fbpx

Contact

Munca la domiciliu sau în condiții de telemuncă – necesitatea încheierii unui act adițional în contextul infecției cu coronavirus

Munca la domiciliu este reglementată de dispozițiile Capitolului IX din Codul muncii. Dispozițiile art. 108 – 110 prevăd foarte clar condițiile în care se poate desfășura munca la domiciliu.

Potrivit textelor incidente, contractul individual de muncă al salariatului care își desfășoră munca la domiciliu trebuie să cuprindă, pe lângă prevederile cuprinse în modelul cadrul, și prevederi referitoare la:

  • faptul că salariatul lucrează la domiciliu;
  • programul în cadrul căruia angajatorul este în drept să controleze activitatea salariatului sau/și modalitatea concreta de realizare a controlului;
  • obligația angajatorului de a asigura transportul la și de la domiciliul salariatului, după caz, al materiilor prime și materialelor pe care le utilizează în activitate, precum și al produselor finite pe care le realizeaza.

Așadar, conform legii, în măsura în care un salariat urmează să își desfășoare activitatea în regim de muncă la domiciliu, cotractul său individual de muncă va trebui să cuprindă mențiunile de mai sus.

În măsura în care prestarea muncii la domiciliu intervine ulterior încheierii contractului individual de muncă, este necesară întocmirea unui act adițional care în care să se regăsească elementele de mai sus.

În ceea ce privește telemunca, aceasta este reglementată de dispozițiile Legii nr. 81/2018.

Și în cazul desfășurării acestui tip de muncă, legiuitorul a impus ca, în cuprinsul contractului individual de muncă să se regăsească anumite elemente, respectiv:

  • precizarea expresă că salariatul lucrează în regim de telemuncă;
  • perioada şi/sau zilele în care telesalariatul îşi desfăşoară activitatea la un loc de muncă organizat de angajator;
  • locul/locurile desfăşurării activităţii de telemuncă, convenite de părţi;
  • programul în cadrul căruia angajatorul este în drept să verifice activitatea telesalariatului şi modalitatea concretă de realizare a controlului;
  • modalitatea de evidenţiere a orelor de muncă prestate de telesalariat;
  • responsabilităţile părţilor convenite în funcţie de locul/locurile desfăşurării activităţii de telemuncă, inclusiv responsabilităţile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
  • obligaţia angajatorului de a asigura transportul la şi de la locul desfăşurării activităţii de telemuncă al materialelor pe care telesalariatul le utilizează în activitatea sa, după caz;
  • obligaţia angajatorului de a informa telesalariatul cu privire la dispoziţiile din reglementările legale, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi/sau regulamentul intern, în materia protecţiei datelor cu caracter personal, precum şi obligaţia telesalariatului de a respecta aceste prevederi;
  • măsurile pe care ie ia angajatorul pentru ca telesalariatul să nu fie izolat de restul angajaţilor şi care asigură acestuia posibilitatea de a se întâlni cu colegii în mod regulat;
  • condiţiile în care angajatorul suportă cheltuielile aferente activităţii în regim de telemuncă.

Iată așadar că, atât în cazul desfășurării muncii la domiciliu cât și în cazul telemuncii, legiuitorul a impus un formalism suplimentar, contractul individual de muncă trebuind să cuprindă elemente în plus față de modelul cadru al contractului individual de muncă.

Totuși, în condițiile în care atât salariații cât și companiile sunt afectate de răpândirea infecției cu virusul Covid 19, raportat și la declararea pandemiei de coronavirus, cât de fezabilă este respectarea formalismului impus de legislația muncii?

Într-un articol anterior discutam și invocam necesitatea flexibilizării activității și găsirea unor soluții astfel încât riscul asupra sănătății și securității angajaților dar și a activităților companiilor să fie unul minim.

Nu am să ascend faptul că mulți angajatori au transmis angajaților îndemnul de a desfășura activitate de la domiciliu sau în regim de telemuncă, fără a mai întocmi acte adiționale.

În condițiile de pandemie declarată și eu consider că nu este absolut obligatorie încheierea unor acte adiționale la contractele individuale de muncă în care să se regăsească elementele specifice muncii la domiciliu/telemuncă.

De altfel, există în Codul muncii un articol de care angajatorii se pot prevala în condițiile declarării pandemiei – potrivit dispozițiilor art. 48 “Angajatorul poate modifica temporar locul si felul muncii, fara consimtamantul salariatului, si in cazul unor situatii de forta majora, cu titlu de sanctiune disciplinara sau ca masura de protectie a salariatului, in cazurile si in conditiile prevazute de prezentul cod“.

Consider că în baza acestui articol, repet, în condițiile declarării pandemiei, angajatorii pot modifica locul muncii pentru salariați, astfel încât aceștia să își poată desfășura activitatea la domiciliu și în regim de telemuncă, acolo unde este posibil.

Măsura trebuie luată în interesul angajaților, pentru ca aceștia să fie feriți de riscul expunerii la potențiale surse de infecție (mijloace de transport în comun, aglomerări urbane, etc).

Evident, în măsura în care angajatorii iau decizia ca angajații să își desfășoare activitatea de la domiciliu sau în regim de telemuncă, au obligația de a le asigura lucrătorilor toate condițiile necesare desfășurării activității.

De asemenea, recomand angajatorilor care iau decizia de a permite angajaților să își desfășoare activitatea de la domiciliu sau în regim de telemuncă să realizeze și protecția muncii aferentă noilor locuri de muncă.

Totodată solicit și instituțiilor abilitate ale statului să dea dovadă de înțelegere și flexibilitate în ceea ce privește aplicarea “ad literam” a dispozițiilor legale, întrucât situația actuală este o situație nouă, cu care nimeni nu s-a mai confruntat și pentru car elegislația muncii nu era pregătită.

De asemenea, trebuie menționat și faptul că, odată cu diminuarea drastică sau dispariția pericolului de infectare cu coronavirus, relațiile de muncă urmează să revină la normal, ungajații urmând să revină la locurile de muncă menționate în contractele individuale de muncă sau în actele adiționale încheiate.

De asemenea, și salariații trebuie să dea dovadă de seriozitate și să înțeleagă faptul că munca la domiciliu nu reprezintă un prilej de a amâna/nu-și mai defășura activitatea cu rigurozitate. Munca la domiciliu sau în regim de telemuncă presupune numai desfășurarea activității într-un alt loc de muncă și nu-i exonerează de la responsabilitatea desfășurării activităților sau de la posibilitatea de a fi trași la răspundere disciplinară pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor de serviciu.

Reamintesc angajaților faptul că, pe perioada desfășurării muncii la domiciliu sau în regim de telemuncă, prevederile regulmentului intern și ale altor dispoziți interne sunt aplicabile și obligatorii de respectat.

În final, vreau să subliniez faptul că, sub niciun motiv, drepturile și interesele legale ale salariaților nu pot fi afectate prin măsurile dispuse de către angajatori în ceea ce privește desfășurarea muncii la domiciliu sau în regim de telemuncă.

av. dr. Răzvan Vasiliu

Comments

comments

You are not authorized to see this part
Please, insert a valid App IDotherwise your plugin won't work.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *