Raportul comisiei de cercetare disciplinară
Raportul comisiei de cercetare disciplinară reprezintă ultimul act din cadrul cercetării disciplinare și cuprinde concluziile comisiei de cercetare disciplinară. Chiar dacă nu este reglementat din punct de vedere legal, recomandarea mea este de a se întocmi acest document la finalul fiecărei cercetări disciplinare, fiind util la redactarea deciziei de cercetare disciplinară, pentru a se justifica neaplicarea unei sancțiuni, dacă este cazul, sau pentru a se demonstra temeinicia aplicării sancțiunii, în cazul unei eventuale contestații împotriva deciziei de sancționare. Acest document face parte din dosarul de cercetare disciplinară întocmit de către comisia de cercetare disciplinară.
Din punct de vedere al terminologie, personal prefer denumirea de “Raport” pentru a se diferenția de alte documente ce se întocmesc în cadrul cercetării disciplinare – de exemplu, procesul verbal al audierii salariatului cercetat ori, procesul verbal de audiere al martorilor sau cel de vizionare al înregistrărilor video/audio. Cu toate acestea, nu este greșită folosirea vreunei alte denumiri – Proces verbal, Notă, Informare, etc.
Cine întocmește Raportul cercetării disciplinare?
Raportul comisiei de cercetare disciplinară se întocmește de către comisia de cercetare disciplinară, urmând să fie semnat de către toți membrii acesteia.
Acest document urmează să fie înaintat, împreună cu întreg dosarul de cercetare disciplinară către reprezentantul societății care are atribuția aplicării sancțiunilor disciplinare. În general acesta este reprezentantul legal conform Statutului societății fie o persoană căreia i-a fost mandatată această sarcină.
Foarte important, (întrucât deseori am fost întrebați cine semnează raportul final în cazul în care este modificată componența comisiei de cercetare disciplinară pe parcursul cercetării disciplinare) dacă pe durata cercetării disciplinare a fost modificată componența comisiei de cercetare disciplinară prin decizia angajatorului, Raportul comisiei va fi semnat de către persoanele care sunt menționate în ultima decizie ce emană de la angajator. Practic, prin înlocuirea persoanelor din cadrul comisiei de cercetare de către alți membri numiți de către angajator, mandatul persoanelor înlocuite încetează, fără însă ca actele întocmite de către aceștia pe parcursul procedurii să fie invalidate în vreun fel. Evident însă, în măsura în care comisia de cercetare disciplinară apreciază oportună reverificarea unor probe deja administrate în cursul cercetării disciplinare, această reverificare poate avea loc (de exemplu se consideră oportună reaudierea martorilor deja audiați, etc).
Conținutul Raportului comisiei de cercetare disciplinară.
Deși conținutul Raportului comisiei de cercetare disciplinară nu este reglementat legal, fără a exista astfel vreo condiție de formă pentru valabilitatea documentului, în practică s-au conturat o serie de elemente care ar trebui să se regăsească în cuprinsul acestui document, mai mult din rațiuni de facilitare a adoptării unei rezoluții de către reprezentantul angajatorului dar și pentru a se realiza o „oglindă” a întregului proces de cercetare disciplinară în cazul unui eventual litigiu.
Astfel, în cuprinsul raportului ar trebui să se regăsească:
– o enumerare a documentelor care au stat la baza efectuării cercetării disciplinare (Referatul de anunțare a abaterii disciplinare, Decizia de numire a comisiei de cercetare disciplinară, Procesul verbal de audiere a salariatului cercetat, alte procese verbale întocmite de către comisia de cercetare disciplinară (de ex. cele întocmite cu ocazia audierii martorilor, de vizionare a înregistrărilor, etc);
– prezentarea probelor și a dovezilor în ceea ce privește faptele imputate salariatului cercetat;
– apărările formulate de către salariat;
– concluziile comisiei de cercetare disciplinară, respectiv:
o dacă faptele imputate reprezintă sau nu abateri disciplinare de la regulile de disciplina muncii precum și argumentele pe care se bazează concluziile la care au ajuns membrii comisiei de cercetare disciplinară. Aceste concluzii pot fi prezentate ca un tot unitar (în măsura în care toți membrii comisiei de cercetare disciplinară au îmbrățișat același punct de vedere) ori pot fi enumerate opiniile și argumentelor membrilor comisiei de cercetare disciplinară;
o motivele pentru care au fost înlăturate (total sau parțial) apărările formulate de către salariat;
– enumerarea prevederilor legale sau convenționale pe care salariatul cercetat le-a încălcat ca urmare a săvârșirii faptei;
– propunerea cu privire la neaplicarea sau aplicarea unei sancțiuni disciplinare, după caz și indicarea sancțiunii care, în opinia comisiei de cercetare disciplinară ar fi proporțională cu gravitatea abaterii, din perspectiva comisiei de cercetare disciplinară;
Cui i se comunică Raportul comisiei de cercetare disciplinară?
Raportul comisiei de cercetare disciplinară se comunică reprezentantului legal al angajatorului care, pe baza întregului dosar de cercetare disciplinară, va decide cu privire la aplicarea/neaplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de Codul muncii sau legislația specială, după caz.
Deseori suntem întrebați în ce măsură acest document trebuie să fie comunicat și salariatului cercetat. Ei bine, legislația muncii nu prevede obligativitatea angajatorului sau a comisiei de cercetare disciplinară de a comunica acest document salariatului cercetat. Prin urmare, recomandarea pentru angajatori este aceea de a nu comunica acest document salariatului, acesta urmând să intre în posesia unei copii în măsura în care va contesta decizia de sancționare.
Importanța Raportului întocmit de către comisia de cercetare disciplinară
Așa cum am arătat și mai sus, Raportul comisiei de cercetare disciplinară reprezintă un instrument care poate facilita luarea unei hotărâri cu privire la neaplicarea/aplicarea unei sancțiuni disciplinare.
Totodată trebuie avut în vedere și faptul că, în conformitate cu prevederile art. 252 alin. (1) Codul muncii, data la care este comunicat Raportul comisiei către reprezentantul legal al companiei reprezintă momentul de la care începe să curgă termenul de 30 de zile în care angajatorul are obligația de a emite decizia de sancționare.
Mai multe detalii legate de cercetarea disciplinară puteti găsi accesând acest link.
