Durata concediului de crestere si ingrijire a copilului
Concediul de crestere a copilului este un drept de care poate beneficia oricare dintre parintii firesti ai copilului, care indeplineste conditiile legale de acordare prevazute de dispozitiile O.U.G. nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor.
Acordarea concediului de crestere a copilului este un drept care se acorda in mod neconditionat de catre angajator parintelui solicitant, care anterior datei nasterii copilului a realizat timp de 12 luni venituri din salarii, din activitati independente sau din activitati agricole supuse impozitului pe venit potrivit dispozitiilor Codului fiscal.
Parintele solicitant are dreptul de a opta intre:
- concediul de crestere a copilului in varsta de pana la 1 an, respectiv 3 ani in cazul copilului cu handicap. In acest caz, parintele solicitant va beneficia si de o indemnizatie pe intreaga durata a concediului;
- concediul de crestere a copilului in varsta de pana la 2 ani, caz in care, de asemenea, va beneficia si de indemnizatia aferenta.
Atentie: Nu trebuie ignorat faptul ca odata formulata optiunea pentru unul dintre cele doua concedii de crestere a copilului, parintele beneficiar nu mai poate reveni asupra optiunii exprimate.
Concediul de crestere a copilului se poate acorda fie pana la data la care copilul a implinit varsta de 1 an, fie pana la varsta de 2 ani, in functie de optiunea parintelui beneficiar, insa, multe persoane fac confuzie considerand ca pot beneficia de un concediu de 1 an, respectiv 2 ani.
In realitate, durata acestui concediu este mai mica avand in vedere faptul ca mama copilului beneficiaza in mod obligatoriu si de concediul pentru sarcina si lauzie a carui durata nu poate fi mai mic de 42 de zile calendaristice de la data nasterii si poate ajunge pana la 126 de zile calendaristice.
Nu trebuie ignorat faptul ca, odata cu modificarea OUG 111/2010 prin O.G. nr. 124/2011 durata concediului de crestere a copilului a fost diminuata cu cel putin o luna pentru parintele solicitant, urmand ca aceasta perioada de concediu sa fie efectuata de celalalt parinte al copilului
In cazul in care celalalt parinte al copilului nu doreste sa beneficieze de perioada de minimum o luna de concediu de crestere, aceasta perioada nu poate fi utilizata de parintele care a solicitat initial efectuarea concediului.
De exemplu, daca mama copilului beneficiaza de concediul de crestere a copilului pana la varsta de un an, o perioada de o luna va trebui efectuata de tatal copilului, oricand intre momentul incetarii concediului de sarcina si lauzie si data la care copilul implineste varsta de 1 an. Daca tatal nu doreste sa beneficieze de acest drept, durata concediului la care are dreptul mama copilului se reduce cu o luna, respectiv concediul va inceta in a 11-a luna de la momentul nasterii minorului.
Prevederile art. 11 din OUG 111/2010 nu se aplica in cazul parintelui unic, caz in care acesta va beneficia de intregul concediu de crestere a copilului dar si in cazul in care parintele care nu a solicitat acordarea concediului de crestere nu indeplineste conditiile privind acordarea concediului si a indemnizatiei de creestere (este cazul parintelui care anterior datei nasterii copilului nu a realizat venituri).
