Începând cu data de 18.08.2018 toate firmele şi entităţile publice care primesc angajaţi în internship sunt obligate să le ofere o indemnizaţie lunară de internship în valoare de cel puţin jumătate din salariul minim brut, mai exact 950 de lei şi să încheie un contract cu aceştia pe o perioadă maximă de şase luni, potrivit Legii 176/2018 privind internshipul.

„Prezenta lege reglementează modalitatea de efectuare a programelor de internship pentru persoanele care au împlinit vârsta de 16 ani”, se arată în textul de lege. Potrivit legii, numărul internilor ce pot participa la un program se stabileşte în funcţie de numărul salariaţilor din firmă, dar nu poate depăşi 5% din numărul total al salariaţilor.

Legea internshipului prevede ca acelaşi intern să poată face mai multe stagii de internship la aceeaşi organizaţie doar dacă parcurge programe de internship diferite, iar durata cumulată nu depăşeşte şase luni.

De asemenea, dacă angajatorul doreşte să lucreze în continuare cu internul după ce se încheie stagiul de practică, acesta va trebui să încheie cu fostul intern un contract de muncă.

Dacă contractul de muncă este încheiat în următoarele 60 de zile de la încheierea contractului de internship, organizaţia-gazdă va putea cere de la stat o primă de circa 1.000 de euro pentru internul care a devenit angajat.

Totodată, angajatorii vor plăti pentru interni contribuţii la sănătate pe perioada derulării programului de internship, iar perioada de timp cât durează internshipul va fi considerată vechime în muncă şi, după caz, vechime în specialitate, în funcţie de tipul activităţii.

Până în prezent, în cazul internship-urilor plătite, părţile ajungeau la o înţelegere de comun acord, de obicei organizaţia propunea o sumă şi cam aceea şi rămânea, mai spune el. Situaţiile erau extrem de diverse, adesea erau sume simbolice, iar rareori se întâlneau cazuri când suma primită să se transforme în salariu.

Sursa: ZF

Comments

comments