Traim într-o lume dominata de interese. Nu ca nu ar fi fost mereu, dar acum se si cultiva acest mit. Practic, orice individ care învarte doua lucruri, chiar si mingea pe maidan, nu are timp. Avem atatea mijloace de comunicare în masa, tehnologii create pentru a ne elibera, produse construite special pentru nevoile noastre, tocmai ca sa ne usureze munca, dar nu avem timp. Nu e oare un paradox prea mare?

Te gandesti, pe aceasta logica, de ce nu are timp avocatul? Nu ar trebui sa fie disponibil? Nu ar trebui sa fie gata de lupta la orice ora? Sa fie practic acolo unde ai nevoie sa fie? În fond, nu cu asta se ocupa? Nu e omul care tocmai „timp” trebuie sa livreze? Nu ne degreveaza el tocmai de „timp”? Si practic te elibereaza de corvoada hartiilor inutile? Am putea spune, atunci, ca avocatul livreaza timp? Ca este un agent al timpului? De ce nu! Si totusi el nu are timp!

Fiind ocupat cu furnizarea de timp, tocmai pe el se uita. Avand atatea si atatea pe cap, nu e normal sa se puna pe locul doi? În plus, daca orice maimutoi de la colt de strada e ocupat, de ce nu ar fi si avocatul? În fond, avocatul chiar are de lucru, chiar face ceva concret! Nu e doar asa o poezie pe care o flutura ca sa dea bine. Desi face asta, ca strategie de Marketing. Dar este normal sa-si sorteze pana la urma clientii, sa aleaga în functie de interesul sau, oricare ar fi acela.

Avocatii nu au timp de fapt pentru ei. De multe ori, uita ca mai sunt oameni, isi iau rolul prea în serios si trec prin viata cu roba pe ei. Nu e vorba de clienti aici, de cei care ii dau la o parte, e vorba de viata lor, de ceea ce este mai important, fundamental, dar care trece în plan secund. Un om care livreaza timp nu are timp, asta e aporia. Iar avocatul nu este un Zeu, ci un om care pretinde a fi un Zeu. Ceea ce poate fi fatal…într-un final.

George Colang

Comments

comments