• HG 250/1992 acordă salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare dreptul la zile de concediu plătite, în cazul următoarelor evenimente familiale deosebite:
a) căsătoria salariatului – 5 zile
b) naşterea sau căsătoria unui copil – 3 zile
c) decesul soţului sau al unei rude de până la gradul II a salariatului – 3 zile.
• Același act normativ prevede dreptul salariaţilor din administraţia publică, din regiile autonome cu specific deosebit şi din unităţile bugetare la concedii fără plată, a căror durată însumată nu poate depăşi 90 de zile lucrătoare anual, pentru rezolvarea următoarelor situaţii personale:

a) susţinerea examenului de bacalaureat, a examenului de admitere în instituţiile de învăţământ superior, curs seral sau fără frecvenţă, a examenelor de an universitar, cât şi a examenului de diplomă, pentru salariaţii care urmează o formă de învăţământ superior, curs seral sau fără frecvenţă;
b) susţinerea examenului de admitere la doctorat, a examenelor de doctorat sau a tezei de doctorat, în cazul salariaţilor care nu beneficiază de burse de doctorat
c) prezentarea la concurs în vederea ocupării unui post în altă unitate.

• De asemenea, tot un drept la concediu neplătit este acordat acelorași salariați, însă fără limita de 90 de zile lucrătoare într-un an calendaristic, în următoarele situații:

a) îngrijirea copilului bolnav în vârstă de peste 3 ani, în perioada indicată în certificatul medical; de acest drept beneficiază atât mama salariată, cât şi tatăl salariat, dacă mama copilului nu beneficiază, pentru aceleaşi motive, de concediu fără plată
b) tratament medical efectuat în străinătate pe durata recomandată de medic, dacă cel în cauză nu are dreptul, potrivit legii, la indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă, precum şi pentru însoţirea soţului sau, după caz, a soţiei ori a unei rude apropiate – copil, frate, soră, părinte, pe timpul cât aceştia se află la tratament în străinătate -, în ambele situaţii cu avizul obligatoriu al Ministerului Sănătăţii.

• Legea 91/2014 stabilește dreptul unuia din părinți ori respectiv reprezentanţi legali ai copilului, asiguraţi în cadrul sistemului asigurărilor sociale de stat, la o zi liberă neplătită pe an pentru îngrijirea sănătății copilului aflat în îngrijirea și întreținerea acestora.

• Conform art. 11 din HG 1364/2006 donatorul de sânge are dreptul la o zi liberă de la locul de muncă, în ziua donării.

Av. Alexandru Nuță

Comments

comments