Organizaţia Internaţională a Muncii a elaborat de-a lungul anilor numeroase studii legate de hărţuirea morală la locul de muncă. Un fenomen semnalat din ce în ce mai des: la nivelul Uniunii Europene, potrivit statisticilor, 9% dintre angajaţi au declarat ca au fost hărţuiţi moral la locul de muncă, iar în România, statisticile indică faptul că jumătate dintre angajaţii sunt stresaţi la locul de muncă.

Hărțuirea psihologică într-un mediu profesional se referă la comportamentul abuziv, manifestat prin conduită, comentarii, acțiuni sau gesturi nepotrivite între angajații unei companii. Aceste manifestări sunt repetitive, nesolicitate și au efecte negative serioase asupra demnității și stării psihice ale persoanelor afectate, rezultatul fiind un mediu profesional neproductiv.

Nu toate formele de hărțuire psihologică sunt interzise de lege. Deși hărțuirea cu motivație rasială, sexuală sau discriminatorie față de orice grup sau minoritate este clar definită de sistemul legal, forme mai subtile, precum glumele nepotrivite sau un comportament general abuziv sunt mai greu de încadrat în lege.

Comportamentul nepotrivit poate lua multe forme, însă anumite acțiuni sunt comune majorității cazurilor de hărțuire psihologică la locul de muncă:

– Remarci nepotrivite, ofensive sau degradante la adresa unui coleg sau subaltern

– Gesturi făcute cu menirea de a intimida, făcute de obicei în mod repetitiv

– Discreditarea unei persoane în față colectivului prin răspândirea de zvonuri despre această și alte remarci ce au scopul de a umili, ridiculiza, sau de a critică obiceiuri și convingeri personale ale victimei

– Atribuirea unor sarcini profesionale mult sub demnitatea sau nivelul profesional ale unui subaltern, de către o persoană aflată mai sus în scară ierarhică a companiei

– Nelasarea unui coleg de a se exprimă liber la locul de muncă, prin critici, amenințări și întreruperi constante ce afectează relațiile profesionale dintre acesta și ceilalți colegi

– Ignorarea și izolarea unei persoane prin negarea comunicării cu aceasta.

Tipuri de agresori la serviciu
Deși cel mai des întâlnite forme de agresiune la locul de muncă au ca vinovat un șef, un manager, în general o persoană aflată mai sus pe scară ierarhică a companiei decât persoană agresată, acest tip de comportament negativ și neproductiv poate veni din partea oricărui angajat sau colaborator cu care victima intră în contact la serviciu.

Pe lângă superiori, agresorii pot fi un coleg sau un grup de colegi, dar și persoane din afară companiei, precum clienți sau furnizori. Agresiunea nu este întotdeauna de natură repetitivă și chiar un singur gest nepotrivit poate avea efecte serioase asupra stării mintale ale persoanei afectate.

Cum să-i faci față
Primul pas pe care ar trebui să îl facă o persoană afectată de hărțuire psihologică la locul de muncă este să raporteze problema managerului companiei sau al departamentului, presupunând, bineînțeles, că agresorul nu e chiar respectiva persoană. Una din datoriile principale ale oricărui manager este de a asigura un mediu profesional adecvat și productiv, însă acest scop nu poate fi atins dacă un angajat este supus unei forme de agresiune la serviciu.

Un alt pas foarte important este discutarea problemei. Problema se poate discuta cu un alt coleg, cu cineva apropiat sau din familie sau și mai bine cu un psihoterapeut. Un psihoterapeut poate înarma psihologic o persoană pentru a face față hărțuirii, însă discuția cu o persoană apropiată și de încredere are de asemenea un rol crucial în îmbunătățirea stării mentale a victimei. Odată găsită tăria mentală necesară, persoană agresată trebuie să își confrunte agresorul pentru a-i aduce la cunoștință exact ce a făcut greșit și apoi să caute formele legale pentru a îl obligă pe acesta să înceteze comportamentul neadecvat.

Sursa: www.revistacariere.ro

Comments

comments